Dupa infrangerea reala din cel de-al doilea razboi mondial, cu cat Franta incerca sa construiasca o comunitate de interese economice, militare si politice pe baza comunitatii lingvistice si culturale, cu atat miscarile centrifuge erau mai violente.
A fost nevoie de geniul si clarviziunea generalului De Gaulle pentru ca francofonia sa devina solutia unui nou sistem de relatii intre tarile, popoarele si populatiile care aveau in comun ceva impalpabil, dar infinit mai puternic si mai durabil decat legaturile administrative ale imperiului colonial. Acel ceva este adeziunea la valorile si ideile libertare care si-au gasit expresia in cultura, civilizatia si spiritualitatea franceza. Din acest punct, momentul renasterii Frantei conduse si infaptuite de generalul De Gaulle, conceptul francofoniei devine mult mai larg, mai generos decat lumea francofona. La francofonie adera tari care nu sunt de fapt francofone, ci au o traditie culturala de o sorginte franceza ori si-au construit un profil de aliat traditional al Frantei. Descoperim alaturi de tari francofone ca Senegalul sau Tunisia tari ca Bulgaria, Polonia sau Romania. O astfel de reuniune care are ca fundament o idee culturala civilizatoare are o generozitate si o sansa de reusita in viitor extraordinara. Ideile libertare, traditia si mai ales forta culturii sale fac din Franta o tara reper chiar intr-o lume in care afirmarea identitatii si a intereselor specifice ia forme, uneori, aberante. Cu cat globalizarea se face mai simtita ca forma de imperialism lingvistic cu atat francofonia ofera solutii-regasire de sine in valori umaniste specifice dupa modelul francez. Studiul limbii franceze, in tarile unde aceasta nu este limba de comunicare naturala, reprezinta o forma de optiune alternativa la presiunea unei ciudate limbi care nu este nici engleza, nici americana ci un soi de esperanto cu surse anglo-saxone, dependenta de necesitati de comunicare profesionale. Intr-un fel este optiunea in favoarea valorilor impalpabile care in cele din urma definesc umanitatea.
Francofonia nu mai este de mult un instrument al cuiva pentru ceva, francofonia a devenit intre timp o reuniune a celor ce vor sa comunice sa apere si sa raspandeasca valori care s-au afirmat in epoca moderna in limba franceza, care au generat o cultura de nivel planetar, care in numele libertatii si fraternitatii doresc sa apere si sa amplifice dreptul la optiune. Nu este un lucru simplu, nu este usor de infaptuit cata vreme este pandit de manipulari si politizare.
Pentru romani, limba si cultura franceza au insemnat, o mare parte a istoriei lor, optiunea catre modernizare, democratizare, afirmare de sine. Astazi limba franceza, cultura franceza inseamna in mare parte traditie, reintoarcerea la valorile traditionale ale democratiei, la locul firesc pe care Romania il ocupa in sistemul european, inseamna aceeasi regasire de sine. Nu apartinem lumii francofone, nu suntem nici Canada, nici Belgia, nici Senegal sau Guyana Franceza, dar cu siguranta apartinem francofoniei ca optiune pentru valorile libertare ale gandirii, culturii si civilizatiei franceze. Optiunea se datoreaza traditiei si mai ales angajamentului fata de viitor. Pentru blocul romanic al Europei, Romania reprezinta nu doar relatia cu un var indepartat ca geografie, ci cu un membru al grupului tarilor latine, pastrator al unei mosteniri, comune in primul rand popoarelor neolatine, dar mai cu seama a intregii Europe. Chestiunea care ramane de clarificat este aceea daca, din starea de pastratori, vom fi capabili sa devenim gestionari activi ai acestei traditii. Daca vom sti sa punem in valoare activa traditia greco-latina ai carei mostenitori suntem, vom fi nu doar o parte a Europei, ci una dintre partile fara de care Europa nu poate fi intreaga. Francofonia este, cu siguranta, un spatiu institutional si o stare de spirit care ne va ajuta sa aflam cine suntem de fapt si ce anume trebuie sa facem, pentru a ne indeplini misiunea, intre celelalte neamuri ale pamantului.
O viziune de o mare concentrare expresiv` [i simbolic` a \njosirii [i dezn`d`jduirii. O impresionant` dezvoltare, de fapt, a \ntregii sale filosofii sculpturale anterioare, ce aspir` s` devin` un fel de pecete identitar` a mai multor genera]ii artistice, ce [i-l revendic` drept exponent reprezentativ. nc` de la \nceputurile sale, Mircea Roman a optat pentru explorarea reconsideratoare [i sintetic` a conceptelor tradi]ionale din sculptura antropomorf`. El este creatorul absolut al personajului arhetipal aflat \n postura de entitate constructiv` fundamental` [i definitorie a \ntregului univers uman, dar \n care a p`strat vibra]ia ethosului autohton.
De aceea, "creatura" romanian` (trebuie s` accept`m aceast` denomina]ie pe cale de consacrare) ni se dezv`luie ca o cavitate matricial`, l`ca[ al spiritului, edificiu palatin [i tabernacol, totodat`, cariatid` [i templu ruinat, prezen]` [i abandon, afirma]ie [i negare \ntr-o singur` pl`mad` corporal`. Iat` diagrama paradoxal` a "omului-generic" \nchipuit fabulos de Mircea Roman \n aceast` neomitologie a " re- Facerii", pe care ne-o propune cu o \ndr`zneal` luciferic` [i sub \nf`]i[area solemn-hieratic`, mereu reluat`, a unui involuntar autoportret!
Mircea Roman este printre cei dint?i care au impus \n plastica noastr` actual` simbolul angevin, de o inefabil`, ascet` expresie ([i smerenie \ndur`toare, a[ ad`uga) uman`, extras din misterele, legendele [i zestrea etnologic` a spa]iilor pastorale [i rurale din arealul piemonturilor sud-est europene. Un spa]iu de civiliza]ie genuin` \nc` viu, conservativ, ce \ng`duie aventura re-evalu`rii postmoderne a spiritului locului, personajele sale fiind \nrudite ontogenetic cu marile arhetipuri ale antichit`]ii medium-asiatice, egiptene, etrusce, amerindiene... Spre deosebire de al]i colegi de genera]ie, care au relevat \n crea]ia lor sculptural`, pe o aceea[i linie a reconsider`rilor antropomorfice postmoderne, filonul sacru al apartenen]ei la un distinct model de spiritualitate artistic` (Lauren]iu Mogo[anu, Aurel Vlad, Silviu Cravitzan sau Liviu Mocan, de exemplu), Mircea Roman se men]ine \n limitele alegorismului [i simbolismului antropologic profan. Receptarea lui \n alte orizonturi de lume, altfel rezervate [i circumspecte la oferte excesiv exotice (indiferent c` se refer` la substratul ideatic, etnofilozofic sau la poetica formelor [i a imaginilor), este motivat` de rafinamentul cu care artistul a \n]eles s` amalgameze originala - dar, fatalmente, periferica lui zestre cultural` cu voluntarismul insa]iabil al nevoii de dialog al celorlal]i, al lipsei lor de prejudec`]i [i al unei curiozit`]i de o cuceritoare candoare. Ca [i \n acest concept sculptural, construit \ns` pe un miez de simboluri [i \n]elesuri dramatice!
Demonstra]ia de ast`zi a lui Mircea Roman vrea s` delimiteze net ideea c` p?n` [i acolo unde a fost p?n` nu de mult, \n delirul globalizant al altor lumi, el a r`mas ceea ce este: un artist din Est. Pentru care nivelul de adresabilitate expansiv nu altereaz` coloratura timbral` [i originalitatea vizionar` a unei anume apartenen]e spiriuale, cenzurat` de prea multe [i orgolioase complexe regionale. Sculptura lui Mircea Roman, conceput` \n spiritul tradi]iei paciureene - prin expresivitatea tipologic` [i limpezimea \n modelajul formelor - este unul dintre argumentele care pledeaz` pentru instaurarea unui soi de "republici" artistice ale valorilor autentice [i esen]iale, ce se dezvolt` [i se impun emancipate de tirania conven]iilor restrictive, eliber?nd spiritul [i topind fervorile individualismului localist \n primitorul creuzet al culturii universale. Pentru c`, dup` cum se [tie, patria artistului dintotdeauna [i de oriunde este umanitatea \ns`[i, \n infinitatea formelor ei de manifestare. Ceea ce expozi]ia de acum parc` ar vrea s` ne contrazic`, prin vehemen]a mesajului [i a st`rilor ce au inspirat-o!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
