La vârsta de patru ani şi nouă luni au apărut întrebările legate de naştere, impunându-se concluzia că mână-n mână cu aceasta a survenit o creştere izbitoare a nevoii sale de a pune întrebări în general.
Barza sau mama?
După ce a pus o dată întrebarea "Unde eram înainte să mă nasc?", ea a reapărut sub forma "Cum se face o persoană?" şi a revenit aproape zilnic în această manieră stereotipă. Era clar că reapariţia constantă a acestei întrebări nu se datora lipsei de inteligenţă, fiindcă a înţeles în mod evident, pe deplin, explicaţiile care i s-au dat cu privire la corpul mamei (despre rolul jucat de tată nu s-a vorbit, întrucât la acel moment nu s-a interesat în mod direct de el).
Faptul că factorul determinant al repetării frecvente a întrebării îl constituia o anumită "durere", un anumit refuz de a accepta (cu care se lupta dorinţa de a şti adevărul) era dovedit de purtarea lui - de comportamentul absent, întru câtva stânjenit când conversaţia abia începuse, şi de încercarea vizibilă de a scăpa de subiectul pe care chiar el îl abordase. A încetat o vreme să mai adreseze această întrebare mamei sale şi mie şi s-a dus cu ea la dădaca lui şi la fratele mai mare. Răspunsurile acestora, cum că barza aduce bebeluşii şi că Dumnezeu a făcut oamenii, l-au mulţumit, însă doar timp de câteva zile, iar după aceea, când s-a întors la mama lui cu întrebarea "Cum se face o persoană?", a părut în sfârşit mai dispus să accepte răspunsul ei ştiinţific drept adevărul adevărat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
