Ziarul de Duminică

Valurile pământului/ de Anuradha Roy

Valurile pământului/ de Anuradha Roy

Autor: Anuradha Roy

14.12.2012, 00:00 88

Oraşul nostru are o istorie tainică, dezvăluită celor care trăiesc aici de cei care trăiesc de multă vreme aici. Ama îmi povestea zilnic şi despre vii şi despre morţi. Îmi vorbea de Janaki, care locuia pe dealul vecin şi făcea bhang şi charas din canabisul sălbatic cules de pe versanţii din jur. Tot atunci îmi povestea şi despre domnişoara Lily, care, necăsătorită fiind, rămăsese grea cu judecătorul de la tribunalul local, cu patruzeci de ani în urmă. Când m-am dus la cimitirul creştin unde îngropasem cenuşa lui Michael, am recunoscut pe pietrele de mormânt numele altor persoane despre care mi se spuseseră poveşti. În partea mai veche a cimitirului era înmormântat Charlie Darling, sub o piatră cu îngeri înaripaţi. A murit în 1912, de sifilis, după ce făcuse prea multe vizite la Lal Kurti, unde frumoasele din Kumaon îşi rotunjeau veniturile petrecând în compania soldaţilor staţionaţi în cazarma din Ranikhet. Nedomolita Angelina se afla niţel mai încolo, sub o piatră cu trandafiri sculptaţi. Se dusese la spital pentru o intervenţie chirurgicală minoră şi nu s-a mai trezit din anestezie. Generalul, care avea acum nouăzeci de ani, o jelea de câteva decenii. Venea în fiecare săptămână la mormântul ei, însoţit de Bozo şi, dacă se întâmpla să ne întâlnim acolo, mă ducea acasă în străvechiul lui Ambasador. Bozo stătea ţeapăn pe scaunul din faţă şi privea solemn drumul, în timp ce eu stăteam înghesuită pe bancheta din spate, într-un colţ de unde îndepărtasem tot felul de obiecte lăsate acolo, între care multe lucruri pentru câine. Privit din spate, uriaşul ciobănesc german era cu un cap mai înalt decât generalul care, după ce nici în floarea vârstei nu depăşise înălţimea obligatorie cerută în armată - cinci picioare şi cinci ţoli - se sfrijea tot mai mult cu fiecare an. Se ţinea drept, ca să pară măcar că are cele cinci picioare care îi mai rămăseseră din statura de altădată şi, în timp ce conducea, fie fredona melodii din vechi musicaluri de la Hollywood, fie tuna şi fulgera cu privire la anarhia care domnea în ţară:

- Au să ne mănânce câinii, bombănea şi imediat îşi cerea scuze faţă de Bozo: Nu e vorba de tine, băiete, nu, nicidecum. Tu ai domni cu o labă de fier… Şi, fără pauză, mi se adresa: June Allyson, fetiţă, ai cunoscut-o pe June Allyson? Nu, desigur… eşti prea tânără…

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO