Ziarul de Duminică

Nu trageti in jurati!

30.03.2007, 01:04 25

Membrii oricaror jurii, dar mai ales ai celor care evalueaza evenimente artistice, sunt niste jurati foarte injurati. Acest lucru se datoreaza, pe de o parte, faptului ca artistii sunt susceptibili (irritabile genus) si, pe de alta parte, caracterului fatalmente incontrolabil al aprecierilor, care solicita mai mult spiritul de finete decat pe cel de geometrie, criteriile rigide, de tip grila, lipsind. Ca membri ai echipei de selectie pentru premiile UNITER, am fost scutiti, cel putin pana acum, de o singura acuzatie: aceea de partizanat. Prietenii ne-au reprosat previzibilitatea optiunilor, faptul ca nu am reusit sa surprindem prin originalitate. Criticile celorlalti au fost numeroase, de la aceea ca unii dintre noi ar fi lipsiti de prestigiu si de autoritate (Mihalache, who?), pana la lipsa discernamantului (am fi preferat "vizibilitatea", nu "temeinicia", spune, de pilda Alice Georgescu), nu fara sa se remarce si unele formulari nefericite ale motivatiilor.
Nu sade bine unui juriu sa se disculpe, cuvenindu-se sa adopte atitudinea Coroanei britanice: nu te explica si nu te plange (never explain, never complain). Nu este, deci, de mirare ca Marina Constantinescu a considerat nepotrivita (totusi, sa fi fost ea chiar "halucinanta"?) reactia noastra publica la contestarea lui Vlad Ivanov cum ca rolul interpretat de el ar fi fost "secundar". Ca urmare, randurile acestea nu reprezinta justificari, ci clarificari. Marina Constantinescu ne aminteste ca "au fost artisti nominalizati pentru rol principal tocmai pentru ca, datorita iscusintei, talentului, inspiratiei, geniului actorului, regizorului, au reusit sa transforme o partitura secundara in text, intr-una principala in spectacol". Situatia merita atentie doar atunci cand si demersul regizoral are aceeasi intentie, respectiv deplasarea accentului de la personajul considerat de obicei principal la un altul. Mefisto ar deveni personajul principal, iar Faust doar cel titular, daca un regizor, inspirat, poate, de viziunea lui Constantin Noica asupra piesei lui Goethe, ar construi spectacolul in jurul lui. Este posibil, de asemenea, ca un alt regizor sa puna in lumina drama "adevarata" a lui Laertes, lasandu-l pe Hamlet, cu partitura drastic amputata, sa faca figuratie. Altfel, daca, de exemplu, interpreta doamnei Linde ar eclipsa-o cu totul, prin iscusinta si talent, pe interpreta Norei lui Ibsen, aceasta n-ar inseamna ca rolul ei ar deveni principal, ci ca regizorul n-a reusit s-o stapaneasca bine pe iscusita.
Ducand lucrurile la absurd, ar trebui desfiintata sectiunea "rol secundar", pentru ca de ce am mai selecta un actor, daca acesta este incapabil sa faca din rolul sau, oricare ar fi acela, unul principal? Este de prevazut, insa, ca tocmai contestatarii de azi sa fie nemultumitii de maine, negasind, din cauza inghesuielii, locuri pe lista.
Interesant este ca primii nemultumiti de decizia colectiva sa fim chiar noi. Alice Georgescu remarca, pe buna dreptate, eterogenitatea juriului, format din "persoane cu viziune, nivel de experienta si sensibilitate specifica foarte diferite". Diversitatea garanteaza, se presupune, obiectivitatea. Intr-adevar, idiosincrasiile individuale se estompeaza prin dezbatere, astfel incat opinia de grup valoreaza mai mult decat insumarea unor optiuni individuale. Mecanismul de decizie urmeaza, insa, logica turnirului khazar, atat de bine analizata intr-o carte a lui Andrei Cornea. Acolo era vorba despre un concurs intre religii, reprezentantul fiecareia sustinand-o pe a sa cu mare abilitate. Hanul khazar, aflat in imposibilitatea de a decide, cere ca fiecare sa argumenteze in favoarea unei alte credinte decat a sa proprie, formulandu-si, astfel, optiunea secundara. La fel am procedat si noi, majoritatea alegerilor finale reprezentand preferinte de ordinul doi ale membrilor. Altceva pastreaza, fiecare, ingropat in sufletul sau. Personal, desi nu sunt foarte multumit, nici nu m-am simtit in situatia ministrilor care refuza sa contrasemenze o hotarare de guvern. Mi-am incheiat misiunea cu inima grea, dar cu constiinta linistita.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO