Din Piaţa Unirii până în piaţa Victoriei, pe artera principală din Bucureşti, s-au înmulţit afişele cu FOR SALE/FOR RENT. Parcă sunt mai multe decât în 2009-2010, la începutul crizei precedente.
Chiar dacă mallurile sunt acum adevăratul reper comercial pentru un oraş, centrul Capitalei şi zonele imediate din spate reprezintă un bun barometru pentru a afla temperatura businessului şi a crizei.
De bine, de rău, în ultimii ani, spaţiile din centru, de la stradă, fuseseră ocupate de case de pariuri, farmacii, bănci (mai multe pentru reprezentare), shaormerii, fast-food-uri, magazine mai mici de haine, covrigării, sex-shop-uri, mici cofetării, second-hand-uri, librării, cafenele take-away, ca să nu mai vorbim de magazinele Mega Image.
Case vechi au fost renovate şi de-abia îşi aşteptau clienţii care voiau un sediu reprezentativ, nu într-o clădire de birouri impersonală.
Casele derăpănate care stăteau să cadă au fost date jos şi au apărut clădiri de birouri, blocuri de apartamente, hoteluri, restaurante, cafenele.
Acum situaţia s-a schimbat peste noapte după apariţia pandemiei COVID-19, care a adus o nouă criză.
După celebrul slogan “Staţi acasă!” şi închiderea economiei timp de două luni, cererea şi consumul privat s-au prăbuşit. În aprilie, o lună plină de închidere economică, consumul a scăzut cu 20-30%, un procent nemaiîntâlnit.
Închiderea spaţiilor comerciale în starea de urgenţă, în urma dispoziţiilor guvernului, cu excepţia supermarketurilor, farmaciilor şi a băncilor, a lovit în plin micile afaceri.
Zeci de mii de firme şi-au trimis angajaţii să lucreze de acasă, şi cel mai probabil numai 50% dintre ei se vor mai reîntoarce la birou. Asta înseamnă că cererea de spaţiu în clădirile de birouri va scădea şi mai mult decât atât, tot ce era în jurul unui pol de birouri - cafenele, restaurante, celebrele locaţii împinge tava -, toate aceste afaceri sunt puse sub semnul întrebării.
Chiar şi mallurile, care se bazau pe angajaţii din clădirile de birouri (de exemplu, AFI Cotroceni sau Promenada) îşi pun mari semne de întrebare: cum va arăta noul model de business, noul model de chiriaş şi cât de sustenabile mai sunt chiriile actuale, care au în spate linii de finanţare de la bancă destul de mari.
Lupta dintre proprietarii de malluri şi chiriaşi de-abia începe, iar acest lucru se va vedea în următoarele luni, când în interiorul mallurilor vom vedea celebrele copertine cu “Opening soon” în locul unor magazine.
Dragoş Petrescu de la City Grill, cel mai important lanţ românesc de restaurante, crede că 25% din restaurante nu se vor mai deschide. Chiar şi pentru laţurile puternice va fi greu să supravieţuiască în condiţiile în care cererea, adică ieşitul la masă, scade atât de mult.
Conform unui studiu al firmei de consultanţă AT Kearney, 1 din 4 sucursale bancare se va închide în următorii 3 ani.
Casele de pariuri, o afacere care a explodat în ultimul deceniu şi care a devenit unul dintre principalii chiriaşi ai spaţiilor la stradă, se mută treptat în online. În cazul SuperBet, cel mai mare operator de pariuri din România, cu un rulaj de aproape 3 miliarde de euro în 2019, deja peste 50% din business vine din online.
Marile lanţuri de farmacii au început un proces de consolidare, care înseamnă că, la un moment dat, din două locaţii una se va închide, pentru ca cea rămasă să preia businessul şi clienţii celeilalte.
Întreruperea bruscă a anului şcolar a trimis studenţii acasă, şi dintr-o dată din Piaţa Romană au dispărut cei care împărţeau la Coloane şi la metrou afişe de recrutare pentru videochat.
Economia României este extrem de polarizată, iar acest lucru se vede cel mai bine când apare o criză. Primele 1.000 de companii din România realizează 49% din cifra de afaceri totală, iar restul de 599.000 se luptă pentru ce rămâne. În 2019, cifra de afaceri totală a tuturor companiilor din România a depăşit 360 de miliarde de euro (52% din cifra de afaceri aparţinând multinaţionalelor şi 44% companiilor româneşti), iar estimările indică că în 2020 criza va şterge 20% din cifra de afaceri totală, adică peste 70 de miliarde de euro.
Marea majoritate a companiilor româneşti au în spate afaceri mici care depind doar de câţiva clienţi şi care se clatină când apare o criză, când nu se plăteşte o factură sau când se pierde un contract. Aceste firme nu-şi permit să preia spaţii comerciale la stradă, să le cumpere sau să le închirieze, şi nici să le ţină deschise când apare o criză.
Investiţiile străine s-au redus semnificativ, iar acest lucru va începe să se vadă în această criză. Spre exemplu, în primele trei luni din acest an investiţiile directe ale nerezidenţilor au avut o valoare negativă de 551 milioane de euro, faţă de o valoare netă pozitivă de 1,235 miliarde de euro în perioada similară a anului trecut, conform datelor BNR.
În perioada ianuarie-martie 2020, participaţiile la capital, inclusiv profitul reinvestit, au însumat numai 248 de milioane de euro, iar creditele intra-grup au înregistrat o valoare netă negativă de 799 de milioane de euro, ceea ce înseamnă că multinaţionalele şi-au retras liniile de finanţare.
Conform datelor ONRC, firmele cu capital străin nou-înfiinţate s-au redus în perioada ianuarie-aprilie 2020 cu aproape 40% ca număr, iar cele care s-au înfiinţat - 1.288 - au subscris un capital de numai 2 milioane de dolari, în scădere cu 60% faţă de ianuarie-aprilie 2019.
Deşi dobânzile sunt la cele mai mici niveluri din istorie şi probabil că vor rămâne aici cel puţin în următorii 5, dacă nu chiar 10 ani, nu există prea mulţi cumpărători, pentru că apoi nu există chiriaşi.
Chiar şi dacă proprietarii reduc chiriile, nu cred că activitatea stradală se va relansa peste noapte. Întâi ar trebui să revină cumpărătorii, cererea, iar economia României îşi va reveni, în cea mai optimistă variantă, în 3 ani.
După apariţia crizei, de la jumătatea lunii martie, economiile la bancă ale românilor au crescut iar cererea de credite a scăzut, chiar dacă băncile au venit cu oferte la dobânzi în scădere.
Cel puţin în acest an, românii nu se vor arunca la cheltuieli mari până când nu vor primi asigurări că situaţia din companiile unde lucrează se va linişti şi nu vor ajunge să-şi piardă jobul sau să aibă salariile tăiate.
Statul nu are suficiente încasări pentru a face investiţii majore în economie şi a determina companiile - atât multinaţionalele cât şi firmele româneşti - să se reapuce de investiţii şi noi angajări.
Când veţi vedea că încep să dispară afişele cu FOR SALE/FOR RENT din centru, din drumul vostru către serviciu, iar spaţiul va fi ocupat de cineva, să ştiţi că criza începe să se termine.
Până atunci, fiecare are de dus o luptă de supravieţuire, în special companiile româneşti.