Un cititor al revistei noastre ne-a semnalat, de curând, un fapt uimitor: pe adresa sa a sosit o misivă al cărui destinatar era... străstrăbunicul său! Un frate mai tânăr al acestuia, ce emigrase, din Mărginimea Sibiului în Statele Unite, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi nu-şi putuse crea o situaţie cu ocupaţia pentru care era calificat, intrase voluntar în armată la izbucnirea Războiului Civil. Dăm mai jos această ciudată epistolă în care se pot afla detalii interesante despre viaţa din campanie şi experienţele unui soldat de rând. Pentru autenticitate, am păstrat ortografia originală.
Iuliu în 24 de zile, leat 1862
Undeva în Valea Shenandoah
Bace Ghiţă,
De când m-amu departatu de ţérră am umblat multu pe meleagurile aistea noi şi nu m-amu pututu aşeza nicăerea pré multu că nimine n'are aice trebuinţă de unu dascăl de işcolă ca mine. Dară, dupe cum scii Dumneata, noi acuma suntemu în resbel şi o ducem cum dă Dumnezeu Drăguţulu. Şi mă făcuiu şi eu catană la volintirii de Virginia că acolo toţi suntu ómeni cu multă carte şi cu bună creştere şi manere de le-au zisu The Gentlemen's Regiment, adeca Reghimetulu Domniloru. Că mă prinsă chemarea la arme taman când ma aflam la Richmond, oraşulu loru ăl mai de căpetenie din aist giudeţu.
Pe aici, ómeni tot ca pe la noi, care mai buni, care mai răi. Căpitanu nost, bată-l Dumnezeu că hain şi făr de animă mai iaşte. Roş la obrazu şi la musteţi da negru la sufletu. De, domn olandez mutatu p'acia cu daraveri de numai el le ştie, cu bunbacu sau cu sclavi. Că şi cu noi tot ca cu sclavii se pórtă, încai că suntem albi ca laptele, şi la pele şi la peru. A certatu pe nisce ficiori, şi ei tot olandezi ca el, tot bălani şi groşi la trup, dar care nu era domni, pentru că se sumeţiseră şi se voioşiseră înainte de vreme, adeca în zori, păn'a suna deşceptarea, ba şi pentru că, flamânzi sireacii, mâncase de prânzişor făr de orden. Şi încai că ploau, hainul i-o trimes în patrulă, cu tóte ale loru pe ei, şi puşcă, şi spangă, şi manta, şi pătură, tot avutulu soldatului la ei. Numa trabuc fuméză căpitanu, ca la oraş, iară noi bemu tutunu din pipe de coceni de cucuruz, d'alea de punu oltenii la privată când nu e vremea frunzeloru de brusture. Că vine de asistă şi la şmotru, ce-i zice drilling, tot pufăindu din ţâgara de foi grósă de-i umple tătă gura. Altfeliu vitézu e capitanu nost, n'amu a me plânge! Mereu ne îndémnă la luptă. Cându am mersu întâiaşi dată la bătae, a trimes înainte niscai soldaţi să cerceteze poala padurii, iară elu se afla cu ei acolo. Vezându că nu e picior de omu în desiş, ne-a povăţuitu a ne strecura noi acolo şi nu mică ne fu mirarea că, dupe ce am străbătut-o, în linişte, într-unu luminişu am datu peste inamicu, care se pregătea a ataca o companie amică. Iară noi l-am luatu, de flancu, prin surprindere, pân ce l-amu făcutu de s-a retrasu. Dupe o odihnă de o oră, Capitanu ne zice, cu respectu, că de respectu n'amu ce zice, ni-l dovedeşte mai mereu, Gentlemen, let us do some more killings! adică Hai, domnucilor, să mai stârpimu duşmani! A scosu sabia şi iară ne-a îmbolditu la luptă. Acuma ne-amu asmuţitu la spangă pe o posiţiune a inamicului de l-amu scosu de acolo. Strigau ăia, strigam şi noi. Iară noi, Rumânii, că nu le ştim vorbele lor, când ne-am ţâpatu în ei cu un Paşte şi o Înviere, fugea cătanele albastre ca potârnichiile. Ba, unu ce se credea mai dibaciu ca mine, a voitu a-mi pune ţava în peptu, da când am întorsu eu puşca de am prins-o, şti, colea, ca pe bota de păstoriu cându atinge ursu la mir, şi am învârtit-o odată, s-o făcut micu betu omu, că póte ave şi el o drăguţă pe acas şi nu voia a se perde pân streini, şi a luat-o la sănătósa, de nu m-amu pututu ţine dupre elu, că eramu şi ostenitu dupre ce urcasemu povârnişulu în pasu gimnasticu. Şi l-am lăsatu să se ducă. Ba, i-am şi strigatu Meri, mă, că nu-i de tine aice! Da nu ştiu de m-o înţăles ori ba, că ei nu ştiu pe limba nóstră, numai nemţăşte şi englizăşte. Aşe am pusu stăpânire pe colnicu cela. Unu de la noi, mai glumeţu care, în timpulu de odihnă aduna flori de-şi pune la palarie şi pe la butoniere şi flintă, şuguia pre limba lor piste parapetu Hei, Billy Boy, come back! We haven't finished yet. Come and fight! ce s-ar camu tălmăci Vino, frace, înapoi de te prinde la luptă dreapta cu mine! Dară ăia nu se lasa. Aşa că el iar le zise If your mother was as fast as you are, you should't have been born! adeca Dacă mămuca vóstră era aşe iute cumu ve arataţi voi atunci nu vă mai năşteaţi, drăguţiloru! Dară ăia de dincolo adăsta. Ori că perduse coragiulu, ori că mistuise glonţile, ori că mai-marii loru nu le dede voie a se mai încăera făr de motivu, eu nu am a şti. Ce era aia să ne ieie noo dealu îndărătu dupre care abea că-i gonisemu? Că nici nu lăsese acolo mare lucru, ia, nişte merinde învechite că scria pe buţi salted meat, adecă carne la saramură, care fusesă pusă la butoiu în anulu 1847, când cu resbelu cu Mexico de-l bătură pe Santa Anna, dictatorele, bată-l-ar Dumnezeu să-l bată astăzi şi mâne. Păi ăştia nu ştie a face clisă ca la noi, pe fiece anu, lată, albă ca untu şi bine afumată, ci odată la 10 şi la 20 de ani, că-i mare sărăcia p'acia de ómenii îşi ie lumea-n capu şi se ducu dóră cu ce au pă ei taman la capătu Pământului, în partea aialantă a ţérrii, de-i zic West. Şi pe lângă hârdaiele de conserve mai lăsară în urmă şi multe grămezi de murdărie, şti de ce fel, că nici bude nu se grijise a face, de, ca ómenii gospodari. 
Aiasta era la South Mills de-i mai zice şi Camden că e în comitatulu cu numele aista, în Nord Carolina, la April corinte. Era acolo şi alţi fârtaţi Rumâni cu care mă mai ajutam, Horea şi Romi, de le pociră numele nemţii aiştia că nu le pot zice ca noi şi le-o fo zis Horace şi Rhummy. Feciori buni şi de treaba, cu iei mi-am mâncatu amaru şi tainu de catană. Că armia nu prea are tain pentru noi în campanie şi trebe a ne griji singuri de ale gurii. Aşa că înbucăm ce găsimu şi pe unde apucămu. Romi numa posmagi roade, sireacu! Pe aice le zice hard tacks şi suntu tari ca lemnu de-ţi rupi meselele-n ei. Iară pe mine, Celu de Sus, mă ferici cu niscai cârnaţi şi un burduşel de brânză ca pe la noi, la Sibiel, şi cu asta mi-am ţinutu zilele. Ba, Horea a uitatu tigaia şi grataru de a trebuitără să-mi rostuescu o frigare dintr-o aşchie de lemnu ce amu taiatu cu securea ca să frigu cârnaţu. Da mai mult m-amu friptu eu la mâni decât cârnaţu ce pân la urmă l-amu aruncatu directu pe jăratecu de s-a pătrunsu.
Da când cu campania de ăstimpu, de la Front Royal, din Juliu, am fostu singurulu Virginianu Rumânu că toţi ceialanţi era în refacere pe la cazărmi ori în tabere. Eramu trimesu a lupta alături de Tigrii din Louisiana, toţi flăcăi vânjoşi, cehi de pământu adeca tot ca noi din Imperiu, glumeţi, flecari şi mari amatori de bere. În uniformele loru de zuavi cu fesu roşu şi şalvari în dungi albe şi albastre, arăta mai multu ca oştenii de elită din armia imperatorelui Napoleonu III decâtu din aceea a dreptului de cinste alu nostru gheneralu Robert Lee. Am atacat fortulu în linie de tiraliori. Cavaleria a şarjatu de multe ori asupra nóstră. Aveau şi o muiere între ei pe care nu o trăgea inima a sta acas, la blide şi la ţesutu de ciorapi, ci se sclifose pântre catane. Fórte aprigă muiere, îmbracată în straie bărbătesci dar cu plete blonde fluturând pe spate. Învârtea sabia şi se avânta între noi, lovind în dreapta şi-n stânga. Noi i-amu tăetu retragere într-unu rându dar a chizbuitu ea unde suntemu noi mai slabi şi, înjurandu ca surugiii de dincolo de munţi, din Valahia, da pe limba ei stâlcită, a trecutu la galopu printre noi. A încrucişatu sabia şi cu sergentulu nost, Oto Hingar, pe care l-a culcatu la pământ. Norocu că vulna nu fu adâncă şi nici gre şi omu se ardică singuru. O vajnică vivandieră de zuavi dede ajutoru tutuloru soldaţiloru doborâţi, le bandaja ranele şi le turna pe gâtu unu stropu din plosca de la cingătóre. Pe mulţi i-a ajutatu aşe şi la mulţi le aduse înapoiu véţa, deie-i Dumnezeu sanatate!
Dupe ce a căzutu fortulu, am pusu stăpânire pe elu şi am mersu la Saloon, adeca cârciumă, să ne astâmpărămu pârdalnica sete. Cehii era cei dintăi la adapat de mai că au terminatu provizia crâşmarului de a trebuitu, bietu omu, a da cepu la altu butoiu de bere. S-a pus ómenii la poveşti şi la cântatu, ca pe la ei pe acas, să le trécă de doru. Apoi amu rechiziţionatu totu ce era în fortu şi ne-amu cătatu cvartiru. Amu împarţitu o colibă cu Maiorulu Dusty Eisenburg, omu pâné lu Dumnezeu! O zâsu că nu-i baiu că eu mi-s numa private adeca catană semplă iară elu ofiţiru înaltu, că toţi suntemu camarazi şi putemu dormi sub acelaşi coperişu de luptămu umeru la umeru pentru sânta causă a Confederaţiunei şi a Gliei strămoşesci a Sudului. Nobelu omu, n'amu ce zice! Da horcaia aşa vârtosu de săre uşa din ţâţâne, de, ca la rang de susu. Cu anima mare, şi-a împărţitu tainu de pâne şi carne cu mine, că elu totu pleca acas, în permisiune.
Alta nu am a-ţi mai spune, Bace Ghiţă, dóră că suntu bine ceea ce îţi dorescu şi Dumitale, la muiere şi la ficioraşi, ţină-vă Dumnezeu, şi să ne rugămu la Celu Pré Înaltu a se fârşi resbelulu aista mai răpide.
Alu teu frace din departare,
Silvan
de-mi zicu ăştia pe aice Sylvan Johnson, aşa ca să şti de-mi trimeţi misivă,că mi-s în 1st Virginia Regiment, Co. A
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
