In 1989, cu cativa ani inainte de a incepe destramarea fortata a Iugoslaviei, Academia Sarba a facut un dramatic Apel pentru cartea sarba in afara granitelor, impotriva situatiei nefaste care se apropia, cerand "preponderenta in fata destinului izolarii, impartirii si risipirii", pentru ca in ultimul ceas sa inceapa cercetarea stiintifica a acestui segment al culturii sarbe.
Imediat dupa aceasta, s-a organizat un mare simpozion cu un subiect foarte sensibil, Literatura sarba in emigratie, 1941-1991 si s-a creat un fond special de carte la Biblioteca Academiei. Aici au intrat si 324 de carti din fondul Bibliotecii Populare din Beograd. Am adus, personal, din Romania, cateva carti de Svetislav Markovic si Slavko Vesnic, autori care se incadreaza in acest context: literatura emigratiei, un termen caracteristic literaturilor rusa, ceha, polona, germana, romana.
Termenul impune separarea emigrarii politice (literatura emigratiei, sensul principal) de literatura emigratiei economice indelungate sau temporare. Cand este vorba despre acesti doi scriitori (care s-au integrat in literatura minoritatii sarbe din Romania), evident ca argumentele economice nu-si au rostul. E greu de crezut ca cineva, datorita bogatiei obtinute prin literatura, a intrat in Romania lui Ceausescu... Dar in opera acestor autori nu apar elemente tipice pentru aceasta "clasa" de scriitori (de exemplu, prea accentuatul interes pentru chestiuni ideologice, nationale, religioase, politice, sociale).
Svetislav Markovic (n. 1909, Vrbas, Serbia - m. 1995, Bucuresti) este un autor cu un destin nefast, cu totul special. A emigrat in Romania in 1948, din motive politice, activitatea lui creatoare (poezie, proza scurta si roman) ramanand in afara atentiei criticii si cititorilor. A debutat editorial cu poezii "in spiritul vremurilor si directivelor", in 1949, cu placheta intitulata Poezii (sub pseudonimul Gorcilo Mitrovic). Numele lui nu figureaza in nici una dintre selectiile de literatura sarba din Romania aparute din 1986 si pana astazi, chiar si in Serbia!
L-am cunoscut la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, cand Svetislav Markovic a venit auzind ca a sosit noul lector din Serbia. Cu el (atunci era cel mai varstnic prozator din aceasta literatura) am deschis cartea Pribliavanja/ Confluente, primul studiu despre fenomenul acestei literaturi de expresie sarba, realizat de cineva din afara grupului de scriitori nativi din spatiul romanesc. Studiul despre romanul sarbesc din Romania, aparut in 1993 la Editura Kriterion, a atras atentia asupra acestui scriitor de atatea ori ocolit, uitat (intentionat sau involuntar, greu de spus!), meritand o lectura profunda.
Sub numele sau adevarat, a debutat in 1970, cu primul (si ultimul) sau roman, Uvidaj/ Constatare, la varsta de 61 de ani. Apoi a publicat si o carte de proza scurta, cu titlul Pe munte si sub munte (1983).
Emigrantul Svetislav Markovic si-a inceput "viata noua" redactand ziarul Sub steagul internationalismului. In 1966, este alungat in Baragan, unde a petrecut 23 de ani, exact pana la revolutia din1989. A lucrat (desi absolvise artele plastice la Budapesta) ca otelar, corector, caricaturist, ziarist, a predat la scoala de limba "Berlit", la Budapesta, ca profesor de pictura, s-a recalificat ca profesor de istorie, redactor, traducator literar si de filme documentare, arhivist in Directia generala a Gazmetanului, poet, prozator, romancier; emigrant si disident, pensionar...
Slavko Vesnic (n. 1920, Kumanovo, Macedonia, din familie sarbeasca) a lucrat ca asistent la un avocat si ca dactilograf. In 1942 a fost arestat de nemti si a fost prizonier in lagare din Serbia. Dupa razboi, a devenit activist de partid, la Belgrad, apoi sef la Secretariatul Societatii de Colaborare intre Iugoslavia si Uniunea Sovietica. Dupa absolvirea Facultatii de drept, la Belgrad, in ocombrie 1949, a emigrat in Romania. Ca si Svetislav Markovic, a lucrat la ziarul Sub steagul internationalismului. Din 1954 pana in 1980 a lucrat ca redactor sau lector la editura de stat (in redactia de limba sarba), apoi la "Kriterion".
A debutat in 1949, iar editorial in 1951 cu o carte de poezii. E scriitorul cu cea mai bogata opera literara dintre toti autorii de expresie sarba din Romania. A publicat numeroase carti de poezii (zece), povesti, cinci romane, multe manuale scolare, antologii si traduceri din romana si rusa.
A obtinut premiul Uniunii Scriitorilor din Romania pentru volumul de poezie Garoafa alba (1978). Are cateva volume traduse in romaneste. Amintim Maluri insingurate (1976), tradus de Mariana Stefanescu. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si din Serbia.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
