Trei evenimente majore au facut recent din Romania centrul atentiei continentale si, as indrazni sa spun, universale: Congresul international al religiilor, Sommet-ul francofoniei si Raportul prin care se certifica intrarea tarii noastre in comunitatea europeana la 1 ianuarie 2007.
Fiecare eveniment in sine are importanta, anvergura si semnificatia lui, dar stransa lor succesiune este mult mai rezonanta si mai convingatoare decat fiecare eveniment luat in parte. Regizata sau nu, aceasta suita de news-uri in contul nostru da bine, da extrem de bine intr-o lume in care de cele mai multe ori doar catastrofele, naturale sau nu, coincid in timp. La urma urmei, europenitatea unei culturi se verifica nu doar prin instrumentarea unor manifestari punctuale, oricat de valabile ar fi ele, cat prin gestionarea simultana, in retea, a unei serii de manifestari complementare simbolic. In acest sens, Romania a trecut cu brio o dificila - si riscanta - proba de aderenta.
Intrarea in Familia E va aduce insa nu doar predictibile schimbari de ordin politic, economic si social, ci si unele schimbari la care ne asteptam mai putin si la care poate ca nu meditam indeajuns. E previzibil, bunaoara, ca se va modifica serios raportul dintre cetatenie si etnie, si e inca de pe acum vizibil ca prima tinde sa ia fata celei de a doua. De altfel, prin cancelariile comunitare se discuta deja posibilitatea instituirii cetateniei europene, ceea ce in sine nu poate fi un lucru rau, numai ca surclasarea apartenentei etnice, impingerea ei in umbra "confortabila" a cetateniei commonwealth-ului continental nu va fi cu siguranta un proces lipsit de convulsii.
Dar un alt raport ne poate pune cu adevarat pe ganduri: cel dintre termenii crestin si european. Sa nu omitem faptul ca Europa nu este totusi decat un cartier al orasului planetar si ca populatia ei nu reprezinta decat un modest procent din populatia crestina a globului. Odata intrati in selectul club al tarilor occidentale, teama mi-e sa nu cadem si noi in orgoliul nesabuit al venetienilor de la 1500, cei care promovau preceptul Siamo venetiani, poi cristiani (in contextul de atunci al Serenissimei, prin venetieni intelegandu-se mai curand "negustori").
Cert este ca, dincolo de nelinisti - motivate sau nu - in legatura cu (re)integrarea noastra in Europa, cu identitatea noastra prezenta si viitoare, traim timpuri mari, evenimente de neimaginat in colonia penitenciara de dinainte de 1989.
Pentru a ne reaminti cum traia pe atunci societatea romaneasca "un eveniment epocal", va invit sa parcurgem impreuna aceasta pagina de jurnal; o scriam (departe de ochii lumii, cum altfel?) la inaugurarea de catre cuplul Ceausescu a Canalului Dunare-Marea Neagra:
"Astazi, 26 mai 1984, la ora 8,30, aeroportul de la Corabia primea elicopterul prezidential. Ne era dat sa asistam la scena in care pigmeii care modelasera din plastilina Himalaya plata a romanilor o iau public in posesie. Sinistrul binom a botezat astazi Canalul Dunare-Marea Neagra. In aclamatiile furnicilor anonime de pe cele doua maluri ale fluviului, la ora 8,47, imbarcat pe nava Lancea, Presedintele tarii a taiat panglica roza care gatuia Canalul. S-a vizitat podul de la Cernavoda (o alta clavicula a lui Voda). De la inaltimea podului, se putea urmari intrarea in ecluza a primului convoi de vase. Fictiunea creeaza realul? Nimic mai adevarat in zilele noastre. La drept vorbind, moartea reglementeaza si acest cont: ea este ecluza. O alta ecluza e memoria, memoria noastra pedepsitoare. Caci s-ar cuveni sa ne amintim numaidecat celalalt Canal, a carui constructie a luat vietile atator romani, pentru ca fluviul - cum aflam crucindu-ne - sa urce spre mare. Am surprins, urmarind la televizor acest faraonic spectacol de exhibitionism totalitar, clipa solemna in care El si Ea au avut tupeul inimaginabil de
a-i transfera simbolic Canalul lui Nicu Ceausescu, unul dintre dintre succesorii lor. Pe un mal al Dunarii din dreptul orasului Basarab se putea citi, in caractere colosale, o alta expresie care consacra cacografia in istoria 'tronului'. La trecerea navei prezidentiale, batalioanele de tineri (soldati, detinuti, studenti si muncitori, adusi cu arcanul de peste tot pe acest santier) n-au scapat caznei de-a executa o fraza din trupuri, intrucat o fraza din sufletele lor si din gandurile lor ascunse ar fi fost mai tunatoare decat biciul lui Neptun (...). In sfarsit, 'grandioasa constructie comunista', Zid Chinezesc al Balcanilor. 64 de km de apa, 64 km de lacrimi.
Marele Fast s-a incheiat cu Marea Balbaiala. Dupa nici zece cuvinte, macelarite de 'Geniul Carpatilor' in fata multimilor mute, limba romana si-a dus mainile la gat ca fulgeratii ramasi fara aer."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
