Paul Krugman si-a publicat cartea in 1999, iar aceasta s-a bucurat de un mare succes. In 2009 a revizuit-o si republicat-o*), o carte care a devenit un fel de ghid pentru intelegerea crizei financiare de anul trecut si din prezent si despre care economistii si analistii afirma ca va fi „o piatra de hotar" in dezbaterea despre cum sa se raspunda crizei. Preupunem ca acesta a fost si motivul pentru care Editura Publica a tradus-o atat de prompt.
Sunt doua argumente suficiente pentru a demonstra de ce cartea a avut un asemenea impact. In primul rand, explica insusi autorul, subiectul analizei nu este ce s-a intamplat, ci de ce s-a intamplat. In al doilea rand, Krugman nu s-a lansat intr-o expunere teoretica arida, iar stilul sau e pe intelesul oricarui cititor.
De ce anume se ocupa cartea? Fireste, de criza - o spune si titlul. „La sfarsitul anilor 1990, un grup de economii asiatice – care dadeau vreun sfert din productia mondiala si unde traiau doua treimi dintr-un miliard de oameni – a trecut prin experienta unei depresiuni eocnomice care vadea o stranie asemanare cu Marea Criza (din 1929). (...) Faptul ca un asemenea lucru se putea intampla in lumea moderna ar fi trebuit sa infioare pe oricine are cat de cat simtul istoriei. (...) Mare parte din aceasta noua editie (a cartii) este dedicata crizei asiatice din anii 1990, care se vadeste a fi fost un soi de repetitie generala pentru criza globala aflata acum in desfasurare."
Oricine este interesat de politica economica internationala si de calea pe care o va urma economia lumii ar trebui sa citeasca aceasta carte, chiar daca nu va gasi si raspunsuri, ci doar sugestii in legatura cu ceea ce trebuie facut (unele dintre punctele atinse de economist se realizau chiar in timp ce cartea se tiparea). Krugman este un economist considerat neo-keynesian, desi el se declara liberal, in sensul american al termenului. In cartea de fata, devenita clasica (dovada ca a reluat-o adaptand-o situatiei actuale) economistul arata cum crizele economice care au maturat Asia si America latina au fost un avertisment si cum neputinta de a tine pasul, pin reglementare, cu un sistem financiar tot mai iesit de sub control, a impins atat Statele Unite, cat si restul lumii in cea mai grava dezordine economica de dupa 1930. „Economia mondiala nu se afla in depresiune, probabil ca nici nu va cadea in depresiune, cu toata amploarea crizei curente. Dar, cu toate ca depresiunea in sine nu s-a intors, economia declinului – genul de probleme prin care s-a caracterizat mare parte din activitatea economica a anilor 1930, si pe care de atunci nu le-am mai intalnit – si-a facut o uluitoare revenire in forta pe scena, sub lumina reflectoarelor. Acum cincisprezece ani nimanui nu i-ar fi trecut prin cap ca natiunile moderne vor fi obligate sa indure caznele cumplite ale unei recesiuni, doar de teama speculantilor valutari, si ca marile natiuni avansate se vor trezi repetat incapabile sa genereze suficiente cheluieli pentru a-si tine ocupati lucratorii si agentii eocnomici. Sistemul economic mondial s-a dovedit a fi un loc mult mai primejdios decat ne-am inchipuit."
Krugman vorbeste si despre ce e de facut – adica despre masurile de urgenta. Intai, „responsabilii politicilor de guvernare din toata lumea trebuie sa realizeze doua lucruri: sa puna iarasi in miscare creditarea si sa stimuleze cheltuielile." „Solutia evidenta este sa se introduca in sistem cat mai mult capital." „Banuiala mea este ca recapitalizarea va trebui in cele din urma sa devina mai consistenta si mai ampla, si ca va trebui in cele din urma sa existe o asumare in grad mai mare a controlului guvernamental - in fapt se va apropia mai mult de o nationalizare temporara, dar completa a unei portiuni semnificative din sistemul financiar." „Toate aceste actiuni trebuie sa fi coordonate impreuna cu alte tari avansate, din ratiuni de globalizare a finantei." „Propagarea crizei financiare spre pietele emergente face ca un efort global de salvare pentru tarile in curs de dezvoltare sa reprezinte parte din solutia la criza." O parte din masurile despre care vorbeste Krugman (recapitalizarea si altele) se indeplineau, am mai spus-o, chiar in timp ce se tiparea cartea. In sfarsit, Krugman nu evita sa vorbeasca despre o „reforma financiara" – „va trebui sa cugetam foarte serios la modul cum se cuvine abordata globalizarea financiara."
_____
*) Paul Krugman - Intoarcerea economiei declinului si criza din 2008. Editura Publica, Co.lectia de economie, traducere de Smaranda Nistor
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
