De ceva timp, cam toată lumea se află în vacanţă. Prin urmare, emomentul potrivit pentru unele lecturi light, dar de calitate. Numai am poftă, după un an de stat în bibliotecă, să recitesc Omulfără însuşiri sau Ulise. Caut, prin urmare, o carte bună, amuzantă,alertă, care să mă odihnească fără să mă plictisească. E de găsitîn rafturile librăriilor ieşene un roman semnat de Briscan Zara.Pariez că primul gând care vă vine în minte este: "Cine o mai fi şiăsta?" Sau: "Cine s-o mai fi ascunzând şi sub pseudonimul ăsta?"Cum, nu ştiţi cine este Briscan Zara? El chiar există, în carne(mai puţină), piele şi oase (mai multe). Şi chiar aşa îl cheamă. Nuaş fi crezut nici eu dacă nu mi-ar fi fost prieten. Oricum, dintreciudăţeniile acestui personaj numele este, credeţi-mă, cel maifiresc, cel mai "normal".
Pe cât de ciudat este autorul, pe atât de stranie este şi cartea pecare a scris-o. Ca şi Bris, romanul lui mi s-a părut extrem detonic. Are o evidentă detentă autobiografică, fiind scris "laorizontală", ca o rememorare, din perspectiva adultului care le-aexperimentat pe toate, a unei vieţi agitate, niciodată normale.Dacă nu ar fi existat o a doua parte care să fie un raport desprematurizarea eroului, aş fi comparat calupul autoficţional ce stăsub semnul amintirilor din copilărie ba cu celebra capodoperă a luiCreangă, ba cu... Cireşarii. Există un entuziasm nu numai altrăirii, care este firesc pentru un copil zvăpăiat, obişnuit să sebucure la maximum de toate întâmplările pe care le întâmpină ca penişte mari aventuri, dar şi o pasiune a povestirii, un apetit epicuşor necontrolat. Luate în sine, fiecare peripeţie este amuzantă,naratorul are ochiul format, ştie să decupeze scene pline de viaţăşi nu îi lipseşte nici umorul absolut necesar într-o astfel de"aventură" livrescă.
Nimic nu lipseşte din romanul vieţii acestui adevărat aventurier, acărui energie din frageda copilărie pare a-l fi destinat unei vieţide-a dreptul picareşti. Sunt relatate tot felul de întâmplări, dela cele obişnuite, banale, de "apartament", la cele ieşite dincomun, din paradisul care este satul bunicilor, numit, delocîntâmplător, Răiuţ; totul este expresia unui prea-plin căruiacopilul şi, ulterior, adolescentul au trebuit să-i facă faţăpermanent. Prima "beţie,", furtul din ograda altora, primapupăceală (în cimitir, cu Zoe), divorţul părinţilor, moarteabunicii, experienţa revoluţiei din 1989, care a marcat sfârşitulcopilăriei, în fine, amorul precoce pentru Amalia, care nu-l vapărăsi nici la maturitate - toate acestea sunt relatate cuvioiciune, într-o catenă epică sincopată, care nu îi mai lasă nicinaratorului şi nici cititorului răgazul de a se opri şi de a maimedita asupra faptelor. De aceea, naraţiunea propriu-zisă estefoarte rar întreruptă de sondări ale conştiinţei, de analize alecelor trăite: pofta de viaţă, dar şi de povestirea ei este preamare pentru a mai permite astfel de alinturi "livreşti".
Bănuiesc cine este modelul acestui personaj cu o vitalitateexplozivă: Haulden Caulfield, permutat însă în România comunistă şipostcomunistă. Mentalitatea este aceeaşi, atitudinea faţă de tot cele oferă viaţa celor doi eroi este identică: o nonşalanţădezarmantă de a nu refuza nici o provocare şi de a accepta cuseninătate consecinţele acestei frenezii adolescentine. Aşa se facecă, în urma unor peripeţii destul de periculoase, care depăşescnormalul vârstei, puberul pe cale de maturizare se află, îndecembrie 1989, cu arma în mână; e un adevărat Gavroche levantin,într-un context care parodiază cu exactitate tumultul marilorelanuri revoluţionare.
Odată cu aceste constatări, intervine şi o ruptură necatifelată înstructura romanului. Poate niţel cam brusc, personajul sematurizează peste noapte, devenind, dintr-un ţânc greu de stăpânit,un adolescent cu mare căutare printre fete. Ceea ce urmează sederulează, oricum, mult mai rapid. Ieşit din zona mirifică acopilăriei, protagonistul parcă nu mai are răbdarea să înregistrezecu aceeaşi bucurie secvenţele din ce în ce mai agitate ale proprieivieţi. Amintirile din copilărie se transformă într-un romanpicaresc: personajul fuge în Statele Unite ale Americii, hotărât săo rupă pentru totdeauna cu trecutul şi cu România. Preţul plătit nueste unul neglijabil, de vreme ce tânărul e ba spărgător nepriceputde case, ba chiar ajunge să... prelucreze cadavre, preschimbându-leîn moaşte falsificate. Vă las bucuria de a degusta pe îndeleteamănuntele acestor episoade. Realitatea americană este surprinsă cupupila mărită a celui care nu înţelege cum se pate trăi înconjuratde atâta convenţionalism, de atâta rutină. Temându-se de rutină şisăturându-se, probabil, de Eva (unica fiinţă care îl înţelege şicare îl ascultă, răbdătoare, în timp ce-i citeşte fragmente dinromanul lui Salinger, De veghe în lanul de secară), protagonistulse hotărăşte să se repatrieze. Îl mai cheamă acasă şi dorul deAmalia, iubita pe care nu reuşeşte să o uite... Şi gata. Romanul seîncheie la fel de brusc cum începe. Ar fi putut continua cu altecâteva zeci de peripeţii sau s-ar fi putut, la fel de bine, încheiaînainte de fuga adolescentului în SUA.
Aş încheia şi eu subit acest stângaci articol. Dar mă roade parcăîndoiala: am uitat ceva? Ceva important? Nu ştiu. Să vă mai spuntotuşi, din precauţie, atât: numita Eva, partenera atât de docilăşi de dăruită, care nu reuşeşte totuşi să i-o scoată din inimă peAmalia de acasă, este... o femeie gonflabilă. Dacă ar exista înrealitate, sunt convins că personajul simpatic al acestui roman nus-ar adapta la viaţa din România postcomunistă, nu şi-ar aflaliniştea, ar încerca tot felul de aventuri, poate ar deveniporotagonistul unui show de televiziune; în orice caz, nu s-arpotoli. Şi, sper să greşesc, ar ţine-o pe Eva ascunsă sub pat,chiar dacă nu i-ar mai citi pasaje din De veghe în lanul desecară.
În fotografii: 1. Imagine de la lansarea cărţii; 2. Afişullansării
BOGDAN CREŢU (născut la 21 ianuarie 1978, în judeţul Constanţa)este lector la Catedra de Literatură Română din cadrul Facultăţiide Litere, Universitatea "Al.I. Cuza" din Iaşi. Doctor înfilologie, cu distincţia magna cum laudae, din iulie 2006. Volumepublicate: Arpegii critice. Explorări în critica şi eseisticaactuale (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România;Premiul pentru debut al revistei "Convorbiri literare"); MateiVişniec - un optzecist atipic (Premiul pentru debut al "Ziarului deIaşi", nominalizat la Premiul pentru debut al revistei "Românialiterară"), Lecturi actuale. Pagini despre literatura românăcontemporană (Premiul pentru critică al revistei "Ateneu"), Utopianegativă în literatura română. Cronicar literar, eseist; a publicatîn jur de 500 de articole în diferite reviste culturale. Semneazăprefeţe la numeroase volume, antologii etc. Redactor al revistei"Paradigma". Membru al Uniunii Scriitorilor din România şi alAsociaţiei pentru Literatură Generală şi Comparată. Din 2006,semnează o rubrică săptămânală în "Ziarul de Iaşi". Colaborator laemisiunea "Convorbiri literare" a Radio Iaşi, din 2006.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
