În urmă cu un secol şi jumătate, treizeci de ani era vârstafatală a femeii, de unde începea declinul, iar romanul celebru allui Balzac inducea ideea de punct critic obsedant în mentalitateavremii. Astăzi însă, femeia atinge la cincizeci de ani alt punct,eliberator, de unde poate urma altceva, bunăoară o aventură caresă-i schimbe viaţa, fără spaime ori complexe. Cei cincizeci de aniaduc altă privire asupra lucrurilor, siguranţă de sine şi de celedorite, îndrăzneala ce i-au lipsit până acum.
O asemenea femeie de cincizeci de ani, obişnuită şi în acelaşi timpieşită din comun, se află în centrul romanului "Librăria iubirii"al scriitoarei italiene Paola Calvetti, într-o polemică balzacianăimplicită. Emma a trecut de cincizeci de ani, este o femeiedivorţată, cu un fiu adolescent, căreia o mătuşă îi lasă moştenireo veche papetărie, pe care ea o transformă într-o librărieprofilată doar pe cărţi de dragoste.
Librăria este marea ei provocare: construieşte un loc al popasuluiplăcut, are idei ingenioase de grupare a cărţilor, de aranjare avitrinei ca să îi ademenească pe trecători în micul ei paradis,să-i transforme în cititori şi clienţi fideli, să facă din fiecaresărbătoare un eveniment, să împărtăşească altora bucuria unorlecturi. Emma a lucrat ca interpret de franceză şi engleză, arestudii serioase de literatură, dar iese nonşalant din zonaculturală înaltă, academică, spre cea a publicului larg.
Şi librăria îi aduce şi un oaspete-surpriză: iubitul dinadolescenţă, de care o leagă nu doar prima iubire, ci şi suferinţafetei părăsite. Federico a devenit un arhitect de succes carelucrează la New York, implicat într-un proiect de anvergură(extinderea spaţiului faimoasei biblioteci Morgan), s-a căsătoritconform standardelor pretinse de părinţi (tatăl a reuşit să facăavere, iar mama are toate pretenţiile unei femei proaspătîmbogăţite), are o fiică. Îi lipsesc însă prospeţimea vieţii,gustul fericirii şi mai ales sufletul geamăn căruia să-iîmpărtăşească toate frământările şi micile bucurii.
Povestea lor de dragoste se compune din scrisori şi din săptămânapetrecută pe o insulă stranie, aproape de coasta franceză, cândvacumpărată de Sarah Bernhardt. Se află aici toate ingredientele unuiroman sentimental, ce atinge coarda sensibilă a cititoarelor matureşi vârstnice, dar cu subtilităţi presărate la tot pasul. Iubireacelor doi nu este unicul subiect al cărţii, ci pasiunile pe care eile aduc în povestea amoroasă, care le animă viaţa şi îi dau un senssuperior.
Federico este pasionat de proiectul arhitectonic la care lucrează,de personalitatea lui J.P. Morgan, fondatorul faimoasei biblioteci,omul care a salvat America de prăbuşire economică. În scrisorilesale, schiţează mersul proiectului, ca şi biografia fondatorului,cu admiraţie imensă faţă de unul dintre marii americani care areuşit să facă o avere colosală şi să întemeieze biblioteca Morgan,cu bogăţia ei de manuscrise.
Emma însăşi relatează în scrisori etapele proiectului ei -"Librăria iubirii", ce se extinde cu "Locanda visurilor", apoi cuun mic hotel unde îi găzduieşte pe scriitorii invitaţi la întâlniricu publicul. Cititorul are parte de "pastile" delicioase:observaţii despre cărţile mari dedicate iubirii, despre cele maipuţin cunoscute (unele încă netraduse...) ce exprimă punctul devedere al iubitorului de poveşti frumoase şi oferă totodată reţetepentru misiţii împătimiţi de carte, adică minunaţii librariautentici.
Aşa că personajele cărţii, Federico arhitectul şi Emma librăreasale aduc cititorilor două spaţii, unul real - biblioteca Morgan, şialtul imaginar - Librăria Sogni&Bisogni, ele devinsuprapersonaje care îi acaparează pe cei doi. Şi pe cititoarele şicititorii care îşi pot îngădui un răgaz de la capodopere, ca să serăsfeţe cu o carte încântătoare, potrivită unei vacanţe, carecuprinde în ea poveştile atâtor romane iubite şi a altora neştiuteîncă, aşteptând să fie descoperite.
Paola Calvetti, "Librăria iubirii", traducere din limba italianăde Emanuel Botezatu, Editura Nemira, 2009; 624 pag.
ELISABETA LĂSCONI, eseist şi critic literar. Absolventă afilologiei bucureştene (1980), doctorat susţinut în 1998 cu o tezădespre Sorin Titel, publicată în două cărţi ("Oglinda lucioasă,oglinda aburită", Ed. Amarcord, 2000; "Sorin Titel, Ciclulbănăţean", Ed. Univers, 2000).
Colaborări la revistele Adevărul literar şi artistic, CaieteCritice, Cultura, România literară, Viaţa Românească.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
