Ciprian Paleologu (născut la 4 august 1976, în Ploieşti) are unCurriculum Vitae atât de amplu, încât ne vedem siliţi, de dragullizibilităţii, să-l ciuntim. Artistul e agitat de viziunirenascentiste, e workaholic, se uită, precum puţini alţi artiştidin generaţia lui, spre linia orizontului, construieşte - nu numaiîn închipuire, ci şi în exerciţiul de atelier - proiecte ciclopiceşi nu se sfieşte să-şi pună talentul în slujba unor domeniipractice. A terminat, în 1999, Universitatea de Arte Bucureşti,secţia Pictură, la clasa Profesor Universitar Vasile Grigore. Din2005 este doctor în Arte Vizuale, specializarea Estetica ArtelorVizuale (Tema tezei de doctorat: "Lumină, luminozitate şi iluminareîn pictura de şevalet", conducător Prof. Univ. Dr. GheorgheAchiţei). Prima expoziţie personală (din cele nouă de până acum)datează din 1997. În 2000 a inaugurat proiectul UMAN (GaleriaArtexpo, etaj 3-4), din care a desfăşurat 6 panouri (ultimul:"Traumatic Area - Do You Need a Hero?", la Galeria Recycle Nest,Bucureşti). A participat la zeci de expoziţii colective în ţară şiîn străinătate, la simpozioane şi tabere, a publicat articole înreviste de specialitate şi a editat câteva cataloage pentruexpoziţiile sale. Între mulţii lauri pe care i-a recoltat încarieră: 1998, Premiul pentru Pictură al Institutului Român deCultură şi Cercetări Umanistice, Veneţia, Italia, 2000, PremiulUniunii Artiştilor Plastici, Marele Premiu la Concursul Naţional deCreaţie Plastică Contemporană pentru Tinerii Artişti, GaleriaApollo, Bucureşti. 2004 şi 2008. Nominalizat şi finalist al MarilorPremii Prometheus, ediţia a VII-a, instituite de fundaţiaAnonimul.
Compania Carl Reh Winery lansează, în 2008, o ediţie limitată devinuri de colecţie - Erotikon (formată din trei soiuri de vin:Cabernet, Shiraz, Merlot). Etichetele şi contraetichetele suntreproduceri după lucrări de Ciprian Palelologu. Ediţia însumează2.000 de sticle, dintre care 200 sunt semnate şi numerotate deartist. În 2009, Carl Reh Winery lansează o ediţie limitată devinuri de colecţie - NenumitA (formată din patru sticle, cupajroşu). Etichetele şi contraetichetele sunt reproduceri după lucrăride Ciprian Palelologu. Ediţia este compusă din 3.976 de sticle.Aventura artă-vin a continuat şi în 2010 şi este departe de a fidepozitată defintiv în pivniţele istoriei.
- Artiştii sunt, îndeobşte, consumatori de vin. În care, cumrecomanda Baudelaire ("Enivrez-vous de vin, de poésie, ou de vertuà votre guise, mais enivrez-vous"), găsesc cărarea potrivită. Astacând nu găsesc de-a dreptul şapte cărări. Vinul a devenit, pentrutine, odată cu Carl Reh Winery, un prilej de reflecţie plastică,dar şi un proiect de marketing şi publicitate. Mai ai timp să-l şiguşti?
- Bineînţeles că da! Fără această plăcere, nu ştiu dacă se puteacompleta pe deplin ecuaţia artă-vin. Trebuie să spun că aceastăcolaborare cu Carl Reh Winery - Crama Oprişor, începută în anul2008 cu ediţia de colecţie "Erotikon", a fost unul dintre cele maiinteresante şi mai provocatoare implicări culturale în afara sfereiproiectului meu principal. Atunci am participat la proiectul"Erotikon", cu trei desene care deja existau pentru etichete şiconcepând contraetichetele tot asemenea unor imagini completate cutext.
După acest proiect la care am luat parte fiind invitat să mi sefolosescă lucrări pentru imaginea unor vinuri speciale, colaborareaa evoluat într-o altă fază. Întâlnirea cu câţiva oameni specialiprintre care îi amintesc pe Rodica Căpăţînă (directoarea firmei) şiLiviu Grigorică (creatorul de vinuri) a dus la dezvoltarea gameiArtă şi Vin. Astfel, au urmat încă nişte proiecte la care mi s-aacordat întreaga libertate în crearea conceptului şi a imaginii.Aici amintesc în ordinea realizării colecţia "NenumitA", o cutieasemenea unui cufăr vrăjit, neagră, prinsă în cuie şi în carepersonajele principale de pe etichete şi de pe cutie sunt femeia,bestia şi copilul. Este o poveste ale cărei pagini sunt desprinseşi introduse în această colecţie de vinuri speciale.
Însă ultima şi cea mai specială creaţie din acest domeniu este"Cutia Paleologu", o invenţie pentru ambele domenii (atât pentruartă, cât şi pentru vin). Este prima dată când un obiect de artă şivin face parte integrantă dintr-o expoziţie. Obiectul despre carevorbesc este un ciocan supradimensionat conţinând şapte sticle devin pe care stau omuleţii decupaţi din proiectul meu. Alături desticlele de vin se mai găsesc certificatul de autenticitate, cu opoveste desenată (digigrafie) pentru fiecare dintre cele 33 decutii-ciocan şi o cheie prismatică personalizată în funcţie de celce primeşte cutia respectivă. Cele 33 de cutii nu se află încircuitul comercial, ele formând o adevărată poveste în viitor,doar cutiile individuale putând fi achiziţionate.
Toate aceste loturi din Artă şi Vin sunt foarte restrânse ca numărde sticle, rămânând la nivelul de colecţie. În timp valoarea lorcreşte, ţinând cont şi de cantitatea din ce în ce mai scăzută cerămâne. Lucrul la aceste proiecte a fost extrem de interesant,deoarece creaţia artistică nu a fost supusă regulilor comerciale,ci s-au făcut obiecte în care s-a investit în primul rând pasiuneşi din partea creatorului de artă, şi din cea a creatorului de vin.În paralel, am creat şi alte ediţii: Cupola Sanctis - seria deSfinţi, La Cetate-Miracol, Călăuză, Jderu - proiecte cu un maiaccentuat caracter comercial.
Cred că a crea imagine şi concept pentru un domeniu nobil cum estevinul poate fi o provocare consistentă pentru artişti, iarexemplele aici sunt foarte multe - să ne gândim doar la celebreleediţii de vinuri ilustrate de mari artişti ale Château MoutonRothschild.
- În luna mai, între 20 şi 24, a avut loc la Moscova MoscowInternational Art Festival - Traditions and Contemporaneity.România a fost invitată pentru prima data să ia parte la aceastămanifestare culturală aflată la cea de-a IV a ediţie. Expoziţia aavut loc la Crocus Expo din Moscova. Directoarea festivalului, VeraKiseleva, a venit în februarie 2010 la Bucureşti, întâlnindu-se lanivel oficial la Guvernul României şi la Ministerul Culturii. Avizitat mai multe ateliere, galerii etc., pentru ca mai apoi săinvite anumiţi artişti la acest festival. Te-ai numărat printre ei.Care au fost pildele şi experienţele memorabile pe care le-a trăitCiprian Paleologu la Moscova? Unde se află, artistic vorbind,Moscova mileniului III?
- Moscova este unul dintre cele mai fascinate locuri pe care le-amvăzut până acum. Totul emană putere, forţă, eşti copleşit înfiecare loc. Artistic vorbind, cred că Moscova, sau mai bine zisRusia, a fost tot timpul undeva sus şi mă refer aici la toatedomeniile culturale. Dacă e doar să ne gândim la Muzeul Tretiakov,la bisericile din Kremlin, la Galeria lor de artă contemprană -Garaj… asta ca să enumăr doar câteva repere. Sunt foarte departe,investiţiile în artă sunt la cel mai înalt nivel, nu degeabaorganizează una dintre cele mai importante bienale de artăcontemporană din lume. Multă lume spune despre ruşi că sunt cunasul pe sus, că sunt mândri, dar nu îşi dă seama că au şi de ce.Sunt un popor mare în toată puterea cuvântului.
Eu am avut bucuria de a merge acolo cu ocazia celei de-a patraediţii a Moscow International art Festival. România a fost prezentăcu un stand sub egida Comisiei Naţionale pentru UNESCO, organizatde George Petrescu, unde au expus Zamfir Dumitrescu, Teodor Morar,Vasile şi Violeta Carp, Alexandra Badea şi subsemnatul. Artiştiiromâni au câştigat şi Premiul pentru "Originalitate naţionalăunică".
- Spuneai, cândva, că UMAN este proiectul tău de o viaţă (şidincolo de aceasta). Dacă e să ne luăm după expoziţiile tale depână acum, consecvenţa cu care îţi urmezi ideea/promisiunea este,pentru mine cel puţin, de-a dreptul înspăimântătoare (ca oriceformă de tenacitate, de hăituire feroce a unui ideal). Ce ruinăridin jurul tău, ce manifestări patologice ale superficialităţii, cemaladii ale artei şi/sau societăţii te-au adus aici?
- În momentul în care îţi propui să construieşti un sistem (dedimensiuni apreciabile), este veridic să poţi pleca de la oîncărcătură de factori ce au precedat conceptul. Ei pot fi denatură distructivă sau constructivă. În cazul meu şi al ProiectuluiUMAN, rădăcinile trebuie căutate (cu şanse egale de a fi sau nuidentificate) în preocuparea arhetipală a "calităţii" umane. Înraportul cantitate/calitate umană, al doilea termen suferă din ceîn ce mai mult. Întrebarea principală este dacă poţi să contribui,cu mijloace specifice şi proprii, la extragerea, şlefuirea şipunerea în valoare a straturilor umane profunde. Mai mult decâtatât, m-am confruntat cu problema: care este forma în care poţi"turna" un astfel de demers complex? Spun aceste lucruri deoarecesisteme de "îmbunătăţire calitativă a omului" au tot existat îndecursul istoriei, unele dintre ele cu consecinţe dezastruoaseasupra omenirii. După mine, punctul fragil al sistemelor precedentea fost faptul că cei ce le-au conceput au pornit de la o posturătriumfalistă şi superioară asupra semenilor. În cazul sistemuluimeu se pleacă "din genunchi" - Omagiul Neputinţei nefiind doarpremisa proiectului, ci şi starea asumată (şi nicidecum doarproiectată asupra celorlalţi). În paralel trebuie să fii foarteatent, din postura de constructor, în ce proporţii combinigreutatea şi gravitatea conceptului cu doze de ironie existenţială,de utopie etc.
Cât despre maladii ale artei/societăţii ce generează, chiar şiinvoluntar, un astfel de demers, nu putem să trecem cu vedereaperspectiva de "piciorul broaştei" din care o mare parte a arteicontemporane contemplă creaţia. Există puţine proiecte ample,superficialul, imediatul, "găselniţele", mimetismul şchiop fiindboli ale culturii. Recurgând la un exemplu facil: poate este maiuşor şi mai "de succes" să faci o pictură după o fotografiedescărcată în două clik-uri de pe net, decât să încerci să teridici pe vârfuri, să observi peisajul amplu şi să plantezi la maimare adâncime, dincolo de linia orizontului, seminţeconceptuale.
- Ţi se întâmplă, mânat fiind de patima construirii, să uiţi deimportanţa sau de semnificaţia construcţiei? Iar ideea dearticulare, în sine, să prevaleze asupra maşinărieirezultate?
- Cred că nu mă îndepărtez de semnificaţia şi importanţaconceptului. Aici trebuie să menţionez un lucru foarte important.Este adevărat că, atunci când lucrez la elementele ce alcătuiesc oetapă din proiect (şi aici mă refer la actul de a decupa înmateriale diferite, de a picta, de a desena), există acea laturăcare, din punct de vedere artistic, te "farmecă". Componentaformală: cum pictez, cum desenez etc. poate uneori să devină"periculoasă" pentru întreg. De ce? Pentru că tinzi să acorzi o maimare importanţă minorului, să te diluezi în amănunte, fie acesteaoricât de apetisante artistic. Există un pericol în a mări doza de"efecte" şi a micşora implicit aria ansamblului. "A te pierde" însistem, fie chiar şi cel conceput de tine, poate reprezenta unpunct în minus la final.
- Ce este, de fapt, Institutul de Cercetări Corective? Are el,cumva, şi o intenţie parodică (precum, să zicem, Colegiul dePatafizică închipuit de Alfred Jarry)? Sau seriozitatea(gravitatea) proiectului nu-ţi îngăduie deraieri în modul minor alderiziunii?
- Încă de la început, Proiectul UMAN a înglobat o doză de ironieexistenţială fără de care ar fi fost un organism dezechilibrat. Eae legată până la urmă de raportul dintre grandoarea proiectului,gradul de utopie, cantitatea de elemente reale şi măsurabile şicapacitatea de a-l duce la capăt, lucru care nu mai ţine exclusivde persoana autorului. Constructorul manevrează subansamblele dincentrul de control aflat la înălţime, pentru a vedea desfăşurareagenerală, numai că, pentru a te situa la o aşa o înălţime, trebuiesă îţi asumi şi riscurile adiacente.
Dincolo de acestea, Institutul de Cercetări Corective este un punctfoarte important al demersului. El va fi cât se poate de real, esteun centru de performanţă care, aducând împreună cercetători dindiferite domenii - fizică, chimie, biologie, astrologie, medicină,psihologie etc. -, va avea ca obiect de activitate procesele,metodele, componentele ce alcătuiesc şi se produc în Omodrom.Demararea acestui centru de cercetare va fi şi punctul în careautorul proiectului se va extrage din partea sa formală, aceea deartist, de pictor, de desenator. Este practic borna ce despartetentaţia de a "înfrumuseţa", de răceala cu care te dedici complet"construcţiei". Acest reglaj este unul brutal, deoarece funcţia"narativă" este supusă celei "inginereşti".
Institutul de Cercetări Corective va crea produse corectoare(pseudocorectoare) ce urmează a fi implementate în piaţă, pentrupopulaţie, asigurând astfel disimularea adevăratului scop alinstitutului - acela de a cerceta, proiecta, construi (împreună cuterţi), optimiza, elementele şi procesele din agregatul (utopic) decorecţie umană - Omodromul.
- Câtă vreme ai asemenea viziuni matematic exacte asupraevoluţiei tale artistice, ce loc mai acorzi accidentalului în viaţata? Dacă îţi faci viaţa şi arta atât de predictibile, mai rămânedoar să tragi linie (dead-line) şi să-ţi proiectezi moartea ("iarla nunta mea a căzut o stea, brazi şi păltinaşi i-am avut nuntaşietc.").
- Proiectul UMAN a avut încă de la început, din anul 2000, toatecele 24 de etape clar trasate. Acest lucru presupune faptul că secunoasc detaliile fiecărui pas din cele 24 până la amănunt,singurele necunoscute şi eventuale reformulări ţinând de regiaspaţiului în care se desfăşoară fiecare expunere. Până la momentulconversaţiei noastre, am ajuns la sfertul proiectului, s-au parcurs6 etape: anul 2000 - "UMAN" - Galeriile etaj 3/4 Artexpo, TeatrulNaţional, Bucureşti (în cadrul Expoziţiei de Studii Aprofundate);2002 - "Decăderea", Galeria Orizont, Bucureşti; 2004 - "Nil MediumEst" ("Nu există cale de mijloc"), Galeria Apollo, Bucureşti; 2006- "Oriunde e Nicăieri", Galeria Simeza, Bucureşti; 2008 - "PreTraumatic Area" (formată din două expuneri: "Compelle Interare" -"Sileşte-i să intre" - şi "Do You Need a Hero?"), Galeriile Luchian12 şi Iuliu Valori 1; 2010 - "Traumatic Area", Galeria RecycleNest,Bucureşti. În premieră pot dezvălui faptul că în anul 2012 va avealoc etapa "Post Traumatic Area".
Această desfăşurare se va finaliza, formal, atunci când autorul vaavea 70 de ani, în etapa 24 (calculul este foarte simplu: 24 deetape începute la 24 de ani din 2 în 2 ani).
Despre accidental şi rolul său… încerc ca şi accidentalul să devinăprevizibil sau "de aşteptat". În acest proiect, paşii pe lângă nusunt de dorit, deoarece periclitează coerenţa întregii construcţii.Faptul că deja ştiu ceea ce voi face, chiar în amănunt, pas cu pas,poate părea extrem de claustrofobic, artistic vorbind, dar eu,dimpotrivă, privesc coerenţa şi tenacitatea de a desăvârşi un lucruca fiind ceva pozitiv (cu toate "poverile sale").
Cât despre dead-line-ul natural al fiecăruia dintre noi pe acesttărâm… prefer să cred că angrenajul pe care îl construiesc va puteasă se hrănească şi după dispariţia mea din proximitatea sa fizică.Moartea poate fi unul dintre accidentele care ar putea încurcacumva proiectul… şi asta e o ironie existenţială deja asumată (caşi altele).
- Pot să-ţi forţez un zâmbet? Drom-ul, dromos-ul sunt,etimologic, nişte cărări (drumuri) sau curse. Iar omul, la origoare, un dromader (lat. dromedarius), un alergător prin viaţă.Ce este Omodromul?
- Omodromul pot să îl traduc prin: circulaţie în şi prin uman. Însăel, în fapt, este un megaagregat utopic de corecţie umană. Dacăpremisa proiectului este una reală: Omagiu Neputinţei, concluzia saeste de natură utopică: construcţia Omodromului. Format dintr-oparte supraterană şi din mai multe părţi subterane, el funcţioneazăpe principiul captare-distribuţie. Cu ajutorul unor mecanisme,senzori etc., receptează de la distanţe foarte mari stimuli umanicomplecşi sub diferite forme, îi identifică, îi cercetează, îiclasează, îi distribuie, îi purifică şi aşa mai departe, întregulproces încheindu-se prin reintroducerea în circuit a unor alţiparametri umani convertiţi, îmbunătăţiţi. Corecţia nu se faceasemeni celorlalte procedee cunoscute de noi până în acest momentîn istoria omenirii, subiectul fiind conştient şi implicat înproces. Omodromul produce o corecţie inconştientă asupraindivizilor, a maselor. De aceea, rolul Institutului de CercetăriCorective este absolut determinat. De el ţine ca mecanismele şiprocesele din Omodrom să se întâmple la parametri optimi. Fiecaredetaliu al său trebuie să funcţioneze la randament maxim.
Însă întrebarea este cum poate fi el ţinut în frâiele utopiei,atâta timp cât o armată de oameni se preocupă constant să aibăparte de cele mai performante subsisteme? Răspunsul l-am construittot la începutul proiectului: un astfel de agregat ar putea devenipericulos la un moment dat, când cineva ar încerca să treacăgraniţa dintre utopie şi realitate şi de aceea Omodromul va aveaparte de un Codex, ce va trebui să cuprindă întregul arsenalproiectual de componente, procese, mecanisme etc. Oricine ar punemâna pe acest act de funcţionare ar putea să îl pună mai greu saumai uşor în funcţiune. De aceea, autorul va extrage voit din Codexun număr de detalii, fără de care procesul de corecţie estevirusat, astfel încât aproape nimeni să nu îl poată activa.
Cu toate acestea, şi aici ironia îşi are rolul ei. Vor exista treipersonaje care vor şti tot Codexul (în afară de autor, bineînţeles)şi cărora autorul le va desfăşura întreaga poveste: un copil care,deşi are format limbajul, este depăşit de noţiunile istorisite şinu va putea folosi întreaga informaţie, un om aflat pe pragulmorţii, care deşi are limbajul şi înţelegerea termenilor nu vaputea folosi informaţiile deoarece va părăsi irevocabil aceastălume, şi un al treilea pesonaj - mediu - care nu este altceva decât"tradătorul", care este şi cel mai greu şi cel mai uşor de găsit înacelaşi timp.
Foarte pe scurt, acesta este Omodromul.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
