- Melania Bortun, Ziarul de Duminica a vorbit cu tine ultima oara in iunie 2003, cand te puteai deja lauda cu cateva realizari ale firmei Data Media. Stiu ca intre timp ai obtinut noi succese.
- Da, am continuat munca de cercetare in proiectele europene comandate de Comisia Europeana, care au fost tot mai numeroase odata cu apropierea aderarii si mai ales dupa. Astfel, am participat la realizarea unor studii calitative paneuropene pe teme foarte diverse, cum ar fi: ocuparea fortei de munca, Strategia de la Lisabona, politica europeana in domeniul cercetarii stiintifice sau utilizarea internetului de catre copii. Am analizat si probleme referitoare la identitatea europeana, la valorile culturale europene, la informatiile despre Uniunea Europeana oferite de televiziuni etc. Majoritatea studiilor sunt publicate pe site-ul Comisiei Europene. La capitolul sondaje de opinie, am continuat cercetarile in domeniul media & comunicare, dar am realizat si cercetari social-politice (atat in sesiunile electorale, cat si in perioadele intermediare), in beneficiul unor companii de consultanta politica. Am facut si studii culturale, calitativ-cantitative, despre comportamente de consum cultural, valori, stiluri de viata urbane. Recent, am inceput sa abordam si aspecte mai putin investigate in Romania, cum ar fi Responsabilitatea Sociala Corporativa. Am realizat investigatii pe aceasta tema in cadrul unui proiect mai amplu, din care fac parte si echipe de cercetare universitare (SNSPA, ASE, Univesitatea Bucuresti).
- Ai pomenit de cercetarile din domeniul media & comunicare. Care crezi ca e situatia cu programele si cu publicul de televiziune in Romania de astazi?
- Cred ca se poate vorbi de o involutie in oferta de programe TV: tabloidizarea lor a devenit tot mai vizibila. Producatorii de programe, mai ales de programe de divertisment, sunt prizonierii a ceea ce cred ei ca vrea publicul. Prejudecata ca „asta vrea publicul" blocheaza productia de calitate. Asa s-a ajuns la programe de divertisment marcate de vulgaritate si de pornografie soft. Atunci cand sunt confruntati cu criticile telespectatorilor exprimate in cercetari, reactia multor producatori e una de tipul: „Spun ei ca nu le place, dar se uita!".
- Exista strategii de marketing…
- Strategiile de marketing sunt teoretic fundamentate pe cercetare, pentru fiecare public-tinta construindu-se si o mica teorie. Dar exista si o ideologie a „publicului larg": se presupune ca telespectatorii sunt puternic influentati in gusturile lor de productiile difuzate si ca, astfel, „se standardizeza" treptat, sfarsind prin a corespunde imaginii care le este atribuita zi de zi. Ar fi vorba de un „cerc vicios": cu cat i se propun publicului mai multe productii facile, cu atat acesta le cere mai mult; astfel, producatorii se simt „datori" sa-i multumeasca pe cei deja „intoxicati".
- Putem vorbi de uniformizare sub impactul televiziunii?
- Sunt circumspecta fata de acest presupus coformism care ar fi indus publicului TV. Practicile de consum sunt mult mai diverse decat isi inchipuie ofertantii de programe TV. Cred ca uniformizarea sub impactul televiziunii, deplansa de multi, e la fel de iluzorie astazi pe cat era la inceputuri. In general, noi nu citim realitatea in acelasi mod, nu suntem influentati de aceleasi informatii. Spectatorii sunt sau pot fi mai inteligenti decat programele oferite; si e aproape sigur ca sunt altfel decat reprezentarea pe care si-o fac despre ei producatorii TV – si nu numai ei.
- Si politicienii, de pilda?
- Da, si politicienii ii subapreciaza pe cetatenii-telespectatori. Politicienii nostri au descoperit cu intarziere si intr-o forma deja decadenta deliciile exibitionismului in fata camerelor de luat vederi, participand cu entuziasm (si naivitate) la tot felul de emisiuni de divertisment. Unele fenomene inca „la moda" la noi sunt depasite in alte parti; acolo, tendinta este de temperare a elanului televiziv si de revalorizare a unor vectori traditionali, precum afisajul si presa scrisa de mic tiraj. Iar alegerile americane din 2008 au dovedit ca un mijloc esential de a atrage votanti este, mai nou, internetul.
- Totusi, e incontestabil faptul ca „personalitatile" pe care le recunosc oamenii sunt acelea care „se vad" pe micul ecran. Un individ, chiar remarcabil, nu are nici o sansa sa „atinga" publicul daca nu trece pe la televiziune.
- Sigur, prezenta la televizor ramane esentiala. Problema este ca aceste prezente sunt, in spatiul romanesc, tot mai „dramatizate"; emisiunile de dezbatere politica seamana tot mai mult cu niste emisiuni de divertisment. Asta se vede si in subiectele abordate: se discuta destul de rar probleme de principiu, de perspectiva larga; se dezbate adesea nu stiu ce gest sau spusa a unui om politic si se speculeaza infinit pe marginea lor. Se discuta subiecte efemere, minore – ceea ce submineaza credibilitatea si atractivitatea unui canal TV pe termen lung.
- Unul dintre pericolele la adresa democratiei este nonparticiparea politica a cetatenilor. Cine doreste depolitizarea – numai cetatenii sau si clasa politica?
- Un aspect semnificativ al nonparticiparii din ultimele decenii este intr-adevar depolitizarea. Cine o doreste? Cel mai adesea vointa depolitizarii nu este una unilaterala. De multe ori, cetatenii sunt cei care nu vor sa intre in jocul politic; dar ei sunt chiar incurajati de Putere sau de clasa politica, adica de cei care „fac jocurile". Aici se potriveste butada lui Paul Valery: „Politica este arta de a impiedica oamenii sa se amestece in treburile care ii privesc". Asadar, insasi clasa politica poate veni in intampinarea depolitizarii, incurajand-o intr-un fel sau altul (de pilda, prin populism sau „show" politic): politicienii tind sa isi protejeze un spatiu de joc pe care il vor numai al lor.
- Cine poarta vina respingerii politicului si a politicienilor?
- Respingerea politicului este o tendinta conturata inca din anii ’80. A luat mai intai forma unui soi de plictiseala si chiar de dispret fata de clasa politica. Totusi, atitudinea este mai veche. Victor Hugo spunea: „Les parlamentaires parlent. Ils parlementent. Ils parlent et mentent…". Numeroase cercetari realizate in ultimele doua decenii in democratiile occidentale, dar si la noi, au colectat cu prisosinta opinii de genul: „Toti mint", „Toti sunt hoti", „Ne insala" etc., reflectand reprosurile adresate oamenilor politici care folosesc o „limba de lemn" si care „nu trateaza problemele importante ale tarii". Se poate spune ca si media, in special televiziunea, participa la aceasta criza politica, prin emisiunile care ii transforma pe politicieni din reprezentanti in vedete, adica in actori care se joaca pe ei insisi, care nu mai reprezinta pe nimeni.
- Care ar fi solutia?
- Solutia la aceste dificultati prin care trece democratia participativa nu poate fi „acceptarea respingerii" politicii, ci, dimpotriva, revenirea la politica. Se impune reabilitarea politicii in ochii cetatenilor, iar un rol foarte important l-ar putea avea televiziunea. Cercetarile arata ca antipatia populara fata de oamenii politici a crescut cam peste tot; in democratiile mature acest fenomen progreseaza de la sfarsitul anilor ‘70. E vorba de o criza a reprezentarii politice: cetatenii nu se mai simt realmente reprezentati de oamenii politici. Desi tanara, democratia romaneasca nu e deloc straina de criza aceasta prin care trec democratiile mai vechi. Problema insa e ca la noi, neavand o traditie democratica suficient de puternica, nu exista deocamdata un teren ferm care sa contrabalanseze aceasta criza a reprezentarii.
- Revenind la sondajele de opinie, exploatate si de media, ce importanta au ele pentru guvernanti, pentru politicieni in general?
- Sondajele reprezinta o sursa de informare nu numai pentru guvernati si media, ci si pentru guvernanti. Nu este vorba doar de informatii referitoare la popularitatea politicienilor, ci si de informatii referitoare la impactul unor masuri politice, la agenda cetatenilor… Pana la urma, intre sesiunile de alegeri sondajele reprezinta unul dintre mijloacele de comunicare intre guvernanti si guvernati.
- Exista critici radicali ai sondajelor, chiar printre sociologi…
- Da, si le dau partial dreptate. Se vorbeste intre altele despre o veritabila sondomanie, care reprezinta – spun criticii radicali (mai ales Pierre Bourdieu si Patrick Champagne) – sursa fortei noilor agenti: comentatori politici, sondori, specialisti in comunicare; acestia, satisfacandu-si interesele proprii, participa direct la jocul politic. Criticii acestia acuza utilizarea politica a sondajelor, lucru ce a modificat profund „logica dezbaterilor publice".
- Dar cum trateaza presa si politicienii sondajele?
- Pana la intrarea in scena, in mod sistematic, a sondajelor de opinie, jurnalistii construiau diferite scenarii de distributie a preferintelor de vot. Odata cu intrarea semnificativa pe piata a sondajelor electorale, se poate vorbi de disparitia monopolului exercitat de media in „citirea" opiniei publice. Inevitabil, apar tensiuni intre jurnalisti si cercetatorii opiniei publice. Unii jurnalistii iau sodajele ca un pretext pentru a-si juca rolul in continuare, „jongland" cu rezultatele acestora, chiar daca sunt in necunostinta de cauza; uneori, intervine si partizanatul. Cat despre politicieni, se intelege de ce partidele mari isi pun mari sperante in sondaje si sunt foarte favorabile sondajelor, cu doua rezerve: sondajele sa le certifice avansul, iar rezultatul final sa-l confirme. In caz contrar, sondajele sunt trimise pe banca acuzarii.
- Si care este atunci valoarea sondajelor de opinie?
- Dincolo de unele erori metodologice (regretabile si corectabile) sau de unele incercari de manipulare (intrutotul condamnabile, dar controlabile), dezvoltarea practicilor de cercetare prin sondaje si mediatizarea acestora au un rol important in democratie, cel putin ca expresie a dreptului la exprimare si la informare.
- Se apropie alegerile europene. Cum le vezi?
- Ma preocupa de mult proiectul european. Urmaresc cu atentie pasii constructiei „Europei politice" si incercarile de a depasi stadiul de „Europa economica", angajand o „Europa culturala". Democratizarea procesului european presupune cointeresarea cetatenilor, inclusiv stimularea participarii lor la vot. Parlamentul European este singurul organ de conducere al UE ales in mod direct de cetatenii celor 27 de tari-membre si care are pretentia ca ii reprezinta. Teoretic, prin deputatii alesi, cetatenii participa la „definirea viziunii politice europene". Din pacate, nici in sesiunea de anul trecut, nici acum nu se vad semne ale „europenizarii". De fapt, aproape in toate tarile-membre se constata tendinta de nationalizare a mizelor europene. O spun eurobarometrele: la alegerile europene se voteaza dupa criterii nationale.
- In ce sens „europenizare"?
- Exista probleme cu vocatie europeana, cum sunt cele ce tin de criza economica si sociala actuala, de drepturile omului, de securitate si justitie, de libera circulatie sau de protectia cosumatorului. Dar mesajele electorale sunt inca prea ancorate in disputele interne. Iar dintre cetateni, sunt prea putini cei care stiu care este rolul politic al PE, competentele sale…
- Asta spun cercetarile europene?
- Cam asta spun: ca exista o larga necunoastere a modului in care isi exercita activitatea membrii PE (in calitate de reprezentanti ai tarii lor sau conform afilierii lor politice?), cum voteaza atunci cand iau o decizie (luand in calcul mai intai interesele nationale ale tarii lor sau mai intai in functie de afilierea lor politica?). Putini stiu cu certitudine ca,in realitate, membrii PE actioneaza in functie de afilierea lor la diferite grupuri politice, ca intr-un parlament national…
- Atunci, crezi ca ar fi prematur un program de cercetare de tipul „Cum voteaza Europa?", avand ca model „Cum voteaza America?"
- Cred ca ar fi nevoie de un asemenea program. (Apropo, am primit cateva propuneri de colaborare din partea unor institute din Italia, Franta si Anglia, in vederea realizarii unor analize comparative comune pre- si postelectorale.) Cred ca un asemenea program de cercetare paneuropean ar fi binevenit, chiar daca nu ar putea fi inca unul de tipul „Cum voteaza America?", pentru ca „Europa politica" este inca un proiect destul de abstract. Dar un asemenea demers ar scoate la lumina detaliile situatiei actuale si, eventual, ar putea ajuta la gasirea unor solutii pentru ca alegerile europene sa nu mai fie atat de localizate, de nationale.Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
