Titlul de mai sus este acelasicu cel al cartii semnate de preotul Gabriel Herea aparuta recent laEd. Patmos (Cluj-Napoca, 2010), lucrare care-si propune o nouaperspectiva asupra picturii bisericesti din nordul Moldovei. Dinanul 2003 Gabriel Herea are sansa sa fie preot paroh in comunaPatrauti (Suceava) si custode al binecunoscutei biserici ridicatede Stefan cel Mare. Fiind inca doctorand (din 2007) alUniversitatii din Iasi - cu o teza intitulata "Mesajul eshatological spatiului liturgic crestin: arhitectura si icoana in Moldovasecolelor XV - XVI" - Pr. Gabriel Herea se grabeste, iata, sa neimpartaseasca o parte dintre studiile acestei teze.
Ceea ce se poate observa cafenomen interesant in breasla foarte mica de altfel a celor care seocupa cu hermeneutica frescelor moldave sunt doua tendintecomplementare. La un pol se afla ghizii teologi (majoritateacalugari sau calugarite, dupa '89) al caror discurs a ramastributar, din pacate, unei interpretari facile, fara subtilitatiori filosofii. Esti introdus in temele frescelor de la Voronet sauSucevita prin povesti cuminti pigmentate uneori cu observatiiridicole mostenite inca din perioada ghizilor de dinainte de '89:"Ia priviti cum s-au semnat austriecii pe fresce! (dupa ocupareaBucovinei)", prefacându-se a nu vedea ca fresca este murdarita desemnaturi regretabile apartinând in egala masura si unor straini,dar si unor români verzi, de la noi, din popor. Daca pui cumvaintrebari despre studiile recente cu privire la fresce esticoncediat cu o grimasa care sa te descurajeze. Pe de alta parte, lacelalalt pol, exista cartile laicilor care in ultimii ani au propusviziuni de o exceptionala coerenta - ma gândesc la splendidul albumsi studiu facut de Anca Vasiliu, "Monasteres de Moldavie: XIVe-XVIesi'cles: Les Architectures de l'image" (Humanitas, 1998), sau lainedita si foarte ofertanta carte a lui Sorin Dumitrescu intitulata"Chivotele lui Petru Rares si modelul lor ceresc" (Anastasia,2001).
Plasându-se in siajul studiilorTeresei Sinigalia, indrumatoarea tezei sale de doctorat, Pr.Gabriel Herea incearca sa se aseze undeva la mijloc. Nu stiu insade ce ignora complet albumul-studiu al Ancai Vasiliu si mentioneazadoar in treacat volumul lui Sorin Dumitrescu, fara a-l lua inserios.
Cartea preotului de la Patrautieste, pe de alta parte, unul dintre primele discursuri pe acestsubiect venite din partea unui teolog ortodox care mentioneaza cudezinvoltura si monumentele egiptene de la Luxor (Egipt), sibasilicele din Roma, si cartea "Simboluri ale stiintei sacre"scrisa de René Guenon, autor nu tocmai comod, pentru a le folosi,pe toate, in demonstratia sa - ceea ce nu este deloc putin lucru simerita laudat.
Preluând de la Maria Urmaexpresia "spatiul cale", Pr. Herea "include atât structurilearhitectonice si impartirea lor rituala cât si decoratia pictata,cu mesajele ei teologice, explicite sau imbracate in mister, dar sipe cele simbolice, absconse, care isi asteapta descifrarea saureinterpretarea", observa Teresa Sinigalia intr-o scurtarecomandare. Insa "spatiul cale" (completat de "spatiul popas")este un concept discutabil: sacralitatea unui spatiu sacru este inmod evident intarita sau diminuata de vectori nevazuti, dar aceastaface parte din intreg asa cum arterele fac parte din corpul cel viual unui om.
Dar paginile cele maiinteresante ale cartii sunt acelea in care autorul lanseazaexplicatii originale asupra desenelor existente la baza frescelormoldave - este vorba despre benzile decorative continând motivegeometrice. Pornind de la observatiile personale efectuate inbiserica din Patrauti, Pr. G. Herea sustine ca aceste motivegeometrice nu sunt intâmplatoare, ca, de pilda - si argumenteaza cuo multitudine de fotografii acest lucru - rombul l-ar simboliza peIisus etc. Ipoteza pare serioasa, merita luata in considerare. Cusiguranta studii ulterioare ale autorului (inca foarte tânar) sauale altora o vor confirma sau nu. Aceste desene-benzi existente inpartea bazala a frescei, dar si in acele spatii murale care suntprea strâmte pentru a contine o reprezentare iconica cu subiectreligios explicit se constituie intr-un fel de labirint, maisustine autorul, - plasându-se in siajul unor studii care vorbescdespre temple ale altor spatii sacre. Asadar, teza cartii ar puteafi rezumata astfel: biserica ortodoxa este un labirint in care, pemasura ce reusesti a gasi si strabate "spatiul cale", ajungi laHristos. Ipoteza este temerara, dar ignora tocmai "revolutia" adusade Iisus Hristos. Fiindca, printre altele, tocmai asta a facutcrestinismul: a simplificat labirinturile acestei lumi, oricareeste natura lor. Biserica este o nava pe care daca ai urcat sistarui in rugaciune inaintezi pilotat de Iisus cel dinainte de totivecii. Faptul ca inertia unor bresle de constructori s-a perpetuatmulte secole dupa Hristos, generând adevarate labirinturi simbolicein chiar inima crestina a Europei de confesiune catolica, este faradoar si poate adevarat. Greu de pus semnul egal insa intreconstructorii basilicilor catolice si cei ai firavelor manastirimoldave, ale caror secrete de breasla, ce-i drept, nu pot fiignorate. Cu toate acestea, a vorbi despre labirinturi intr-unspatiu ortodox (slab influentat de catolicism) este excesiv dinpunctul meu de vedere si ignora tocmai simplitatea si francheteaortodoxiei.
Autorul explica, pe rând,frescele de la principalele manastiri bucovinene, incercând saintegreze ipotezele lansate anterior. Iata ce spune, de pilda,despre Voronet: "Usile de intrare in exonartexul-gropnita suntintegrate semantic in paradigma spatiului cale prin inserarea"labirintului" pe intradosul arcadelor si prin pictareaarhanghelului Mihail ca paznic al intrarii. Se pare ca simbolul<<Labirintului>> era important pentru mitropolitulGrigorie, care picteaza acelasi simbol pe canturile stranelordonate Voronetului si in gropnita Manastirii Probota, acolo undelucrarile de constructie si pictarea fusesera organizate in timpulegumeniei sale" (p. 155). Care este simbolul in cauza: este un brâuformat dintr-o repetare continua a unui brat de zvastica care seroteste in sens invers acelor de ceasornic. Motiv pe care-l vomregasi deopotriva pe costumul national bucovinean si de aiurea, peouale "inchistrite" de Pasti ori pe exteriorul caselor dinCiocanesti si Cârlibaba. Este un motiv universal care nu mai estefolosit "cu metoda", in ideea unei doctrine. Sa reprezinte aceastaideea de labirint? Poate, dar, mai degraba aleatoriu. Este riscantsa sustii ca Mitropolitul Grigorie Rosca ar fi dispus pictareaacestui simbol pe canturile stranelor donate Voronetului, când esteun simbol care "pluteste" oriunde intorci capul in Bucovinatraditionala, dar si pe multe alte meridiane crestine sauextracrestine.
"Motive geometrice caLabirintul, Rombul, Steaua cu sase colturi, Patratul, si Cercul nuaveau doar un rol ornamental, ci sunt elemente simbolice cu rolimportant in constructia spatiului sacru", observa pe buna dreptateGabriel Herea (p.183). Perfect de acord si remarcabil pentru unteolog si un bucovinean prin adoptie care a facut deja enorm demult pentru promovarea si restaurarea bisericii de la Patrauti.Iata de ce, fiindca este si ghid la acelasi monument, il sfatuiescpe Pr. Gabriel Herea cu toata prietenia si pretuirea sa segrabeasca incet si sa nu mai vorbeasca vizitatorilor desprelabirinturi acolo unde poate fi doar o interpretare detinerete.
MARIUS VASILEANU(n. 14 apr. 1964 la Gura Humorului, Bucovina) are o licenta infilosofie (Universitatea Bucuresti) si un master in antropologiaspatiului sacru (Universitatea de Arhitectura ''Ion Mincu''). Estedoctorand al Universitatii Bucuresti, Facultatea de Litere, cu otema interdisciplinara in care continua studiile de antropologie areligiei. A fost director al Editurii Muzicale si profesor deistorie a religiilor in invatamantul preuniversitar. A sustinut obogata activitate in presa: studii, articole, eseuri, recenzii,proza scurta, editoriale, interviuri - in jurnale, revisteculturale si cu profil spiritual -, producator si realizator deemisiuni radio, numeroase colaborari la principalele televiziunicentrale. In ultimii ani a fost editorialist si editor coordonator(departamentul cultura-religie) la ziarul ''Adevarul'' siredactor-sef al revistei ''Adevarul literar si artistic''; ulteriora fost senior editor la agentia de presa ''NewsIn'', coordonanddepartamentele de cultura-religie si media-publicitate. Actualmentesemneaza o rubrica saptamanala in suplimentul ''Aldine'' alziarului ''Romania libera'' si preda istoria religiilor laUniversitatea Bucuresti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
