Unele din cele mai importante personalităţi politice ale perioadei care a avut un efect hotărâtor asupra dezvoltării României, de la dobândirea Independenţei la Unirea din 1918, s-au afirmat şi ca străluciţi diplomaţi, preocupaţi, în acelaşi timp, să consemneze în texte istorice experienţa dobândită în această postură, cum este cazul lui Ion C. Brătianu (1821-1891).
Revoluţionar
După ce, asemenea altor membri ai generaţiei de la 1848, vizitează Parisul cu intenţia de a studia, Ion C. Brătianu participă la Revoluţia din Ţara Românească, îndeplinind funcţia de prefect al poliţiei în guvernul provizoriu.
Şi, asemenea altor „paşoptişti”, după înăbuşirea Revoluţiei, se exilează la Paris, unde acţionează în vederea influenţării opiniei publice şi a oamenilor politici în favoarea celor mai importante ţeluri care stăteau în faţa Principatelor Române, Independenţa şi Unirea, pe care le va sluji întreaga sa carieră politică. La Paris, este arestat din cauza participării sale la atentatul împotriva lui Napoleon III. Scapă şi se reîntoarce în Ţara Românească.
Mason
Ca şi alţi reprezentanţi ai generaţiei sale, Brătianu considera că aderarea la masonerie putea constitui un mijloc de racordare la politica europeană şi influenţare a elitei acesteia. (De altfel, aceasta a fost şi poziţia participanţilor la Revoluţia din 1848 din alte state europene). Iniţierea şi-o face la Paris, împreună cu fratele său Dumitru, în „Loja Ateneul Străinilor” şi apoi în „Loja Trandafirul Perfectei Tăceri”, în care i se acordă, în 1847, gradul de Maestru. În 1848 era afiliat Lojii bucureştene „Frăţia”.
În 1857, Brătianu, alături de alţi „fraţi” întorşi şi ei din exil, fondează „Loja Steaua Dunării” care va juca un rol important în viaţa politică românească
Politician
Alături de Mihail Kogălniceanu, liderul liberal Ion C. Brătianu a fost personalitatea care a îndeplinit cele mai numeroase şi importante funcţii politice, mai ales în timpul domniei lui Carol I.
Lista acestora este deosebit de amplă: Preşedinte al Adunării Deputaţilor, ministru al Finanţelor, de Interne, al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, de Război, de Externe şi, în sfârşit, Preşedinte al Consiliului de Miniştri în perioada 1876-1881, deci chiar aceea în care au avut loc evenimente cruciale ale istoriei Româneşti. Cel dintâi dintre acestea a fost Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, în urma căruia Principatele Unite şi-au dobândit Independenţa şi apoi Congresul de la Pace de la Berlin (iunie 1878), la care delegaţia română formată din Ion C. Brătianu şi Mihail Kogălniceanu a fost acceptată doar cu statut consultativ, fiind „auziţi, dar nu ascultaţi”.
În continuare, din postura sa de prim-ministru, Ion C. Brătianu s-a implicat în alte importante acte politice, proclamarea Regatului României, şi o serie de reforme care au dus la modernizarea statului.
Diplomat
Asemenea reforme au fost promovate de Ion C. Brătianu şi în domeniul diplomaţiei, într-o perioadă deosebit de complicată, de reaşezare a relaţiilor internaţionale, în contextul cărora România trebuia să stabilească noi relaţii, cât mai avantajoase. În acest context, prim-ministrul României a dovedit un deosebit „simţ diplomatic”, un real pragmatism, iniţiind, desigur cu sprijinul unor capabili şi devotaţi specialişti ai domeniului, importante măsuri care îşi vor dovedi influenţa în perioada ce a urmat.
În primul rând, s-a obţinut ca majoritatea statelor Europei şi de pe alte continente să recunoască noul statut de Independenţă al ţării noastre.
Apoi, s-a reuşit încheierea unor acorduri economice cu state europene după ce a fost promulgată la noi Legea de acordare a clauzei naţiunii celei mai favorizate. Guvernul român a semnat declaraţii cu caracter economico-financiar cu ţări dezvoltate ale continentului: Anglia, Franţa, Italia, Ţările de Jos, Elveţia.
De asemenea, Ion C. Brătianu a realizat că afirmarea internaţională a României nu putea fi realizată fără modernizarea aparatului diplomatic, scop în care, la 8/20 septembrie 1878, a intrat în vigoare Legea pentru stabilirea noilor ranguri diplomatice pentru reprezentanţii ţării în misiune peste hotare.
Asemenea măsuri, ca şi prestigiul tot mai mare de care se bucura România, au dat posibilitatea ridicării la rangul de legaţii a misiunilor diplomatice în Austria, Rusia şi Serbia. S-au înfiinţat noi legaţii ale României în Grecia, Bulgaria, Belgia, Olanda, Germania, Franţa şi Anglia. S-au stabilit relaţii diplomatice cu Statele Unite ale Americii şi Mexic.
De altfel, aportul politic şi diplomatic al lui Ion C. Brătianu a fost remarcat pe plan european. Ziaristul şi istoricul francez stabilit în România, Frédéric Damé (1849-1907), îl considera pe Ion C. Bratianu ca având o repuţatie asemanătoare contelui italian Camille Cavour şi a lui Otto von Bismark, „cancelarul de fier” al Germaniei, amândoi cu reuşite incontestabile în procesele politice de unificare a Italiei şi Germaniei
Istoric
Fără a fi un istoric de profesie, Ion C. Brătianu este autorul unor lucrări care dovedesc vocaţia sa şi în acest domeniu, valorificându-şi experienţa politică şi diplomatică.
Cele mai multe lucrări ale sale, îmbrăcând adesea o formă polemică, au fost publicate la Paris, având drept scop să promoveze cauza românească în cercurile politice internaţionale, fiind bine primite în acestea, dar şi în opinia publică: „Mémoire sur l'empire d'Autriche dans la question d'Orient” (1855), „Réflexions sur la situation” (1856), „Mémoire sur la situation de la Moldavie depuis le traité de Paris” (1857), „La Question religieuse en Roumanie” (1866).
Şi ca o recunoaştere a contribuţiei sale în acest domeniu, Ion C. Brătianu a fost membru de onoare al Academiei Române (1888).
„Un om înzestrat şi având un caracter nepătat”
… astfel îl considera regele Carol I, a cărui exigenţă este recunoscută, neavând întotdeauna o părere prea bună despre politicienii români, pe Ion C. Brătinau.
Alte epitete cu care a fost gratulat Brătianu au fost de „fondator al dinastiei de la Florica”, „Un promotor al liberalismului în România” şi „om politic european”
„Dinastia Brătienilor” a dat în diferite perioade personalităţi care au jucat un rol important în viaţa politică şi culturală a României, Vintilă, Dinu şi istoricul Gh. Brătianu, dar cel care a dus mai departe idealurile părintelui său a fost, fără îndoială, Constantin I. C. Brătianu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
