Contra culturii populare victoriene
Hipnoză la Calcutta
Speranţa analgeziei mesmerice a atras atât atenţia publicului larg, cât şi pe cea a specialiştilor britanici prin activitatea lui James Esdaile (1805-1855), chirurg scoţian care trăia şi practica medicina în India. Esdaile îşi începuse experimentele de mesmerism în 1845, în spitalul pentru localnici din satul Hooghly, în apropiere de Calcutta. Şi-a găsit primul pacient într-o închisoare locală - Mádhab Kaurá, un bărbat pe care-l descria drept "un negustor de porci condamnat la şapte ani de temniţă, legat în fiare, pentru că a rănit un om primejduindu-i viaţa". Kaurá suferea de tumori scrotale imense, umplute cu lichid. Esdaile a aranjat să fie adus la spitalul de caritate pentru operaţie. După ce i s-a extras lichidul, pacientul se afla într-o stare atât de jalnică, încât Esdaile a hotărât să încerce să-i uşureze durerea prin mesmerism, despre care doar citise până atunci. Esdaile descrie scena astfel:
"I-am aşezat genunchii între ai mei şi am început să-mi trec încet mâinile pe deasupra feţei lui, la distanţă de doi centimetri şi jumătate, şi să le cobor spre partea inferioară a abdomenului lui. Acest lucru a continuat jumătate de oră înainte ca bolnavului să i se vorbească, iar când, la sfârşitul acestui interval, i s-au pus întrebări, răspunsurile sale au fost logice şi coerente. I s-a cerut să rămână tăcut şi pasele au fost continuate încă un sfert de oră - tot fără să apară vreun efect perceptibil.
Magie preoperatorie
Vremea era foarte caldă şi Esdaile a obosit după eforturile făcute, care au părut iniţial soldate cu un eşec. S-a aşezat lângă Kaurá, care se odihnea mai liniştit. Doctorul i-a cerut să deschidă ochii, dar când a făcut-o, bolnavul a declarat că e fum în încăpere. Încurajat, Esdaile şi-a continuat pasele cu mâinile încă o oră, până când durerea pacientului său a părut să dispară cu totul: "avea mâinile încrucişate la piept, nu apăsate pe vintre, şi expresia feţei sale arăta cel mai deplin repaus".
Esdaile a testat acest repaus în manieră tipică pentru hipnoza de scenă din epoca victoriană, punându-l să inhaleze şi apoi să bea amoniac, lucru pe care pacientul l-a făcut fără să manifeste neplăcere. Asta i-a convins pe toţi martorii de realitatea şi puterea a ceea ce făcuseră. Astfel a debutat o practică chirurgicală uluitoare, în cadrul căreia mesmeriştii băştinaşi mângâiau pacienţii, uneori cu orele, înainte ca aceştia să intre sub bisturiul lui Esdaile. Revista The Zoist prezenta descrieri ale acestor operaţii şi în 1846 a publicat o listă lungă de operaţii lipsite de durere pe care Esdaile susţinea că le-a efectuat într-o perioadă de opt luni. Lista include amputarea unui braţ şi a unui sân, excizarea unei cataracte şi îndepărtarea a 17 tumori ale scrotului cu greutatea între 4 şi 40 kilograme.
Fragment din volumul "Hipnoza. Scurt istoric", de Judith Pintar, specialistă în istoria medicinei, şi Steven Jay Lynn, format în terapia prin hipnoză.Cartea este în curs de apariţie la Editura Trei în colecţia "Psihologia pentru toţi". Intertitlurile aparţin redacţiei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
