Ciudat destin a fost cel al scriitorului Stieg Larsson (1954-2004)! A avut legaturi puternice cu stanga suedeza, a fost jurnalist la publicatii obscure de stanga, a avut o aplecare spre SF si a murit la cateva luni dupa ce a predat unei edituri un manuscris enorm, de trei volume, aproape doua mii de pagini. Trilogia avea sa fie publicata dupa moartea sa si va deveni in scurt timp cea mai vanduta carte politista din lume, tradusa cam pe toate meridianele. Anul trecut, Larsson a fost cel mai vandut scriitor occidental. Motivul: trilogia nu are numai o intriga complexa, politista, dar ataca si teme sensibile in oricare stat modern – coruptia, traficul de influenta, traficul de persoane, prostitutia s.a.
Millennium este o revista lunara, specializata in dezvaluiri-soc ale unor situatii din societatea suedeza. In primul volum, publicat in romaneste anul trecut (Barbati care urasc femeile), eroul, jurnalistul Mikael Blomkvist, reuseste sa rezolve un lant de crime terifiante, cu ajutorul unei asistente, Lisbeth Salander, o tanara cu infatisare de hacker si cu o inteligenta de geniu, pe care toata lumea din jur nu da nici doi bani (tanara se afla, de altfel, sub supraveghere).
Actiunea celui de-al doilea volum se petrece doi ani mai tarziu. Lisbeth Salander se intoarce in Suedia, dupa doi ani petrecuti prin lume, exact cand fostul ei partener, pe care nu doreste sa-l mai intalneasca, se pregateste sa publice in revista ancheta minutioasa si devastatoare a doi colegi referitoare la prostitutie si la traficul de carne vie din Suedia, in care sunt implicate personaje cu pozitii foarte importante in societate. Cei doi ziaristi sunt asasinati si banuielile cad asupra tinerei Salander, pe care cei care ii voiau raul in primul volum intentioneaza de asta data sa scape definitiv de ea. Intreaga politie din Suedia este pe urmele tinerei. Rezolvarea nu vine decat odata cu dezvaluirea trecutului lui Lisbeth Salander, iar drumurile ei se intretaie din nou cu ale lui Mikael Bolmkvist.
Fiind un roman politist, nu vom dezvalui mai mult din intriga sa extrem de complexa, dar nu se poate sa nu insistam asupra tensiunii pe care autorul reuseste s-o creeze. Este unul dintre putinele romane de acest gen care, realmente, nu poate fi lasat din mana, oferind surprize la fiecare capitol. (Autorul acestei cronici a citit cartea de 750 de pagini in 24 de ore, nefacand nimic altceva!)
Aprecierile au fost pe masura. Iata cateva: "Cel mai bun thriller pe care l-am citit vreodata... Daca vrei sa iei cu tine o carte in cea mai lunga excursie din viata ta, Fata care s-a jucat cu focul este alegerea perfecta" (Evening Herald); "Al doilea volum este si mai fascinant decat primul... Larsson era un povestitor extraordinar. Millennium isi lasa cititorii cu sufletul la gura" (Sunday Times); "Atentie: thriller care creeaza dependenta. Cine gusta genul va fi fascinat!" (Elle); "Lisbeth Salander intriga, provoaca admiratie si atrage in mod irezistibil. Nu s-a mai intalnit pana acum un astfel de personaj in literatura politista... Capacitatile ei depasesc limitele oamenilor obisnuiti... O lectura totala" (The Times); "Un roman care te prinde in mrejele lui!" (Financial Times).
Cartea a primit Premiul Swedish Academy Award for Detective Novels.
Traducerea este in buna maniera cu care ne-a obisnuit Elena Maria Morogan, ea insasi autoare de foarte cautate romane politiste in anii 80. O limba romana curata si o fraza care nu se poticneste niciunde. Ar fi fost cumplit intr-o asemenea carte!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
