Continuam sa publicam fragmentedin aceasta lucrare ce reprezinta o premiera in literaturaromaneasca de specialitate, fiind o prezentare exhaustiva aistoriei primului guvern revolutionar romanesc, diniunie-septembrie 1848. Emanuel Badescu a reusit sa reinvieevenimentele de la 1848 zi dupa zi, aproape ora dupa ora,transformand istoria acelor zile intr-un remarcabil text, care seciteste pe nerasuflate si care, in plus, e doldora de informatii,majoritatea inedite. Fapt si mai interesant, autorul incearca sadea un raspuns unui sir de intrebari suspendate panaastazi.
Marti, 29iunie
In jurul orei 4, escortati dedoua companii, membrii guvernului - exceptandu-i pe Neofit,Bratianu si Heliade - dadeau bir cu fugitii. Deveneau - vorbamitropolitului - niste "indivizi". Poporul principatului,bucurestenii, nimeni dintre cei multi pusi sa jure pe "Constitutie"nu fusese consultat. Era un act de lasitate, dar si de tradare ajuramantului, a poporului care - desi amenintat de o invazieruseasca - dormea linistit, bizuindu-se pe guvern. Se va trezi inalt sistem si sub alt regim. Un emisar trimis de consulul rus,sosit cu totul "intamplator" dupa fuga guvernului revolutionar, iitransmitea expres lui Neofit sa-l numeasca in functia de caimacampe banul Gheorghe Filipescu. Chemandu-i pe boieri sa le prezintenoua situatie politica si vointa consulului rus, mitropolitul aavut surpriza sa constate ca banul Theodor Vacarescu si marelevornic Emanoil Baleanu refuza propunerea lui von Kotzebue. Seintamplase ceva cu valahii in aceste 20 de zile... Fara sa le pesede von Kotzebue si de "porunca" lui, insotiti de cativa boieri,s-au dus la Palatul Domnesc si s-au autonumit caimacami aiPrintipatului Tarii Romanesti "pe temeiul art. 18 din RegulamentulOrganic", cum specificau in proclamatie. Asezata pe ziduri, alaturide circulara lui Neofit, in care "toti locuitorii, de orice clasasi treapta vor fi" erau indemnati "sa primeasca cu sentiment derecunostinta si de dragoste pe isbavitorii tarii", proclamatiacaimacamilor ii va fi uluit pe bucuresteni. Unde era guvernulvremelnicesc? Ce se intamplase peste noapte? Nu s-a auzit nici unfoc de arma. Numai Neofit si boierii pe care ii chemase detineauraspunsurile la aceste intrebari. Uluirea a fost scurta. Prinmahalale au inceput sa scotoceasca zbirii Agiei. Nu cautau pecineva anume: luau la intrebari pe cine gaseau - cine nu era boiertrecut de o anumita varsta era considerat suspect; deci si"coconasii" intrau in vizorul lor. Insemna ca mai toata populatiaBucurestilor participase la marile evenimente generate derevolutie! Avand atata de lucru, furia capitanului Costache Chihaieeste explicabila. In plus, statuse inactiv 20 de zile. Vecin cu IonNegulici - locuia langa biserica Sf. Constantin de pe Podul dePamant -, vazuse si, poate, auzise multe. Neputand intreprindeceva, rabdarea i-a fost pusa la grea incercare. Dar ziua multasteptata a venit: "Imi voi impleti biciul cu piele de roman! Imivoi zugravi seaua cu sange de roman, ca sa poate tinea mai bineminte romanul ce pate libertatea cand se incearca sa vie pe aici!"- racnea capitanul, trecand calare printre oameni si lovind instanga si-n dreapta cu biciul daruit de un cazac din serviciul luiKiseleff. O asemenea teroare nu mai inregistrasera bucurestenii depe vremea generalului Jeltuhin. Nu reiese de nicaieri ca ar fi fostporuncita de caimacami, oameni luminati si patrioti, dar faptul cal-au lasat sa-si faca de cap ii acuza. Emanoil Baleanu, cu nicizece ani in urma, luptand alaturi de Campineanu si de Heliade, seintorcea acum cu furie contra lor. A dat ordin, folosind cuvintegrele, sa fie sfaramata statuia Libertatii din piata Vorniciei - inciuda protestelor lui Rosenthal - si a trimis curieri sa-i prindadin urma pe "indivizii" fugari. Nu se manifesta diferit decattistul dorobantilor calari... Aflata la discretia lor, cu bariereleinchise, pazita de soldati care aveau ordin sa traga fara somatiesi sa aresteze pe cine doresc, Capitala era asediata din interior.Wintehalder, luand de exemplu pe Bratianu, si-a ras mustata si si-apus ochelari verzi. Din vointa mitropolitului au fost eliberaticoloneii Odobescu si Solomon si reinstalati la comanda polcului 3.In scrisoarea adresata de Neofit lui Solomon se simte o unda deneincredere in acesta. Retragerea la Targoviste si la Rucar amembrilor guvernului provizoriu ii aminteste ca Ion Odobescu eraseful sau si ca trebuie sa-i dea ascultare, ii mai cere sa faca sipe politaiul, "sa nu puie cineva foc orasului". De ce nu aveaincredere in Solomon? De ce ii subliniaza indatorirea ierarhica? Dece se temea de un act nebunesc cum ar fi fost incendiereaCapitalei?
Spre seara a revenit de laFocsani Ion Bratianu. Preluand informatii din notele lui Bratianu,C. Colescu-Vartic sustine ca acesta nu ar fi stiut de instalareacaimacamiei si ca s-ar fi dus, fara sa banuiasca pericolulpromenadei pe ulitele orasului, la Hotelul Caracas, situat laintersectia Ulitelor Selari si Germana. Hotelul avea pe atunci celmai bun restaurant si era frecventat numai de persoane cu dare demana. Acolo a aflat de fuga confratilor, de caimacamie si de zbiriicapitanului Costache. Greu de crezut... Este cu neputinta sa nu fiaflat, calatorind spre Bucuresti, de schimbarile petrecute, mai cuseama cand a ajuns prin apropiere. Este imposibil de acceptat ca nul-a surprins paza barierei, ca nu a auzit ce-si vorbeau soldatiisau intrebarile pe care le puneau celor ce treceau pe acolo. El cuma patruns in oras? Nu putea decat pe cai laturalnice, deghizat si,probabil, indrumat de o calauza. De asemenea, datorita zeluluicapitanului Costache si fricii de foc a mitropolitului, foc ce sepoate traduce si prin "revolutie", arterele principale, care seterminau la bariere, ulitele si maidanele trebuie sa se fi aflatsub o supraveghere stricta. Cum a ajuns Bratianu in inima orasului,daca a ajuns, ramane un mister. Printre cei care l-au vazut sirecunoscut sa nu fi fost nici un "proprietar"?
Miercuri, 30iunie
Tot dupa notele lui Bratianu, C.Colescu-Vartic mai face precizarea ca de la hotel s-a dus "sa seascunda la Simonide", dar poarta fiind incuiata, s-a intors lahotel - tiptil! -, de unde a plecat in zori spre casa Manescu.Stapanii casei, rude cu Odobescu, erau, probabil, la mosie. Totusi,el, un apropiat al familiei, a intrat. Avea, se pare, cheie.De-acolo, prin intermediul filierei sale, va conduce ridicareamaselor de bucuresteni impotriva caimacamilor. In casa Manescu avenit si Ion Odobescu, "care auzise de intoarcerea lui Bratianu"!Colonelul, convins de rasturnarea definitiva a guvernuluirevolutionar, i-a fagaduit ca ii va face rost de un pasaport,sfatuindu-l sa paraseasca tara. Pana atunci, sa stea ascuns... Amai venit si cumnatul lui Odobescu, Grigore Caracas, care l-aascuns la sora sa, casatorita Teodosiu. A stat ascuns pana catreamiaza.
C. Colescu-Vartic schiteaza siactivitatea conspirativa a filierei secrete. Fiecare mahala aveacate o capetenie, numita "vataf de mahala". Legatura cu Bratianu sefacea prin curier, care, parcurgand tunelele ce legau sediulFratiei de Manastirea Radu Voda si de biserica Olteni, transmitea"corespondenta", adica unul dintre consemne, care nu era necesar safie prea multe. De fapt, unul - cel privitor la ridicareamahalagiilor - era suficient. Asemanator se actiona si inimprejurimile orasului. Nu este limpede cine erau curierii si cumstiau cand si unde urmau sa primeasca ordine sau "corespondenta"daca nu se cunosteau intre ei. Sistemul functiona cu o precizieremarcabila. De data aceasta, pe fondul exceselor sadice alecapitanului Costache. Se facusera si arestari, dar putine; dinaceasta ocolire a procedurii legale se pot deduce atat caracterulactiunii politienesti, de infricosare a populatiei, cat siproportiile acesteia. Nu se platea cu aceeasi moneda. Am vazut caunul dintre caimacami, Emanoil Baleanu, dadea si el dovada de zel,urmarind sa stearga de pe fata pamantului orice simbol si insusiguvernul provizoriu. Nu se cunoaste, insa, activitatea lui TheodorVacarescu. Acest vechi luptator pentru "zidirea unui TeatruNational" a coborat - si el - la nivelul colegului sau? Tacand,inseamna ca il aproba. Nu si-a imaginat ca teroarea care insangerapopulatia Bucurestilor poate avea efect de bumerang. Mai era oproblema: confruntarea dintre reactionari si revolutionari era, lanivel inalt, o confruntare intre rude, prieteni si, in catevacazuri, patrioti. Din aceasta perspectiva, atitudinea lui IonHeliade Radulescu, in memorii, si Emanoil Baleanu, in fapte, estemai dificil de inteles decat menajarea lui Ion Odobescu de catreIon C. Bratianu si nedenuntarea lui Bratianu de catre Odobescu.Revolutia valaha a pornit si a fost condusa de o parte a elitei,care a intrat automat in conflict de interese cu partea cealalta,indeosebi din cauza articolului 13, asupra caruia aveau obiectiichiar si unii dintre membrii guvernului revolutionar... Dacarevolutia a fost orientata de Heliade sub stindardul crestin,excluzand teroarea si abuzurile, caimacamia a inchis ochii in fataterorii antirevolutionare conduse de capitanul Costache Chihaia!Fata de acest comportament era firesc ca populatia Bucurestilor sareactioneze ca o singura persoana, raspunzand cu promptitudineapelului lansat de Bratianu prin capeteniile de mahala si de sat.Bratianu insusi va porni in fruntea unui grup de tabacari dinmahalaua Radu Voda spre Mitropolie, unde se adunase deja o multimede bucuresteni si de sateni, dupa estimarile contemporanilor:40.000 de oameni. Inseamna ca toata partea rasariteana a dealului,inclusiv partile laterale, pe care vara pasteau oile, totul era instapanirea multimii. "Focul" de care se temea Neofit se aprinsese.Vacarmul produs de clopotele care bateau a primejdie de foc va fifost si el impresionant.
O delegatie de negustori,vandalizati de zbirii Agiei sau ramasi fara musterii, nu este clarmotivul supararii lor, s-au dus la palatul mitropolitan sa seplanga. La Neofit se gaseau si cativa boieri, speriati saunemultumiti. Cu totii au cerut inlaturarearea imediata aCaimacamiei. C. Colescu-Vartic, dupa notele lui Bratianu, adauga cas-a cerut si rechemarea guvernului provizoriu. De-afara se auzeamultimea. In cabinetul de audiente au patruns si cativa "oameni dinpopor", acestia mustrandu-l cu asprime, "numindu-l nelegiut sicalcator de juraminte si cerandu-i sa nu mai intarzie a se supunecererilor obstei". Invins, a semnat o Proclamatie - redactata,poate, dinainte de catre Bratianu - in care se recunostea sperjurulsi se cerea desfiintarea vechii politii. In final, era chemat laputere guvernul provizoriu. De la mitropolie, multimea avand infrunte pe Bratianu s-a dus la Palatul Domnesc. Caimacamiidisparusera inainte, in locul lor aflandu-se, printre altii,Odobescu si Campineanu, care au avansat ideea unui guvern interimarin locul celui provizoriu - cel mai insistent fiind Odobescu."Atunci - precizeaza C. Colescu-Vartic - Bratianu ii arata pefereastra poporul, propunandu-i sa-l faca arbitru. Jos, multimeastriga sa se readuca guvernul provizoriu. Speriat, Odobescu ceda siapoi pleca indata din Palat". Pentru a patra oara in decurs de 20de zile, populatia Bucurestilor si taranii din imprejurimi aureinviat antica Ecclesia! Pana la revenirea guvernului dorit de ea,a confirmat o comisie interimara formata din Neofit, I. Campineanu,C.A. Kretzulescu, N. Mincu si I.C. Bratianu, omul cu doua fete,tradatorul revolutiei, cum il catalogau Heliade, Plesoianu siMagheru, refugiati in munti. Singurul semn de intrebare serios ilridica prezenta lui Neofit in acest "guvern de asteptare".Explicatia, avansata de Nicolae Isar, este logica: "Era necesaraprezenta acestuia in guvern, nu numai pentru impresia de legalitatea regimului pe care ea putea s-o sugereze in exterior, ci si pentrucredibilitate pe plan intern, pe care ea o putea sugera, tinandseama de mentalitatea religioasa a timpului".
Plecarea intempestiva a luiOdobescu nu putea sa-i scape ochiului ager al tanarului sauprieten. I-a inteles frustrarea si a priceput pe loc ce poatecauza. Pentru linistea cocoanei Ecaterina, care, aici, in oras, iitinea loc de mama, a pornit de indata cu bucurestenii spre cazarmaAlexandria. Cum banuise, primul ordin al colonelului la sosirea saa fost asezarea soldatilor in linie de lupta si scoatereatunurilor. Ion Solomon era si el prezent. "Somati de Bratianu sa sepredea, Odobescu si Solomon refuza. Atunci, Bratianu staruie pelanga mitropolit si acesta intervine la Odobescu. Polcovniculdeclara ca n-are ganduri rele asupra poporului, dar ca nu voiestesa se predea. O noua proclamatiune a mitropolitului, iscalita si deOdobescu, anunta poporului ca acesta si Solomon consfintesc siD-lor, impreuna cu tot norodul si cu toata armata lor, aceastacauza sfanta a libertatii si asigura ca nu vor turbura linistea. Cutoate acestea - observa C. Colescu-Vartic din notele lui Bratianu -nici Odobescu, nici Solomon nu voiesc sa depuna armele si sa seretraga". Parlamentarea lui Bratianu cu Ion Odobescu a fost redatasuccint. In realitate, a fost de lunga durata si este de banuit caamandoi au cazut de acord sa fie chemat mitropolitul pentru a nu fipatata onoarea coloneilor in ochii "poporului de jos", precum si incei ai soldatilor. Astfel se explica si acordul lor instantaneu lasemnarea proclamatiei, act care s-a petrecut peinserat.
Cum am precizat mai-sus, casacapitanului Costache se afla pe Podul de Pamant, nu departe depodul de la Sf. Ilie-Gorgani, ce ducea la cazarma. Multimea,ajungand prin preajma ei, a fost suficient ca sa fie recunoscuta decineva pentru ca oamenii, cu cateva ore inainte terorizati, saguste din paharul razbunarii. Din fericire pentru el, capitanul areusit sa se ascunda. Din casa, din mobile si acareturi n-a mairamas nimic intreg. Infierbantati, bucurestenii au dezlantuit oadevarata vanatoare de vrajitoare. Au navalit, producand maripagube, peste casa vornicului Baleanu de la biserica Ienei, pestecasa Herescu de langa biserica Dintr-o Zi, acolo fiind intampinaticu focuri de arma, au spart casele lui Zosima, secretarulmitropolitului de langa biserica Sf. Constantin si pe aleprotopopului din mahalaua Batiste. Intr-un tarziu, cu sufletulracorit, oamenii s-au imprastiat pe la casele lor. Cand noaptea silinistea au coborat peste orasul obosit, Winterhalder pleca dupaRosetti...
Din volumul cu acelasi titlu, inpregatire la Editura Cadmos.
EMANUEL BADESCU (n. 25august 1952) este bibliotecar in cadrul Cabinetului de Stampe alBibliotecii Academiei Romane. Licentiat in istorie la UniversitateaBucuresti, a colaborat cu peste 1.000 articole la revistele"Formula AS", "Lumea Magazin", "Magazin Istoric" si la "Ziarul deDuminica". A publicat 1 Decembrie 1918 Alba Iulia -Bucureşti si Imnurile nationale la romani.Este şi coautor al volumelor Scurtăistorie aregalităţii in România, Nicolae Ionescu.Bucureştii de altădată,De la Vatican la Ierusalim, Conspiraţiasecurităţii,Bucurestii in imagini in vremealui Carol I (volum premiat de Uniunea Scriitorilor).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
