Draga nene Iancule,
Trebuie sa marturisesc ca iti scriu aceste randuri pe o caldura sfasietoare, care te face sa incurci fara nicio problema strada Sapientei cu strada Pacientei. Evident, pe o vipie ca asta, domnului Costica nici nu i-a trecut prin cap sa iasa din casa, dar, pentru orice eventualitate, i-a zis feciorului sa spuna ca nu e. Eu n-am nicio treaba cu domnul Costica, oricum nu aveam nimic sa-i spun, si chiar de-as fi avut, nu i-as fi incredintat mesajul feciorului, e teribil de ametit, ci m-as fi intors mai pe seara pe racoare sa-l anunt ca am vorbit cu persoana in chestie (cum care persoana?), iar ea, la randul ei...
Dar sa lasam nimicurile, pentru ca avem cestiuni arzatoare la ordinea zilei si Doamne ce ard! Ce voiam sa-ti spun in primul rand e ca lucrurile s-au schimbat si nu prea de cand ai plecat dintre noi. Coana Joitica, de exemplu, a ramas dama buna, dar e mult mai prudenta cu scrisorile pe care le primeste. Nu la fel de discreta e insa cu biletelele altora, pe care le scoate la iveala cand ti-e lumea mai draga. Obiceiul s-a dovedit atat de eficient, incat l-au preluat si altii din zbor. Si bineinteles ca jurnalistii de la Racnetul Carpatilor atata asteapta. Nae Ipingescu, ipistatul, nu mai are timp sa-i citeasca din Vocea patriotului nationale lui Jupan Dumitrache, dar nici acesta din urma nu se mai da in vant dupa tiradele lui Rica Venturiano care, de altfel, si-a adunat in volume toate cronicile. Pristanda a cam renuntat la afacerea cu steagurile, dar ceva-ceva tot invarte el, de s-a ales cu ditamai vila, desi are "renumeratie" mica, dupa buget. Se vede treaba ca a ascultat de gura nevesti-si: "Ghita-Ghita, pupa-l in bot si papa-i tot, ca bogatul nu crede saracului". Tipatescu, tot becher, ocupa functii inalte, iar Trahanache tot citeaza cu mandrie din scrisorile trimise de fiu-sau, tanar-tanar, da' copt. Atata doar ca acesta, aflat la studii peste Ocean, nu-i mai scrie tatane-sau ca "o sotietate fara printipuri carevasazica ca nu le are", ci ii povesteste doct despre corectitudinea politica. Sa nu-ti inchipui ca Agamita Dandanache a renuntat la cariera odata cu trecerea vremii. Cu toate ca ii zdrangane tot mai rau clopoteii in cap, e disperat ca s-ar putea sa ramaie 'fara coledzi', el care, cu familia lui de la '48 (nu '48-ul matale, ci ala de dupa, cand cu nationalizarea), tot lupta si lupta. Ca tot veni vorba de politica, bine-ai facut ca ai plecat cu mult inainte de nationalizarea aceea. Daca te prindeau fratii, te si umflau, cu tot "1907 din primavara pana in toamna" al matale. Acum, primejdia a trecut, cel mult ar putea sa te acuze prin gazete de cardasie cu strainii si, eventual, de apartenenta la un "anume grup de intelectuali". Incolo, vorba Cetateanului turmentat, o mie de ani pace!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
