Daca vorbim despre inceputurile prozei sarbesti care sunt legate de numele lui Svetomir Raicov (n. 1921, Dinias - m. 1995), trebuie sa ne amintim de fragmentul din romanul Parada al lui Jovan Vitkovic (pseudonimul literar al lui Bogdan Ciplic, scriitorul sarb venit in Romania ca invatator pe baza Protocolului de colaborare intre tarile vecine, exact cand a venit si Mihai Avramescu in Voivodina), fragment publicat in almanahul "eivot" (1937). Acest roman, alaturi de cele ale lui Ivo Andric, este unul dintre primele romane sarbesti dupa al doilea razboi mondial.
Svetomir Raicov s-a apropiat de literatura (proza scurta) in jurul anului 1939, cand a obtinut un post de muncitor la o tipografie din Timisoara. Dupa razboi a lucrat ca ziarist la ziarul Pravda/Dreptatea, apoi la Banatske novine/ Ziarul din Banat (doar schimbare de nume) si, in sfarsit, ca redactor la Knjiuevni uivot/Viata literara, pana in 1981 cand s-a pensionat.
Raicov este unul dintre putinii scriitori ai minoritatii sarbe din Romania care a ramas pe scena literara mai mult de jumatate de secol, fiind fidel exclusiv prozei, in toate ipostazele ei (de la schite si proza scurta pana la nuvela si roman). Poreclit "Andric din Timisoara", are cea mai bogata opera in proza (peste cincisprezece volume, dintre care trei romane), devenind astfel unul dintre scriitorii principali ai acestei literaturi. E intemeietorul prozei de expresie sarba, cel mai rodnic scriitor din perioada 1950-1960. Este prezent in cartea colectiva de proza Inceputuri (1952), alaturi de Giura Bacchi si Slavolib Lalici, publicand apoi, incepand cu 1952, patru carti de proza scurta. Aceasta perioada se incheie cu nuvela Cand incep ploile (1959), aici autorul demonstrand un interes deosebit pentru formele lungi de proza.
In acest interval, in afara de Raicov au mai publicat doar Iova Belian si Lazar Ilici, primul roman al acestei literaturi legandu-se insa de numele lui Raicov. Svitanje/ Rasarit al lui Raicov este tipic pentru romanul de angajare sociala, dar cu noutati legate nu doar de evolutia literara a autorului, ci si de contextul intreg al prozei sarbesti din aceasta perioda. In primul rand scena prozei este orasul mediu muncitoresc, iar apoi personajele negative sunt prezentate plastic si sugestiv.
Locul destul de inalt pe care autorul l-a obtinut ca prozator este luat in considerare si de cei mai importanti talmacitori ai acestei literaturi (N. Popovici, J. Milin, V. Stoianovici...) Acest loc, Raicov l-a castigat cu romanul Cetvorolisna detelina/ Trifoi cu patru foi (1985). Metafora din titlu este de aceasta data mutata intr-un plan particular. Toate personajele sunt in cautarea fericirii. Tema este insotita de motivul neadaptarii/ emigrarii, iar scena este la mijloc intre oras si sat, ca o rama socio-culturala.
In romana autorul a publicat doua carti de proza scurta si romanul Trifoi cu patru foi (tradus de Octavia Nedelcu), pentru care a obtinut si premiul Uniunii Scriitorilor din Romania.
Despre proza lui Raicov au scris frecvent confratii lui sarbi, comentarii critice aparand apoi in revistele timisorene, in romana, germana si maghiara.
Un rol important in dezvoltarea si dinamizarea vietii culturale si literare a avut si revista literara Knjiuevni upitnik/ Semnul intrebarii literar (1948-1954), care a adunat prima generatie de scriitori sarbi (Vladimir Ciocov, Lazar Ilici, Iova Beliat, Svetomir Raicov, Bojidar Carpenisan). "Novi uivot" - Knjiuevni uivot/ Viata literara (din 1968) a fost cea mai importanta adunare a scriitorilor de expresie sarba din Romania.
Vladimir Ciocov (n. 1920 - m. 1986) e fruntas in domeniul poeziei. A debutat inainte de al doilea razboi mondial. In perioada 1950-1960 a publicat patru volume. Debutul editorial a fost in 1953, cu placheta Poezii. Ciocov e primul poet minoritar sarb cu o carte tradusa in romaneste (Versuri, 1964). A publicat douazeci de volume de versuri (trei traduse in romaneste) si cateva traduceri din poezia si proza romana contemporana, precum Mostenire, din poezia lui Tudor Arghezi. A fost premiat de revista Knjijevni jivot pentru volumul Calatorii lirice, primind de asemenea premiul filialei din Timisoara pentru Povesti neterminate si premiul Uniunii Scriitorilor din Romania pentru volumul In pas cu mine insumi. Se considera printre varfurile literaturii sarbe din Romania in domeniul poeziei, impreuna cu Iovan Ciolacovici, Cedomir Milenovici, Ivo Muncian, Slavomir Gvozdenovici si Liubita Raichici, autori care si in tara mama au o solida reputatie si provoaca un interes deosebit in acest segment al istoriei literaturii sarbe.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
