"Perla localitatilor paleocrestine din Dobrogea este fara indoiala orasul antic Tropaeum". Sunt, in traducere, cuvintele lui Raymund Netzhammer din cartea sa Antichitatile crestine din Dobrogea, aparuta la Bucuresti in 1918 in limba germana si, in traducerea lui George Gutu si sub ingrijirea subsemnatului, la Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2005.
Cuvintele citate la inceputul acestui articol introduceau capitolul al 17-lea si ultimul din cartea mentionata si reprezentau rezultatul a trei calatorii efectuate de catre Netzhammer la Adamclisi: in 1906, 1910 si 1918. In 1906, Grigore Tocilescu, pe atunci director al Muzeului National de Antichitati si responsabil cu cercetarile de la Adamclisi, ii incredintase coordonarea sapaturilor unui arhitect german din Munchen, dr. Gustav von Cube. Vizitatorul nostru a avut sansa exceptionala de a-l intalni pe acesta la fata locului tocmai cand, la 22 iunie, era pe punctul de a incheia sapaturile la asa-numita basilica de marmura. Denumirea fusese propusa de descoperitor chiar atunci si facea referire la cantitatea mare de piese arhitectonice din marmura alba gasite acolo (astazi "basilica B", potrivit zonei din oras unde se afla, dar si faptului ca si celelalte trei basilici de acolo au beneficiat de un asemenea material litic de import).
Cercetarile conduse de von Cube in 1906 incepusera la 5 mai si s-au incheiat la 13 iulie. In cele aproape trei saptamani de lucru de dupa vizita arhiepiscopului, sapaturile adusesera la lumina un martor extraordinar pentru orasul Tropaeum. Era - pastrat doar partial in elevatie si foarte bine conservat - primul baptisteriu (constructie destinata botezului crestin in secolele V-VI) descoperit pana atunci in Dobrogea. El a ramas unic pana astazi in regiune.
Dupa incheierea cercetarilor, von Cube i-a lasat lui Gr. Tocilescu un manuscris dactilografiat, plus ilustratia corespunzatoare. Desigur, Tocilescu fusese informat si verbal de catre autorul descoperirii, inainte ca acesta sa se inapoieze acasa. Intamplarea face insa ca prima persoana avizata careia stim ca von Cube i-a descris descoperirea a fost, dupa Tocilescu, tocmai R. Netzhammer. Acesta din urma s-a imbarcat la 1 august 1906, in drum spre Einsiedeln, pe vaporul care pleca in amonte pe Dunare de la Orsova, prin Cazane. Pe acelasi vas l-a intalnit pe Gustav von Cube, care se intorcea acasa. Asa aflam, fara o alta explicatie, ca arhitectul german "fusese nevoit sa-si incheie lucrarile de la Adamclisi". Chiar daca von Cube ii va fi spus mai multe lui Netzhammer, acesta nu le-a consemnat in Jurnal, asa ca nu aflam cauza deciziei lui Tocilescu de intrerupere a cercetarilor. Aflam in schimb despre descoperirea baptisteriului si de faptul ca arhitectul i-a aratat desenele si fotografiile sale, inclusiv reconstituirea grafica a monumentelor, foarte apreciate atunci de arhiepiscop.
La 29 iulie 1910, vizita la cele patru basilici si baptisteriu a fost ceva mai scurta si fara alte remarce speciale, arhiepiscopul insotind cativa prelati bavarezi. Totusi, profitand de pauza luata de invitati, Netzhammer a urcat singur dealul abrupt de la nord de cetate, pana la basilica paleocrestina de cimitir identificata anterior de Tocilescu. El remarca atunci nevoia cercetarii necropolei din jurul acesteia. In anii din urma, am implinit partial aceasta necesitate documentara, iar rezultatele confirma ipoteza de atunci a lui Netzhammer privind caracterul crestin al acelei parti a necropolei orasului antic tarziu. Revenind la basilica B, numita initial (1906) "de marmura" de catre Gustav von Cube, descoperitorul ei, datele aflate de Netzhammer direct de la arhitectul german il determinau pe arhiepiscop sa scrie in 1918, in cartea sa privind antichitatile crestine din Dobrogea: "Splendidele ansambluri eclesiastice ne permit sa presupunem ca Tropaeum a fost si sediul unui episcopat". Dupa aparitia cartii, autorul a notat pe volumul pastrat pentru observatii ulterioare: "Auner crede ca basilica de marmura a fost o basilica episcopala, anume ca sediu episcopal intemeiat de imparatul Iustinian. Sapaturile confirma acest lucru" (Carl Auner, 1865-1932, autor al unor studii istorice importante, a fost vicar general al diecezei romano-catolice de Bucuresti). Acelasi punct de vedere a fost afirmat, tot pe baza descoperirilor coordonate de Tocilescu si conduse in 1906 de von Cube, de catre Vasile Parvan in 1911. Cercetarile ulterioare au aratat ca, intr-adevar, Tropaeum Traiani a fost sediu episcopal, cel mai probabil din timpul imparatului Anastasius (491-518). Asadar, ceva mai devreme decat, cu prudenta, gandeau specialistii de la inceputul secolului XX.
Conform sistemului ierarhic bisericesc al vremii, un asemenea sediu episcopal era subordonat episcopului metropolitan cu scaunul in capitala provinciei, adica, in cazul nostru, la Tomis. Or, un tezaur de exceptie descoperit in Ucraina in 1912 si aflat de atunci in Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg, venea sa probeze ca martor in cronologia organizarii bisericii din provincia Scythia. Din tezaur facea parte o tava de argint aurit, cu numele episcopului metropolitan de Tomis, Paternus, despre care se stia ca se va fi aflat in acel scaun intre anii 498-520. Informatia despre descoperire i-a fost transmisa lui Netzhammer de catre profesorul vienez Strygowsky intr-o scrisoare din 24 august 1918, pe care destinatarul a notat-o pe volumul de autor. Informatia a fost introdusa in circulatie stiintifica pentru istoriografia romaneasca de catre R. Netzhammer in 1921. Asadar, timpul pastoririi lui Paternus, asigurat acum prin inscriptia latineasca de pe patena tomitana, asigura functionarea in subordinea lui, cel mai tarziu de atunci, a unui episcopat ca acela de la Tropaeum Traiani.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
