La doar 6 ani dupa absolvirea Institutului de Arta "Ion Andreescu" din Cluj, Sectia sculptura, Mircea Roman devenea castigatorul Marelui Premiu al Trienalei de Sculptura de la Osaka (Japonia), una dintre cele mai prestigioase manifestari de gen din lume. Imediat dupa obtinerea laurilor, se muta la Londra (unde locuieste si acum) si incepea drumul unei remarcabile cariere internationale. Cu piese sculpturale in numeroase colectii private si publice, Mircea Roman a ajuns, in salile de licitatie autohtone, cel mai bine vandut sculptor roman contemporan. In 2006, se intorcea in tara cu o expozitie socanta, Dezorient Expres, pe care o etala, intr-un spatiu straniu (un soi de urias container metalic), in ograda Muzeului Taranului Roman. Traditia lemnului cioplit se intalnea aici cu viziunea radical moderna a unor cutii-trup, asamblari subtile de pene si suprafete de lemn pictat.
- Ultimele evaluari va definesc drept cel mai bine vandut artist roman al momentului, aici, in tara. La Londra lucrurile stau la fel?
- Nu, nu e chiar asa. La Londra nu sunt un artist de atat de mare succes, pentru ca nu am reusit inca sa expun in locurile care ii consacra pe artisti. Pot sa spun insa ca acolo unde am expus si cineva a intrat si mi-a vazut lucrarile, a plecat convins ca ar trebui sa fiu in alte locuri, mai sus cotate, ca sa zic asa. Am avut un scuces deosebit cu Omul-Barca, lucrare care a stat doi ani pe Tamisa, si pot sa spun ca, pana si acum, in toamna acestui an, la ultimul meu open-studio, oamenii au venit si m-au intrebat unde este lucrarea de pe malurile fluviului si de ce nu mai poate fi vazuta acolo. Or, dupa atatia ani de zile, faptul ca-si amintesc de ea nu e un detaliu pe care sa-l treci usor cu vederea.
- Ati expus la Londra, ati expus la Bucuresti. Care e diferenta?
- Diferenta consta, evident, in absenta, respectiv prezenta art dealer-ului. In Romania, dealeri nu prea sunt (abia de curand a aparut aici o generatie tanara), iar curatorii, dupa mine, sunt o pacoste, au devenit mai importanti decat artistul, iar asta este anormal. Personal, mi se pare ca isi aroga un prea mare rol.
- As comite o indiscretie daca v-as intreba cu cat se vand lucrarile dumneavoastra in Marea Britanie?
- Pai, cu preturi oarecum asemanatoare celor de aici, din tara. Nu am reusit sa urc, dar acolo sunt posibilitati mult mai mari decat aici. De altfel, acesta este si motivul pentru care ma intorc in curand la Londra, pentru ca nu vreau sa pierd ceea ce am cladit in atatia ani. Sunt insa convins ca preturile vor urca in mod sigur, cum, de altfel, si aici ar fi timpul sa urce.
- In general vorbind, ce inseamna sa fii artist si sa ai succes (si) in alta tara decat in tara ta de origine?
- Peste tot este bine sa ai succes, dar cel mai frumos ar fi sa ai succes in tara ta. Pentru ca, in cele din urma, fiecare tara isi promoveaza propriii artisti. Or, din pacate, noi, romanii, ne uitam cu ochi mari la alti artisti, fara sa ne dam seama sau fara sa ne mai obosim sa vedem ce artisti mari sunt la noi in tara. Sigur, este foarte frumos cand reusesti sa comunici cu oameni care apartin altor tari si altor culturi, care au o alta mentalitate - eu cred ca asta este si menirea artei: sa faca o legatura intre oameni.
- Cum sunt priviti artistii romani peste hotare?
- Nu stiu, eu cand am luat premiul de la Osaka, lucrurile au beneficiat de un context special. Pentru Japonia, Romania nu era o tara din estul Europei, ci din Europa si, oricum, in Japonia exista un capital important de simpatie pentru Romania, pentru Maramures, pentru arhitectura veche in lemn. In consecinta, aveau cuvinte frumoase despre romani. In Anglia, s-a tot schimbat atitudinea fata de noi. Sigur ca, in ultima vreme, nicaieri nu e bine sa fii roman. Dar englezii, in mod special, isi sprijina artistii, dar si pe toti cei care urmeaza scoala acolo.
- Chipul uman ocupa un loc central in lucrarile dumneavoastra, mai ales in cele din Dezorient Expres...
- Intotdeauna am fost atras de figura umana. De fapt, si scoala de la Cluj pe care am urmat-o era de formatie figurativa foarte temeinica; altfel spus, am beneficiat de o instructie in domeniu foarte buna si, odata ajuns la Bucuresti, am continuat in aceasta directie. Atmosfera era extraordinara aici, colegii erau minunati, se formase o grupare de oameni deosebiti, era o perioada de efervescenta (prima jumatate a anilor '80), in care toti artistii expuneau lucrari interesante. Atmosfera competitionala m-a ajutat sa ma dezvolt si, desi nu m-am indepartat de crezul meu, totusi consider ca am evoluat.
- Dar care este crezul dumneavoastra?
- Cred in figura umana, in valoare, in calitate, adica in incercarea de a fi eu insumi si nu neaparat in moda.
- Vorbind despre moda, care ar fi coordonatele ei actuale, liniile sale de forta?
- Necazul este ca moda a ramas aceea de acum douazeci de ani. Daca in urma cu doua decenii mai puteai sa sochezi cu ceva, astazi deja totul a devenit gratuit si nu se mai socheaza lumea la nimic, nici in afara tarii, nici aici - mai ales aici, unde noi suntem inca niste mici copii fata de ceea ce se facea in Occident acum douazeci de ani si chiar acum doi ani. De aceea, eu am afirmat ca vreau sa sochez prin bun-simt. Revenind la intrebarea dumneavoastra, nu se poate vorbi despre o moda propriu-zisa, lumea nu mai prefera, exclusiv, filmul sau fotografia. Fenomenul a fost reperabil, de altfel, si la Bienala de la Venetia, unde a domnit un haos total, nimic din care sa alegi ceva. Se tot punea intrebarea: "Ce ti-a placut?", dar nimeni nu putea spune ce i-a placut, pentru ca nu era nimic de ales, cata vreme totul a fost o apa si-un pamant, iar premiile s-au dat aiurea.
- A ajuns, cumva, lipsa de criterii un criteriu?
- In Occident, de pilda, selectia se face pe baza de scandal, acolo si-au dat seama ca nu mai exista criterii de selectie...
- Traversam o perioada de decadenta, de ratacire artistica?
- E mai potrivit cuvantul "dezorientare", pentru ca s-a mers in ultimele decenii numai pe experiment si noutate. Or, sigur ca experimentul este bun, atunci cand avem de a face cu un artist autentic, dar e nevoie si de un experiment autentic, nu mimat. De exemplu, in Anglia, copiii, inca de la varsta gradinitei, sunt invatati sa faca experiment, asa incat copilul nu mai poate sa fie sincer. Ei bine, toate acestea au dus la actuala stare, care s-a generalizat practic in Vest si se extinde in restul lumii, pentru ca foarte multi artisti incearca sa copieze si sa faca acelasi lucru. Sigur ca in Est este mai multa simtire. In Occident, societatea insasi este bolnava, dezinformata si traieste de parca ar sti totul pe lumea asta. Normal ca si artistii sunt la fel.
- Foarte curand va veti intoarce la Londra. Ce aveti de gand sa faceti acolo?
- Am de gand sa lucrez mult, ma gandesc, de aceasta data, la lucrari de mai mici dimensiuni si vreau sa-mi adun material sufletesc pentru cateva lucrari pe care le voi face aici, cand ma voi intoarce.
Interviu realizat de Marcela Gheorghiu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
