Chestiunea indivizilor care s-au evidenţiat prin capacităţile lor creative sau de leadership este foarte importantă şi dintr-un punct de vedere inedit, la care s-a gândit cercetărorul american Howard Gardner – acela de a-i ajuta pe copii şi tineri. Din acest motiv socotim cartea pe care o prezentam acum un eveniment editorial.
Howard Gardner deţine titlul de Profesor John H. şi Elisabeth A. Hobbs, predând cursuri de Cogniţie şi Educaţie la Harvard Graduate School of Education. Este, de asemenea, profesor de psihologie la Universitatea Harvard şi director al Harvard Project Zero. În 1981 a beneficiat de o bursă a Fundaţiei MacArthur, iar în 2011 a primit premiul Prinţului de Asturia pentru Ştiinţe Sociale. Deţine titluri onorifice acordate de 29 de colegii şi universităţi din întreaga lume. A scris peste 20 de cărţi, printre care şi revoluţionara Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences.
Ştim că liderul este un individ care exercită un efect semnificativ asupra gândurilor, sentimentelor sau comportamentelor unui număr important de alţi indivizi. Liderii se pot adresa direct publicului, sau indirect, prin operele lor. Dar indiferent dacă sunt direcţi sau indirecţi, liderii configurează poveşti – în principal poveşti identitare – susţine Gardner încă de la începutul cărţii sale, care nu este despre leadership, ci despre lideri. Despre personalitatea marilor conducători, despre charisma lor, prin care şi-au transmis mesajul către milioane de oameni, despre capacitatea lor uluitoare de a schimba mentalităţi. O carte cu istorii de viaţă, adevărate studii de caz. Pe lângă liderii recunoscuţi ca atare, denumiţi „lideri direcţi”, Howard Gardner aduce în atenţie un fenomen până acum nerecunoscut, anume „liderii indirecţi”: indivizi care exercită un impact prin operele pe care le creează. Scopul declarat al cărţii este acela de a obţine o cunoaştere mai bună a particularităţilor liderilor eficienţi, a modului în care un individ ajunge să fie lider; astfel, ea prezintă istoriile de viaţă ale mai multor lideri din secolul XX, din domenii diferite, mergând de la politică la religie, drepturile omului şi ştiinţă: Margaret Mead, J. Robert Oppenheimer, George C. Marshall, Papa Ioan al XXIII-lea, Martin Luther King Jr., Margaret Thatcher, Jean Monnet şi Mahatma Gandhi.
Ca o concluzie comună tuturor acestor studii de caz, sunt evidenţiate în final şase trăsături constante ale liderilor: povestea, auditoriul, organizaţia, întruparea poveştii, leadershipul direct şi indirect, competenţa expertă.
Iată portretele celor opt oameni al căror leadership îl cercetează Howard Gardner.
N-ar fi poate o idee rea să le cerem unor entuziaşti ai jocurilor de societate (care să nu fi citit primele pagini ale acestei cărţi) să identifice lucrurile pe care le au în comun următoarele persoane:
Margaret Mead (1901-1978), care studiase antropologia culturală, a devenit celebră pentru studiile de pionierat asupra adolescenţei, realizate printre locuitorii insulelor din Mările Sudului şi pentru vastele cunoştinţe despre schimbarea moravurilor din secolul XX. Printr-o neobosită activitate oratorică şi prin scrierile sale, întinse pe o perioadă de cincizeci de ani, ea a influenţat concepţiile despre copilărie, viaţa de familie şi societate, în toată lumea.
J. Robert Oppenheimer (1904-1967), fizician şi teoretician, este cel mai cunoscut pentru calitatea de director ştiinţific ai Proiectului Manhattan. Din 1943 până în 1945, el a condus o echipă de savanţi, de o amploare şi o diversitale fără precedent, care a reuşit prin intermediul acestui proiect să construiască primele arme nucleare. Intrând după război în sfera periculos de încărcată a jocurilor politice din lumea oamenilor de ştiinţă, a fost până la urmă considerat un risc la adresa securităţii naţionale. Oppenheimer şi-a petrecut ultimii ani de viaţă departe de ochii presei, ca director respectat al Institutului pentru Studii avansate de la Princeton.
George C. Marshall (1880-1959) a fost un şef de stat-major extrem de eficient al Armatei Statelor Unite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După război, ca secretar de stat însărcinat cu politica externă, mai întâi a cerut iniţierea unui program de redresare a Europei Occidentale, iar apoi a ajutat la dirijarea lui. Pentru mulţi oameni de pe tot globul, Marshall a întruchipat figura demnitarului imparţial, aflat cu adevărat în slujba oamenilor, şi nu a propriilor interese. Cu toate acestea, el a devenit, la începutul anilor 1950, ţintă a atacurilor din partea senatorului Joseph McCarthy, promotorul prigoanei anticomuniste.
Papa Ioan al XXIlI-lea (1881-1963), pe numele de mirean Angelo Giuseppe Roncalli, a fost unul dintre cei mai important şi, neîndoios, unul dintre cei mai populari suverani pontifi ai epocii moderne. Numit la vârsta de şaptezeci şi şapte de ani drept papă interimar, el şi-a surprins colegii anunţând imediat planurile sale pentru convocarea unui conciliu al Vaticanului care să examineze rolul Bisericii Catolice în lumea contemporană. A cerut să se revină la mesajele simple ale creştinismului timpuriu, a îndemnat la reducerea tensiunilor dintre superputerile politice ale lumii si a clădit punţi de înţelegere peste multe credinţe, naţiuni şi ideologii.
Martin Luther King Jr. (1929-1968), un pastor cu studii de teologie, a devenit cunoscut la mijlocul secolului XX ca susţinător al drepturilor afro-americanilor, având cel mai limpede mesaj şi bucurându-se de cel mai mare succes în apărarea lor. Marşul spre Washington, pe care el 1-a condus în 1963, a constituit o bornă de referinţă în istoria mişcării pentru drepturile cetăţeneşti ale negrilor. În urma deciziei de a se ocupa de problematici mai ample, interne şi internaţionale, poziţia sa ca lider al negrilor a devenit mai fragilă. Asasinarea lui de către un segregaţionist înverşunat a lăsat un mare gol în leadership, pe care nimeni n-a reuşit să-l umple.
Margaret Thatcher (1925-2013), persoană cu origini modeste, s-a ridicat până la poziţia de prim-ministru conservator al Marii Britanii între 1979 şi 1990. Ca prim-ministru, ea a inspirat reconfigurarea fundamentală a forţelor sociale, economice şi politice din ţara sa. Momentul definitoriu al guvernării sale a fost leadershipul hotărât de care a dat dovadă în timpul Războiului Malvinelor, din 1982. Deşi s-a opus unei legături mai strânse cu Europa Occidentală, în paralel a sprijinit făurirea unor noi relaţii cu blocul naţiunilor estice.
Jean Monnet (1888-1979), economist şi diplomat francez, a jucat un rol crucial, deşi discret, mai mult de culise, în reconstrucţia ţării sale de după cele doua războaie mondiale. Cu relaţii solide la nivel înalt, atât în lumea afacerilor, cât şi în cea politică de pe ambele maluri ale Atlanticului, a fost adeseori văzut ca având un rol opus, „internaţionalist", celui jucat de Charles de Gaulle, mai aplecat spre naţionalism. Datorită strădaniilor sale, extinse peste o jumătate de secol, de a reuni popoare şi naţiuni, lui Monnet i se atribuie în general meritul de a fi fost arhitectul principal al unei Europe unite.
Mahatma Gandhi (1869-1948) a fost liderul politic şi religios care şi-a călăuzit India natală spre independenţă, în prima jumătate a secolului XX. A creat, în teorie şi practică, o filosofic ascetică de viaţă, pe care au urmat-o mulţi dintre apropiaţii săi. Abordarea sa inovatoare în materie de rezolvare a conflictelor — satyagraha sau rezistenţa paşnică — rareori a mai prevalat în India după asasinarea sa, dar i-a inspirat pe activiştii şi disidenţii politici din toată lumea.
„Proveniţi din ţări diferite şi din medii sociale diferite, având studii şi profesii dintre cele mai diferite, aceşti opt oameni au devenit cu toţii lideri, în sensul în care folosesc eu acest termen: persoane care, prin cuvintele lor şi/sau prin exemplul propriu, influenţează pregnant comportamentul, gândirea şi/sau simţirea unui număr semnificativ de semeni (denumiţi aici adepţi, membri ai auditoriului sau public). Glasul liderului a avut efecte asupra lumii sale şi, în ultima instanţă, asupra lumii noastre.”
*) Howard Gardner, în colaborare de Emma Laskin – Minţi conducătoare. Istorii de viaţă ale liderilor mondiali, traducere din engleză de Smaranda Nistor, Editura Trei, colecţia Psihologie, Psihoterapie
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
