Ilie Rad coordonator
Editura Tribuna
Editura îşi prezintă admirabil volumul:
Despre cenzura din România s-au scris până acum peste 20 de volume, datorate unor scriitori cunoscuţi (Bujor Nedelcovici, Ioan Lăcustă), profesori şi cercetători, critici şi istorici literari (Adrian Marino, Marian Petcu, Pavel Ţugui, Liviu Maliţa, Ion Zainea, Paul Caravia, Victor Frunză, Bogdan Ficeac, Györffy Gábor, Tiberiu Troncotă). Prin ce se deosebeşte volumul de faţă în comparaţie cu toate celelalte?
Prima caracteristică specifică a volumului este dată de faptul că el conţine, pe de o parte, mărturii directe ale celor care s-au confruntat cu furcile caudine ale cenzurii, iar pe de altă parte, studii savante, rezultate din investigarea documentelor de arhivă. Din prima categorie, trebuie amintită mărturisirea Anei Blandiana (De la cenzura ca formă de libertate, la libertatea ca formă de cenzură), un excepţional eseu-mărturie, preluat, ca atare, în România literară (an XLIV, nr. 2, 12 ianuarie 2012, p. 11-13; 22), dar şi mărturiile semnate de Marta Petreu, Adriana Săftoiu, Robert Turcescu, Gheorghe Săsărman, Radu Vida, Mihail Guzun sau cele luate de Gabriela Rusu-Păsărin scriitorilor Adrian Marino, D. Vatamaniuc, Paul Anghel sau Dinu Săraru. Investigarea arhivelor formează subiectul studiilor docte, semnate de Marian Petcu, Dan Culcer, Maria Danilov, Viorel Nistor, Emilia Şercan, Mihaela Teodor, Ion Zainea.
A doua notă distinctivă provine din caracterul colectiv al volumului, acesta reunind 32 de studii şi eseuri, prezentate la cel de-al X-lea Simpozion Naţional de Jurnalism, organizat de Catedra de Jurnalism a UBB, în 24-25 octombrie 2011, cu tema Cenzura în presă - ieri şi azi. De aici rezultă o mare diversitate tematică şi stilistică, avantaj pe care nu îl poate avea un volum cu un singur autor. Vorbim, aşadar, despre relaţiile dintre cenzură şi Securitate (Cseke Peter), despre cenzura presei sportive (Dumitru Graur), cenzura poeziei (Ion Pop), cenzura cu substrat etnic (Gelu Neamţu), cenzura editorială (Doina Rad), cenzura datorată "obligaţiei de tăcere" (Sorin Preda), cenzura benzii desenate (Gelu Teampău), cenzura filmului românesc (Maria Neagu). Există o abordare diacronică a cenzurii, începînd cu cea din timpul dictaturii regale şi antonesciene (Mircea Popa), continuînd cu cenzura din anii dogmatismului (Romulus Rusan, Cristian Vasile) şi cu cenzura din anii regimului ceauşist (Constantin Cubleşan, Nicolae Melinescu, Valeriu Rîpeanu, Liviu Maliţa, Constantin Raveca Buleu, Ilie Rad).
În fine, lucrarea de faţă este singura apărută la noi, care se bazează pe un bogat material ilustrativ. Ea conţine, astfel, o pagină cenzurată din New York Times (din 22 decembrie 2006), unde Central Intelligence Agency's Publications Review Board a înnegrit mai multe rînduri, făcîndu-le ilizibile, din articolul What Wanted to Tell You About Iran (Ce am vrut să vă spunem despre Iran), semnat de jurnaliştii Flynt Leverett şi Hillary Mann. Se adaugă apoi pagini din reviste, cu articole cenzurate (Universul, din 1916, Tribuna Ardealului, din 1942), referate ale cenzurii comuniste (unul chiar despre volumul Călcîiul vulnerabil al Anei Blandiana), liste de cărţi interzise etc.
Câteva documente pun în valoare aberaţiile cenzurii comuniste: versul "Carne, cutremur al memoriei" (care era o metaforă pentru fiorii iubirii), de Marta Petreu, a fost eliminat, cenzorii socotindu-l subversiv, adică o aluzie la "aprovizonarea populaţiei cu alimente"; Mircea Popa arată cum cărţi cenzurate, unele foarte vechi, au servit la… întreţinerea focului în sobă; Romulus Rusan reproduce o filă din Dicţionarul limbii române literare (1955), din al cărui colectiv de redactare făceau parte şi… trei consilieri sovietici! Numele poetului Ion Pillat a fost la un moment dat eliminat de peste tot, după ce România şi-a ameliorat relaţiile cu Iugoslavia, fiindcă Tito fusese numit, batjocoritor, "Pilat din Pont"!
O raritate o constituie şi un afiş privind confiscarea ziarului Cuvîntul (1930), din timpul guvernării lui Iuliu Maniu, sau o pagină din Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, din 1953, în care cenzura a modificat ordinea alfabetică a cuvintelor, incluse în glosar, deoarece cuvîntul leninism ar fi apărut între leneş şi lenjereasă, două cuvinte considerate… compromise, nedemne să stea în vecinătatea cuvîntului leninism! Tot o raritate o constituie şi coperta celor două volume (obţinute prin bunăvoinţa profesorului Nicolae Scurtu) ale celebrei antologii, Poezia română modernă. De la G. Bacovia la Emil Botta, vol. I-II. Antologie, prefaţă şi note de Nicolae Manolescu, EPL, Bucureşti, 1968, fiecare volum fiind tipărit în 85.175 de exemplare! Ambele volume au fost scoase din circulaţie şi date la topit, fiindcă în sumar figurau poeţi indezirabili pentru regimul comunist, plecaţi din ţară (Ştefan Baciu, Aron Cotruş) sau cu un trecut politic inacceptabil pentru regim (Nichifor Crainic, Radu Gyr, Virgil Gheorghiu şi alţii).
Volumul reproduce, în premieră, unele greşeli de tipar devenite celebre, care au scăpat vigilenţilor cenzori comunişti (greşelile de tipar erau folosite ca armă politică): poezia 1 Mai de Vornic Basarabeanu (Flacăra, nr. 17, 30 aprilie 1949), în care, dacă se citeşte iniţiala primele 14 versuri, de jos în sus, rezultă acrostihul Hristos a înviat! (autorul a divulgat acest secret lui Dan Deşliu, care l-ar fi turnat la Securitate, Vornic Basarabeanu ajungînd apoi la închisoare). La fel de celebră este greşeala din Scînteia (25 ianuarie 1988), cauzată de eliminarea, dintr-o poezie, a unor versuri (care formau acrostihul Nicolae Ceauşescu), rezultînd "acrostihul" CEAUŞESCO LAE! În Scînteia tineretului (18 mai 1968), în titlul Vizita Preşedintelui Republicii Franceze, cuvîntul Republicii a apărut sub forma Repulicii! Se adaugă la acestea paginile din Făclia (28 iunie 1986), unde a apărut expresia "activitatea obosită", în loc de "activitatea neobosită" a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, sau cea din ziarul Dîmboviţa (8 ianuarie 1983), în care a apărut titlul "Occident '83, într-o orînduire a inechităţii socialiste". În fine, profesorul Mihail Guzun, de la Universitatea din Chişinău, aduce exemple similare din spaţiul exsovietic: la o despărţire în silabe, oraşul Stalingrad s-a despărţit Stalin - gad (în limba rusă gad înseamnă ticălos, nemernic). (Domnul Romulus Rusan susţine că şi în spaţiul românesc ar fi apărut o despărţire asemănătoare: "Trăiască tovarăşul Stalin, un călău-uzitor al popoarelor!", dar nu s-a identificat încă publicaţia respectivă, dacă ea a existat.); "20 de ani de eră cosmică" au devenit "20 de ani de eră comică" etc. Sunt amintite, fără a se găsi imaginile, două celebre greşeli din Timpul (1940): "«Generalul Antonescu, conducătorul Statului, şi dl Horia Sima, comandantul Mişcării Legionare, au păşit pe peronul gării Timişoara ». Numai că, la cuvîntul al treisprezecelea, în loc de p (de la "păşit") se culesese b… şi aşa a rămas" sau "«Femeile române dau pildă ostaşilor noştri». Oroare însă, de astă dată, într-al patrulea cuvânt al explicaţiei, l fusese înlocuit prin z".
Mai menţionăm reproducerea a douăzeci de coperte ale cărţilor dedicate cenzurii (cărţi scrise în engleză, română şi maghiară), respectiv 19 desene pe tema cenzurii, datorate artistului plastic şi graficianului Könczey Elemér, cel care este şi autorul copertei. Cartea (420 de pagini) are un indice de nume (realizat de prof. dr. Doina Rad), notele şi bibliografia sunt ireproşabil redactate, corectura este făcută cu maximă atenţie, corpul de literă (11,5) fiind un adevărat răsfăţ editorial, ca şi aşezarea în pagină (DTP: Edith Fogarasi).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
