Ideea unei discutii cu Alexandru Paleologu, omul de cultura ultramediatizat, imi producea in ultimul timp un sentiment de disconfort. Ce mi-ar fi putut dezvalui o personalitate despre care se crede ca se stie totul?
Cum va reactiona la intrebari care i-au fost puse pana la saturatie? Insa omul profund, intelectualul pur pe care l-am reintalnit a inteles si el pericolul. De asta data a vrut sa fie altfel.
"Om de cultura" este dupa parerea mea un atribut pe care multi il revendica. Eu insa nu. M-ati contrazis, la un moment dat, spunandu-mi: "ai totusi ati facut cultura". Ei bine, nu stiu daca este cultura ce am facut eu. Dar marturisesc ca epitetul "cultural" imi este antipatic si ma enerveaza.
De ce spun asta? Nu pentru ca am o idiosincrazie (ceea ce este adevarat), ci pentru ca exista intr-adevar oameni care se intereseaza ce carti mai apar, ce scrie in ele, cine este autorul, cine s-a mai ridicat sau cine se pretinde in afara obisnuitului, ori scriu ei insisi, straduindu-se sa se faca remarcati, cand, de fapt, sunt de o banalitate infioratoare.
Noi din toate astea facem un sos numit cultura, sos pe care eu nu-l folosesc la nici un fel de actiune, pentru ca nu are nici un condiment care sa-i confere o anumita seductie. In general ma plictiseste problema culturala.
Asta se leaga si de faptul ca in ultimele decenii, in toate tarile au avut loc importante revolutii culturale, iar astazi se stie bine cu ce escroci si cu ce efect.
De aceea, in general, oamenii "culturali" - care au profesii culturale - nu-mi sunt deloc agreabili si-mi par suspecti. Uneori nu sunt suspecti, fiindca se vede foarte clar ce-i cu ei si ce urmaresc. Deci, ne aflam intr-o zona in care terminologia uzuala este pentru mine indepartatoare.
M-ati mai intrebat, "in aceasta situatie, la ce mai foloseste cultura asta, in stare de bulion?" si v-am raspuns: la nimic. Dar termenul bulion nu ma lasa indiferent. Pivot face "bullion de culture" si-l face bine, pentru ca este un om intelegent.
Astazi foarte multi oameni se incumeta cu usurinta sa faca astfel de bulioane fara sa aiba calitatea eliminatorie de a fi si inteligenti. Apropo de emisiunea lui Pivot, cu cateva saptamani in urma, am urmarit-o.
Erau invitati cativa "oameni de cultura" francezi, la care m-a uimit acurtetea cu care pronuntau in limba franceza, lucru pe care il intalnesti astazi din ce in ce mai rar.
Numai englezii isi mai respecta astazi limba, si nici ei pentru multa vreme, fiindca observa ca limba engleza, ca si franceza sau germana se dregradeaza, se corupe in vorbire.
Acum vreo doi, trei ani am fost invitat sa dejunez cu un diplomat englez, care nu vorbea nici o alta limba. Or, un diplomat, fie el chiar si englez, era obligat sa vorbeasca perfect frantuzeste.
Asta era pe vremea Europei, cand Europa exista, nu ca acum, cand se pretinde ca se "construieste", cu integrari si cu mai stiu eu ce.
Or, un englez care nu vorbea frantuzeste nici nu era englez. La dejun, nu am inteles o vorba din ce-a spus diplomatul englez, pentru ca pronunta mizerabil, cum se pronunta astazi, de fapt, in toate limbile.
Dupa cum in Franta, acum cativa ani, ma deranja teribil ca, in afara de doi-trei prezentatori TV care vorbeau o franceza ca lumea, onorabila, ceilalti glasuiau intr-o o limba pe care foarte usor o puteam considera un jargon dintr-o limba, stiu eu, bulgareasca (o limba, frumoasa, de altfel, caci toate limbile sunt frumoase daca sunt autentice si vorbite ca lumea).
In spatiul cultural care a fost Europa candva se vede o corupere aproape deliberata a bunei vorbiri, fiindca am constatat, de pilda, ca in Franta nici actorilor nu le mai face placere sa vorbeasca o franceza corecta, ba, din contra, lupta impotriva dictiei Comediei franceze ca fiind reactionara.
Limbile europene in care noi ne-am modelat inteligenta si ne-am format cultura isi pierd autoritatea si nu se impun, se supun distrugerii, fenomen care, in cultura, se poate numi "revolutie culturala", in sens haotic: distrugerea unei culturi si a unei comunicari umane in societate.
Asistam la fenomenul asta care astazi ma ingrijoreaza, pentru ca am un baiat, care la randul lui are un baiat; ma gandesc cu spaima ca acesti urmasi ai mei or sa traiasca intr-o lume salbatica.
De aceea mi se pare nu doar indecent, dar si simptomatic, faptul ca vorbim de cultura in asemenea momente. Adica suntem in plina revolutie culturala.
Revolutia inseamna intotdeauna distrugere si niciodata reconstructie, exemplul sta chiar in mitologia necinstita, dar emfatica, a Revolutiei franceze de la 1789 si nu numai a acesteia, caci, cu foarte mici exceptii, daca stau sa ma gandesc, acum nu exista revolutie care sa se fi comportat altfel.
Revolutia culturala actuala a distrus o lume de valori fara sa puna nimic in schimb, asta in cel mai fericit caz, atunci cand valorile de care vorbesc n-au fost inlocuite cu "tinichele".
M-am nascut asadar in acea lume de inalte valori spirituale. Am crescut in mijlocul unei biblioteci imense, intr-o societate care se respecta.
Parintii mei erau niste oameni exceptionali si poate ca voi mai repeta de cateva ori urmatorul lucru: ma raportez la anii copilariei si la amintirile legate de casa parintilor mei ca la un paradis.
Erau oameni de lume, oameni inteligenti care nu se sfiau sa accepte invitatiile unor oameni situati pe o treapta sociala inferioara lor, oameni dornici de cunostinte in societatea inalta romaneasca.
Era ceea ce numeam atunci "mica burghezie", cu care aristocratia noastra se intelegea foarte bine.
ai noi, la randul nostru, frecventam, cu prudenta si arareori, ce-i drept, aceste medii cand ei ne invitau, crezand ca ne fac o favoare. De fapt favoarea le-o faceam noi, fiindca ne duceam.
ai o faceam din simpatie, din interes de a vedea cam cum e lumea, dar realitatea este ca societatea liberala opulenta nu era pe placul aristocratic si fin al societatii dinainte.
Aristocratii au preferat elementele din burghezia mijlocie. Erau mult mai adaptabile pe plan intelectual; afinitatile existau cu adevarat intre aristocratie si burghezia mijlocie.
Tata era un om foarte inteligent, foarte instruit si foarte spiritual. La el in casa, ca si in casele celor pe care-i frecventam, am putut cunoaste foarte multi oameni ilustri ai acestei tari: artisti, oameni de stiinta, oameni politici, magistrati, avocati.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
