Acesta esteconceput sub forma unui dialog. Cele două personaje angajate într-olungă discuţie în paginile lui sunt imaginare.Primul în ordinea venirii în scenă, să-i spunem domnul "Italice"(replicile sale sunt tipărite cu litere aplecate), este un tânărgeneric, care are încă multe de învăţat, dar care, în stilulbinecunoscut al tinerilor, contestă sau măcar pune sub semnulîndoielii adevărurile care i se transmit (spre deosebire însă demulţi tineri reali, el are fair-play şi o dorinţăreală de a înţelege). Al doilea, domnul "Drepte", este un iubitorde literatură mai experimentat, dispus să asculte şi să examinezeşi opinii diferite de ale lui (la rândul lui, acest domn sedeosebeşte de specialiştii reali prin răbdarea de a explica pe înţelesul oricui ceea ce ştie). Subiectuldiscuţiei îl reprezintă, repet, mecanismul prin care se produce, cuajutorul cuvintelor, emoţia estetică.
- Există,desigur, şi tendinţa de a fabrica "artă pură", dar numai catendinţă, pentru că la realizarea ei deplină nu se poate ajunge,aşa cum nu se poate atinge, în criotehnică, zero absolut.Reprezentanţii acestei tendinţe fac un extraordinar de mare efortde mobilizare în gol, bazându-se pe o cunoaştere perfectă aprocedeelor de producere a emoţiei estetice; este o îndeletniciredificilă şi dezamăgitoare, asemănătoare cu aceea de a învăţa olimbă străină de unul singur, cu ajutorul regulilor din manuale.Ştii din experienţă cum se întâmplă: întâlneşti, să zicem, într-untext german cuvântul machen şi vrei să ştii dacă a se pronunţă a lung sau a scurt; îţi aduci aminte regulaconform căreia într-o silabă deschisă - şi aici este o silabădeschisă - a se pronunţă a lung; dar imediat după aceasta îţi maiaminteşti că fac excepţie silabele deschise după care urmează ch,sch, st sau x; în concluzie, a se citeştetotuşi a scurt. Timpul pretins de acest raţionament distrugecursivitatea lecturii cu glas tare şi te transformă într-un ezitantsau într-un vorbitor hipercorect, cu o dicţie nefirească, decalculator electronic. Aşa se petrec lucrurile şi în literatură:dacă "elocvenţa" (să-i zicem astfel, deşiriscăm să producem o confuzie cu oratoria) nu este un mijlocperfect însuşit, folosit într-un regim de urgenţă pentrusatisfacerea unei nevoi vitale, dacă nu ţi-ai propus decât să faci"artă", textul care va rezulta va fi anemic,neconvingător.
-Credeam că eşti un adept al specializării.
- Sunt. Dar nupot să nu constat că deocamdată, în creaţia artistică,specializarea nu poate fi dusă până la ultimele ei consecinţe. Esteîncă nevoie de un contact cu viaţa. Arta mai apare azi ca produssecundar al marilor elanuri vitale, aşa cum ies uneori la ivealămici cantităţi de aur cu ocazia erupţiilor vulcanice. O marecreaţie este de obicei o mare vitalitate convertită. Nu pledez cuentuziasm pentru acest mod de funcţionare a talentului - sanie decopii agăţată de un camion huruitor - dar mă resemnez în faţaevidenţei. Sunt de acord că astfel recunoaştem un anumitprimitivism al creaţiei artistice, însă cine ar putea susţine căcivilizaţia umană, în general, a ajuns la dezvoltarea ei ultimă?Aşa cum ne apărăm de frig cu mijloace rudimentare,confecţionându-ne incomode straturi de protecţie prin ţeserea unorfire, aşa cum, la îmbolnăvirea unei părţi din organism, nu găsimaltceva mai bun de făcut decât să decupăm acea parte şi s-o aruncămla gunoi, aşa cum "zburăm" folosindu-ne de vehicule greoaie şinesigure, care rotesc cu disperare o biată paletă pentru a semenţine în aer - tot aşa elaborăm opere artistice utilizând casursă de energie fluxul şi refluxul vieţii noastre sufleteşti,capricios, imprevizibil şi adeseori… aşteptat în zadar.
-Acest primitivism al îndeletnicirii n-ar fi, luat în sine, un motivde dezolare. Doar n-o să reacţionăm ca acea orăşeancă tânără care,aflând că laptele se extrage din ţâţa vacii (şi nu se produce pecale industrială, din lapte praf!), a hotărât, dezgustată, să nu semai atingă niciodată de lichidul alb. Important rămâne rezultatul.Tocmai de aceea mă întreb dacă nu cumva în opera artistică seimprimă acest caracter impur al actului de creaţie. Dacă nu cumvamicile cantităţi de aur sunt înglobate inextricabil înzgură.
- Bineînţeles cănu există obiect estetic pur, şi nu numai din cauza modului deproducere, ci şi fiindcă utilizarea lui socială presupune oimpurificare prealabilă. Fabricanţii de parfumuri procedează la felcând dizolvă esenţa odorantă în alcool metilic. Valoarea artisticăare nevoie de un suport ca să poată fi transportată, distribuită,consumată. Ca să se transforme dintr-o virtualitate pâlpâitoareîntr-un lucru înfăptuit. Ca să…
ALEX.ŞTEFĂNESCU. Critic şiistoric literar, prozator, dramaturg, publicist, realizator deemisiuni TV. Născut la 6 noiembrie 1947. Autor a 15 cărţi, dintrecare a avut un mare ecou "Istoria literaturii române contemporane.1941-2000", apărută în 2005 (s-au scris despre ea 270 de articolepro şi contra, a fost răsplătită cu Premiul Uniunii Scriitorilor şiPremiul Academiei). Emisiunea "Un metru cub de cultură" difuzată deRealitatea TV i-a adus Premiul APTR pentru talk-show-uri pe 2004,iar altă emisiune, "Istoria literaturii române contemporanepovestită de Alex. Ştefănescu" - Premiul APTR pentru emisiuniculturale pe 2008.
Adresa sa poştală este: Bucureşti, O.P. 22, c.p. 22.Cea electronică este alex2108145@yahoo.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
