Resident Evil 2 - Ultimul razboi pare dezvoltarea unui moment din Alien vs Predator, asa cum Alien vs Predator era continuarea momentului Alien, respectiv Predator. Nu doar ca filmele au inceput sa semene cu niste jocuri (in care, la un moment dat, nivelul 6 - sa zicem - te proiecteaza in variante usor modificate ale unor filme/nivele anterioare), dar multe chiar sunt, la origine, jocuri (e cazul Resident Evil-urilor). OK, scenaristii duc lipsa de idei, iar reciclarea a devenit regula la Hollywood; mai mult de atat, si Resident Evil 2, si Alien vs Predator au acelasi scenarist (Paul W.S. Anderson) si producator. E ca un brand care scoate - pe banda rulanta - filme cu monstri, mutatii tehnologice si aproape-apocalipse (nivelul "666"...).
Filmele de acest tip (Alien versus Predator e mai bun, dar Resident Evil-urile o au pe Milla Jovovich) incep sa semene, tot mai mult, cu interfata de marketing a unei antreprize cinematografice ce produce efecte speciale. (Un fel de "Bau-Bau S.R.L.") E o ecuatie simpla: unde se cauta efectele speciale? In cinema. In care "cinema"? Acela cu explozii, lighioane & apocalipse. Deci, se produc filme-cu-efecte-speciale despre posibile catastrofe - scenariul este doar un releu. In film, corporatia responsabila pentru mutatiile tehnologice care duc la catastrofa se numeste "Umbrella" - si, daca aveti rabdare sa stati pana la sfarsitul genericului final, o voce din off vi se adreseaza direct: "Acesta este un produs al Umbrella Corporation. Noi ne ocupam cu realitatea. Nu raspundem de efectele secundare." Pana aici, e clar. Dar ce vrea, de fapt, filmul - acest film? Numai sa faca bani? Sa vanda spaima, teroarea & paranoia, meserias impachetate in gadgetaria efectelor speciale? Ei bine, nu; cred ca e vorba de mai mult.
In orice caz, e mai mult pentru spectatorul "specializat" (criticul e unul dintre ei) care ajunge sa vada relatii latente intre peliculele-standard ale aceluiasi brand. Nu e vorba de delir teoretic aici, ci de urmarirea firelor logice ale unor evidente. Daca dam la o parte argumentul de box-office (si cine altul decat un critic isi poate permite acest lux?!), vom constata ca filmele-paranoia constituie, in momentul de fata, un rapel semnificativ al unor temeri milenariste care au gasit in cinematograful popular terenul predilect de manifestare. Filmele acestea nu "se vand", doar: ele ne vand propriul mental bantuit de cosmaruri. Prin aceasta, ele fac oficiul de terapie colectiva pe care, indeobste, il faceau bisericile Intr-un fel, teologii care denunta cultura de masa (cu "filozofia" ei pur consumist-hedonista) au dreptate: aceste produse colonizeaza imaginarul colectiv. Dar problema este sucit pusa: o data pentru ca imaginarul colectiv continua sa ramana, fundamental, de tip religios-eschatologic, iar in al doilea rand pentru ca Cinema-ul - si nu Biserica - reuseste, mai nou, sa inglobeze acest imaginar intr-un spectacol terapeutic. Cinema-ul-ca-Umbrela (ca in Resident Evil 2): "Noi ne ocupam cu realitatea." Iar faptul ca o femeie (Alice egal Milla Jovovich) capata, in acest dispozitiv cinematografic, puterile conjugate ale unui "Terminator" profan si ale unui "Mesia" milenarist este, poate, cu mult mai simptomatic - pentru evolutia respectivului imaginar - decat puterile conjugate ale Bisericii, Literaturii si celorlalte institutii traditionale, care au controlat - pana de curand - "efectele secundare". Cinema-ul nu spune decat: Milla pleaca la razboi. Urmarile sunt imprevizibile...
* Resident Evil 2 - Ultimul razboi, regia: Alexander Witt, scenariul: Paul W.S. Anderson, cu: Milla Jovovich, Oded Fehr, Jared Harris, Thomas Kretschmann. Prod. Canada/Marea Britanie, 94 min. Distribuit de MediaPro Film.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
