Poetul si prozatorul, profesorul si ziaristul Cedomir Milenovici/ Cedomir Milenovic (n. 1940, Belobresca, judetul Caras-Severin) scrie in limba sarba, traduce poezii si proza scurta din romana in sarba si invers.
A debutat in 1967 in ziarul timisorean Pravda/ Dreptatea (unde a lucrat pana in 1983 cand, din cauza bolii si a necazurilor politice de atunci, s-a pensionat), cu o recenzie despre poezia confratilor sai Ivo Munteanu/ Ivo Muncan si Drago Mi-rianici/ Drago Mirjanic. Milenovici este un autor cu opera bogata, aceasta cuprinzand peste douazeci de volume publicate incepand cu 1970 (Culegatorii inaltimilor, versuri si proza): 9 carti de poezie (dintre care una publicata in Serbia - Pasarea de pe creanga rupta, Novi Sad, 1996 si una tradusa in romaneste de Carmen Blaga si Lucian Alexiu, intitulata 7 incantatii pentru femeie, piatra si vant, Timisoara, 1992), 6 romane (Castelul fara acoperis, 1977, Violete, 1982, Vremea inaltarii zmeilor, 1997, Ingeri in ceata, 1998, Vulturii zboara inalt, 2000 si Calea platanelor triste, 2001) si 6 volume de proza scurta sau nuvele.
Despre Cedomir Milenovici (membru al Uniunilor Scriitorilor din Romania si Serbia) au scris (in volume sau in ziare si reviste) critici literari sarbi si romani, "in ambele tari de cititori" (sintagma ii apartine lui Nichita Stanescu) si in "ABC THE NEWS" (Australia). Despre valoarea lui spun ceva si receptiile oficiale, premiile si distinctiile pe care le-a primit acest autor: Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania (1975), Premiul din fondul literar "Vladimir Ciocov" (1989), Premiul literar sarbesc (1991,1995, 2000), Premiul Filialei din Timisoara a Uniunii Scriitorilor din Romania (1992, 1998) si Premiul Uniunii Sarbilor din Dortmund - Fundatia "Petar Kocic (1998, 2003). Milenovici traieste ca scriitor liber profesionist la Timisoara.
"La Timisoara nu stim cat suntem in realitate si cat in literatura; acelasi sentiment il avem si cand citim versurile lui Slavomir Gvozdenovici, scriitor care nu a devenit ocazional cel mai vizibil nume dintre poetii sarbi si muncitorii nationali in Romania, ci in intreaga risipire a sarbilor in lume", a rostit in 1997 academicianul Matija Beckovic, unul dintre cei mai importanti poeti sarbi in viata, despre poetul Slavomir Gvozdenovici/ Slavomir Gvozdenovic (n. 1953, Belobresca, judetul Caras-Severin), un glas unic in graiul sarbilor din tara lui Eminescu. Roadele evidente ale efortului sau artistic sunt numeroase: 18 volume de poezii (3 traduse in romaneste de Lucian Alexiu, cu care autorul a realizat multe traduceri din literatura tarii lui Njegos si Branko), un volum cu insemnari de calatorie (Chicago, America si Ziua lui Vid, aparuta in America, in 2003), 8 antologii din creatia confratilor sai publicate, cele mai multe, in tara de origine si una in romaneste, realizata impreuna cu Lucian Alexiu: Porumbel de argila. Poetii sarbi din Romania, Bucuresti, 1998), precum si 6 traduceri in romaneste (majoritatea in colaborare). Slavomir Gvozdenovici a debutat literar cu poezia Pere in 1968, la Ziarul banatean, debutand editorial cu volumul Aripi si putin foc, Bucuresti, 1975. Poezia lui este tradusa in romana, rusa, engleza, franceza, germana, maghiara, italiana, ucraineana, slovaca si macedoneana. Este cel mai prezent autor al acestei literaturi in spatiul sau natal, precum si in diaspora sarba (unde ocupa si functii importante). A publicat zece carti in Serbia, Republica Srpska si America. Acest poet apare aproape obligatoriu in multe antologii de poezie sarba in tara de origine sau in strainatate, participa la cele mai mari festivaluri de poezie si intalniri ale scriitorilor in tara sau peste hotare.
Ca antologator, este printre primii din graiul sau care a dat o atentie speciala poeziei pentru copii. Nu numai ca unul dintre putinii care scriu si acest gen de poezii, ci si ca autor al unei antologii publicate in Serbia, sub titlul Din camera copilului (1993). Ca poet si om de cultura a primit numeroase premii, atat in Romania (Premiul USR, 2000, 2003), cat si peste hotare - la Festivalurile internationale de poezie de la Bor (1988), Crvenka (1997), Ni? (1989), la care se adauga Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Srpska, in 1995, Medalia pentru merite deosebite a Uniunii Mondiale a Sarbilor (Geneva-Beograd, 1998) si multe altele.
Aceasta personalitate a culturii si literaturii sarbe, pe langa misiunea sa de poet, indeplineste alte servicii importante: conduce o revista literara a sarbilor din Romania, Knjijevni jivot/ Viata literara (din 1985), din 1992 este deputat in Parlamentul Romaniei, din 1996 preda la Catedra de limba sarba a Universitatii de Vest din Timisoara. Perfectionarea sa ca om de stiinta a fost confirmata si prin sustinerea tezei de doctorat la Universitatea din Bucuresti, cu tema Limba si stilul in poezia lui Vasko Popa (2000).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
