În 2008, o fetiţă de zece ani din Yemen a primit la New YorkPremiul "Femeia Anului", decernat de revista americană Glamour,împărţind consacrarea cu actriţa Nicole Kidman, cu secretarul destat american Condoleezza Rice şi cu senatoarea Hillary Clinton. Casă ajungă acolo, fetiţa yemenită a avut nevoie de mai mult curaj şivoinţă decât toate cele trei doamne la un loc în ascensiunea lor pedurata unor decenii.
Povestea uluitoare a unui copil care şi-a luat soarta înpropriile mâini apare într-o carte ce eclipsează ficţiunea cea maiîndrăzneaţă, realizată cu Delphine Minoui, jurnalista care aprezentat în presa franceză evenimentele majore din OrientulMijlociu în ultimii 12 ani, distinsă în 2006 cu Premiul AlbertLondres pentru suita de reportaje realizate în Irak şi în Iran.
Atenţie însă: uluitor nu este faptul că Nojoud Ali a fostmăritată de tatăl ei când avea zece ani, căci în Yemen, mai mult dejumătate din fete sunt căsătorite înainte de a împlini 18 ani, iarun proverb cunoscut susţine că dacă vrei să ai o familie liniştităsă-ţi iei nevastă de 9 ani. Uluitor este copilul care a avutinteligenţă şi îndrăzneală ca să înfrunte o cutumă străveche, curiscul să fie ostracizată de familie, urâtă de tatăl ei care ajungeîn închisoare, stigmatizată de tot neamul şi o paria într-o ţară cepăstrează încă tradiţii străvechi.
Nojoud Ali s-a născut într-o familie săracă, silită săpărăsească satul în care trăiau şi să se mute în oraş, undenecazurile s-au adâncit şi s-au acutizat: tatăl incapabil săasigure traiul zilnic, mama solicitată de copiii care tot veneau pelume, fraţi şi surori care cresc şi aduc la rândul lor alte griji.Viaţa familiei yemenite explică dramele populaţiei sărace, lipsitede educaţie şi de orice şansă de realizare socială sau măcar desupravieţuire decentă.
Cum se explică un asemenea caz care a făcut înconjurul planeteişi a transformat un copil defavorizat din multe puncte de vedereîntr-o vedetă? Cred că prin trei lucruri: inteligenţă nativăremarcabilă, şansa infimă de a face măcar un an de şcoală care i-adeschis nu porţi ci doar câteva ferestruici spre lume, darsuficiente cât să înţeleagă că există şi alt mod de viaţă şiîndrăzneala născută dintr-o imensă disperare.
La ceea ce avea ca potenţial Nojoud Ali s-a adăugat un şir decoincidenţe: a găsit prilejul să plece de acasă şi să ajungă latribunal, acolo un judecător înţelept a acceptat să discute cazulneobişnuit, primul de acest fel în ţară, în zilele următoare a avutnorocul sprijinului dat de o avocată care de ani de zile apărasedrepturile femeilor şi a trezit interesul presei, încât la processala a fost arhiplină.
Victoria unui copil împotriva tuturor, începând de la familiacare a vândut-o în formula unui contract de căsătorie până lasistemul ce perpetuează asemenea cutume, a oferit un exemplu şi adovedit că se poate ceea ce nimeni nu îndrăznea nici măcar săgândească. Şi a readus o fărâmă de normalitate: copilul se întoarceacasă între ai săi, îşi reia învăţătura şi plănuieşte să devinăavocată.
Nojoud Ali este excepţia fericită. Ce se întâmplă cu sute saumii de alte fetiţe care se află în situaţia ei sau cu fetiţelevândute ca să fie exploatate pe străzi ale prostituţiei în oraşeleindiene? Cât despre faptul că o fetiţă de 10 ani este aleasă"Femeia anului" în 2008, cred că numai normalitate nu se poatenumi.
Nojoud Ali (în colaborare cu Delphine Minoui) - Divorţată lazece ani, traducere din limba franceză de Daniel Nicolescu,Editura Pandora M, 2010; 168 pag.
ELISABETA LĂSCONI, eseist şi critic literar. Absolventă afilologiei bucureştene (1980), doctorat susţinut în 1998 cu o tezădespre Sorin Titel, publicată în două cărţi ("Oglinda lucioasă,oglinda aburită", Ed. Amarcord, 2000; "Sorin Titel, Ciclulbănăţean", Ed. Univers, 2000).
Colaborări la revistele Adevărul literar şi artistic, CaieteCritice, Cultura, România literară, Viaţa Românească.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
