- Provocarile psihanalizei secolului XXI: a gandi ura si violenta este tema Colocviului international de psihanaliza din luna octombrie. Dupa formulare, psihanaliza in secolul "inteligentei", cum e supranumit veacul in care ne aflam deja, se confrunta cu multe provocari. Ce ne puteti spune in acest sens?
- Secolul XXI a fost intr-adevar numit al inteligentei, dar si al credintei! Este un secol in care ne asteptam la revolutii tehnice care pot implini cele mai incredibile fantasme umane (subiecte de science fiction cu doua secole in urma), dar ne putem astepta, de asemenea, si la uimitoare schimbari spirituale.
Psihanalistii, specialistii PSI, toti cei preocupati de uman constata deja schimbari in structura maladiilor psihice, in evolutia psihica si afectiva.
Aceste schimbari in patologia ca si in ontogenia psihica au desigur nevoie de abordari metapsihologice, stiintifice si terapeutice noi, adaptatate acestora. Negativul, cum numesc psihanalistii acea forta distructiva existenta in noi (care provoaca, de la razboaie la depresie sau abuz, un intreg sir de suferinte umane), forta pe care ne straduim sa o limitam sau sa o punem in serviciul vietii a preocupat stiinta psihicului uman dintotdeauna, iar psihanaliza inca de la nasterea ei. Suferinta psihica marcata de distructivitate pare sa fie mai pregnant prezenta in clinica contemporana. Ea, in primul rand, reflectia asupra ei si asupra mijloacelor terapeutice potrivite, reprezinta provocarea - manusa pe care o ridicam. Ura fata de celalalt, fata de sine, fata de corp, fata de iubire, fata de istorie etc. sunt tot atatea capitole de viata, de istorie, de cercetare stiintifica.
- Care este importanta Colocviului international de psihanaliza de la Bucuresti, din luna octombrie, pentru preocuparile psihanalitice actuale?
- Pentru psihanalistii romani, ca si pentru cei europeni, acest schimb de idei si experienta in travaliul cu negativul face parte, desigur, din efortul continuu de intelegere a fenomenelor psihismului uman.
- As vrea sa ne vorbiti despre amploarea evenimentului, dar si despre personalitatile si institutiile coorganizatoare ale evenimentului.
- Colegiul International al Adolescentei (Collge International de L'Adolescence - Paris), Universitatea RenŽ Descartes-Sorbonne, Societatea Romana de Psihanaliza, Fundatia Generatia, Asociatia Romana pentru Psihoterapia Psihanalitica, Fundatia Romano-Olandeza de psihoterapie psihanalitica, Universitatea Titu Maiorescu, alte asociatii si organizatii profesionale partenere, precum si personalitati ale psihanalizei europene vor face ca aceasta intalnire a psihanalistilor cu mediul cultural romanesc si cu aceasta tema mai mult decat actuala pentru secolul nostru sa fie realmente un eveniment stiintific si cultural de comunicare si cercetare.
- Profesorul Vasile Dem. Zamfirescu spunea intr-un interviu pe care mi l-a acordat cu cativa ani in urma ca maladia secolului XXI va fi depresia. Ce au in comun ura, violenta si depresia in societatea contemporana?
- Depresia, intr-adevar, maladie a secolului alaturi de cancer, ca boala somatica echivalenta cu depresia sau echivalentul somatic al depresiei, reprezinta o forma a negativului, a urii in trairea psihica de intensitate patologica. Ceea ce este pregnant in depresie este ura de sine, autodistrucivitatea. Depresia este rezultatul unei violente intoarse spre sine, un esec al transformarii violentei interne sau a violentei venite din exterior.
- Din punctul dumneavoastra de vedere, al psihanalistului cu o bogata activitate in domeniul terapiei si al cercetarii, de ce sufera societatea contemporana?
- Din punctul meu de vedere, adaugata la etiologiile cunoscute, clasice ale suferintei individuale reverberate la nivel de grup si societate, principala suferinta a societatii contemporane este extrema relativizare a valorilor morale, relativizare care mineaza si face ezitanta orice afirmare echilibranta a normei, atat in educatie, cat si in relatiile umane.
- Cu toate acestea, spuneati intr-un alt interviu ca psihanaliza nu poate vindeca societati, ci doar indivizi. Si atunci, care este scopul Colocviului international din octombrie, de la Bucuresti?
- Sigur, psihanaliza nu vindeca societati, dar psihanalistii sunt cetateni si oameni de stiinta, terapeuti. Reflectand impreuna la suferintele psihice individuale sau de grup, putem gasi solutii, putem imagina sau modela interventii, putem orienta actiunea. Cand gandim lumea o si schimbam intr-un fel discret sau uneori chiar spectaculos. Puterea ideilor este comparabila daca nu chiar mai puternica, uneori, decat cea a actiunilor.
- Care sunt preocuparile dumneavoastra stiintifice in momentul de fata?
- Ma preocupa mult cercetarea rezultatelor psihanalizei ca terapie, destinele terapiei psihanalitice, adaptarile terapiei psihanalitice la noile forme de patologie.
- Intr-un alt interviu, de data aceasta datat 2002, erati intrebata daca s-au modificat in vreun fel, in Romania, reticentele, in parte justificate de istoria recenta, de a cere ajutorul psihiatrului/ psihanalistului. Astazi, in 2008, cum stau lucrurile?
- Ajutorul psihanalistului este din ce in ce mai frecvent solicitat. Aceasta nu mai este o terapie prohibita si pot sa spun ca cererea depaseste oferta pentru ca suntem putini psihanalisti formati dupa standarde internationale. Reticenta tine desigur de mai multi factori. Primul, pe care l-am semnalat si in 2002, tine de rezistenta oamenilor la a privi in ei insisi, care vine din teama lor de adevar.
Clinica psihanalitica dovedeste ca toti oamenii afirma ca vor sa se cunoasca si ca iubesc adevarul, dar ca rezistenta la acest tip de travaliu este uriasa dintr-un motiv pe care l-am mai semnalat: simptomul e o forma de echilibru. Handicapant ce-i drept, dar o forma de echilibru cunoscut cu care oamenii s-au obisnuit, mai mult sau mai putin, sa traiasca. Trebuie sa intelegi aceasta rezistenta nu ca pe un refuz constient al persoanei, ci ca pe o rezistenta economica si dinamica a unei configuratii sufletesti cu o relativa valoare de echilibru. Motive externe de reticenta, ce nu tin de dinamica intrapsihica, ar fi durata mare a terapiei, costul ridicat, prejudecatile legate de psihanaliza, prejudecati care mobilizeaza o mare cantitate de angoasa.
- Va e teama de ceva in viitor?
- Nu stiu ce sa va raspund. In general ma tem de lucrurile care nu pot fi vorbite, cercetate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
