- Va mai aduceti aminte de expresia lui Antonescu?
- In clipa cand au intrat soldatii, a ramas perplex un minut sau doua. Cand un ofiter a pus mana pe el, s-a scuturat o data si a strigat: "Sanatescu, ce inseamna asta?". Iar Sanatescu a avut un moment de slabiciune si i-a spus subofiterului: "Ia mana de pe domnul maresal!". Dar colonelul a strigat: "Executarea!", iar eu am iesit din incapere. Antonescu era stupefiat, nu-i venea sa creada.
- Ce anume v-a ingrijorat cel mai mult si cand ati vazut ca lucrurile capata urmari pe care nu le-ati banuit in prima faza?
- Inca din timpul primului guvern Sanatescu, imediat, in august. Comportamentul trupelor rusesti era de o salbaticie fara margini - furturi, violuri, cum facusera si in Basarabia inainte. Am protestat tot timpul, n-am incetat niciodata s-o fac. atiam ca toate armatele se poarta astfel pe teritoriu strain, dar ce faceau ei intrecea orice masura!
- Antonescu a ajuns pe mana rusilor prin intermediul comunistilor. Cum s-a intamplat aceasta?
- Aici e iarasi ceva foarte urat din partea celor care ma acuza pe mine ca l-as fi predat pe Antonescu comunistilor. Pe la miezul noptii sau la ora unu, Marele Stat Major mi-a trimis vorba ca este absolut indispensabil ca eu sa plec din Bucuresti, fiindca reactia nemtilor n-o sa intarzie mult. Intr-adevar, in 24 de ore au inceput sa bombardeze Bucurestii, iar americanii nu venisera inca. Asa ca eu am plecat in acea noapte, pe la doua si jumatate, trei dimineata spre Craiova si apoi in munti. Aici trebuie sa mai adaug ceva - e destul de lunga povestea, sa concentram pe cat se poate. Din discutiile pe care le avusesem cu Maniu si Bratianu, ajunsesem la concluzia ca, daca Antonescu va fi arestat, va trebui cumva si pazit. Nu voiam sa aducem armata romana sa-l pazeasca, nu voiam nici sa se intample cu el ce se intamplase cu Mussolini. Cum n-avea pe nimeni in care sa aiba deplina incredere in Bucuresti, Maniu mi-a spus ca are oameni pe care se putea baza in Transilvania. L-a trimis pe Ilie Lazar, un om de-al lui, in Transilvania, sa stranga o echipa, dar lucrurile s-au precipitat. Asa ca ramasesera comunistii. Pe la patru, patru si ceva dimineata, a venit Bodnaras cu o echipa. Iar Sanatescu a avut un moment de slabiciune si i l-a predat pe Antonescu, care a fost dus la un sediu din Vatra Luminoasa, iar pe urma a ajuns la rusi. Eu nu mai eram in Bucuresti cand s-a intamplat asta. Maniu a sosit dupa aceea si l-a certat foarte tare pe Sanatescu: cum a putut sa faca asa ceva? Dar fapt e ca rusii erau mai bine organizati, aveau spioni peste tot, stiau mai multe lucruri, erau foarte disciplinati.
- Se stia ca ideologia comunista excludea ideea de monarhie. Cum vedea Casa Regala colaborarea cu comunistii?
- Am incercat sa fim cat se poate de corecti. Am incercat sa respectam armistitiul, conventia, atat fata de rusi, cat si fata de ceilalti doi aliati, si ceream acelasi respect si din partea rusilor. Am incercat sa castigam timp si sa respectam acele conventii. In legatura cu Patrascanu, as adauga ceva ce am aflat mult mai tarziu, anume ca, atunci cand s-a dus la Moscova pentru incheierea armistitiului, a fost abordat de unul dintre rusii destul de sus-pusi, care i-a spus: "Ce-ati facut voi acolo (cu insurectia - n.n.)? Ne-ati incurcat treburile!". Asta se cam potriveste cu ce mi-a spus el, cand a venit in noaptea de 23 august. Am inteles mai tarziu ca rusii ar fi preferat sa se intample si la noi ca in Polonia, ba chiar au incercat asta si dupa 23 august, cand au oprit ofensiva in buna parte, sperand ca nemtii sa puna mana pe noi si sa distruga totul, cum s-a intamplat la Varsovia. Cand au vazut ca nu se intampla cum doresc ei, si-au reluat inaintarea.
- Cand ati avut impresia ca aliatii ne-au abandonat rusilor?
- Incetul cu incetul, pentru ca nu ne puteam inchipui ca doua tari precum Anglia si America, patrii ale dreptatii, libertatii, justitiei, au sa ne abandoneze. Dar incetul cu incetul ne-am dat seama ca asa se intampla - si din discutiile directe, si din atitudinea lor. Unul dintre diplomatii occidentali mi-a spus ca e foarte mahnit, fiindca trimite telegrame si explica exact ce se intampla la noi, dar rezultatul e ca cei de la Washington si Londra spun sa nu se faca nimic, pentru ca rusii erau aici si asta era! Mult mai tarziu am vazut hartia aceea celebra, un fel de hartie de bacanie pe care era scris procentajul: 90% din Romania fusese cedata rusilor.
- Exista in Romania, imediat dupa razboi, un curent de stanga?
- Am observat incetul cu incetul ce faceau comunistii si incercam sa contracaram pe cat se putea, dar interveneau imediat rusii, iar ceea ce incercam noi sa facem pentru Romania era considerat dusmanie fata de sovietici, lipsa de democratie si alte prostii de felul acestora, fiindca ei voiau un anume lucru. Pe care l-au impus cu forta. Cred ca erau in acea vreme aproape un milion de rusi in Romania, care stationau sau pur si simplu erau in trecere.
- Cine venea la Curte dintre comunisti? Cu cine discutati?
- Dupa ce s-a facut guvernul cu comunistii, existau audientele, veneau periodic, in timpul saptamanii, diferiti ministri sa raporteze ceea ce se intampla in ministerele lor - Patrascanu, de pilda, pentru justitie, Teohari Georgescu si altii. Dar atmosfera era cam rece, deloc placuta. Mi se adresau la fel cu ceilalti ministri, n-aveau ce face.
- Cand ati aflat de existenta unui plan de comunizare a Romaniei?
- Incetul cu incetul. De un plan propriu-zis n-am aflat, dar se vedea in practica. Asta faceau prin tot ce faceau - arestari in toate partile, scoaterea ofiterilor din armata. Orice protest era inutil. Chiar si americanii au protestat, ca le-au furat echipamentul american care exista la noi, dar a fost degeaba.
- N-ati incercat sa va intalniti intr-o formula restransa cu Maniu si Bratianu?
- Maniu era cineva, stie toata lumea asta. Avea anumite teorii si un anume fel de a gandi, extrem de just pentru Romania. Din pacate, trebuie s-o spun, si el, si Bratianu, si Titel Petrescu nu prea isi dadeau seama de ce se intampla in lume, fiindca era tendinta asta spre stanga peste tot in Europa, nu ca la noi. La noi, dimpotriva, tendinta spre stanga a fost fortata. Adica teoriile lui Maniu erau juste, dar in practica nu se potriveau. El tinea mortis la iubirea lui de tara. Iar eu il intrebam: . ai nu obtineam nimic de la el. Eram la cheremul rusilor, nu puteam face tot ce voiam. Ma opuneam pe cat puteam, erau multe decrete pe care refuzam sa le semnez, veneau la mine, le mai schimbam, relatiile incepusera sa scartaie. Dar criza care a dus la greva regala n-a aparut din asta. Cauza a fost o declaratie a lui Truman, care a spus, nu mai tin minte unde, ca Statele Unite refuza sa semneze un tratat de pace cu Romania atata timp cat aceasta tara nu are un guvern liber-democrat. Asta ne-a dat prilejul sa-i cerem lui Groza demisia - dar el a refuzat. Asta cred ca se stie de-acuma. ai atunci am zis: daca-i pe asa, la revedere! ai am plecat la Sinaia. Am facut-o din dorinta ca englezii si americanii sa-si dea seama ca incercam sa facem ceva pentru Romania. Dar, v-am mai spus, a fost in zadar. (Va urma)
Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
