Pentru că economia europeană este mai slabă decât cea americană, euro se depreciază faţă de dolar şi complică lupta BCE cu inflaţia. Din iulie euro a pierdut 5% faţă de dolar, iar activitatea economică din zona euro a intrat deja în recesiune

Euro a trecut prin a opta săptă­mâ­nă la rând de depreciere faţă de dolar, o traiectorie care reflectă decalajul tot mai mare între să­nătatea economică a zonei euro şi cea a SUA. Este un déjà vu. În august anul trecut moneda unică europeană a scăzut până sub pragul parităţii cu moneda americană, trasă în jos de criza preţurilor energiei, de multe temeri şi de şi mai multe speculaţii.

În vara anului 2022, Uniunea Europeană şi industria germană pierdeau treptat accesul la gazele naturale ruseşti, se vorbea isteric de po­si­bilitatea ca statele europene să se confrunte în iarnă cu penurii de combustibil şi cu pene sau raţionalizări ale curentului electric şi de o criză economică de amploare. Inflaţia era scăpată de sub control, iar BCE abia începuse să majoreze dobânzile.

„Credeţi că euro la paritate este ieftin? Ia mai gândiţi-vă“, spunea în august anului trecut Robin Brooks, economist-şef la Institute of International Finance. „Industria germană a pierdut accesul la energia ieftină rusească şi astfel a rămas fără un avantaj competitiv. Vine recesiunea globală!“ Recesiunea globală n-a venit, SUA au luat locul Rusiei ca sursă de gaze pentru Europa, nu au apărut penurii de energie ci doar preţuri mult mai mari, iar inflaţia s-a mai domolit. Şi euro şi-a mai revenit.

Însă într-un an o serie de probleme mai vechi s-au acutizat. Lumea n-a intrat în recesiune, dar Germania a redevenit „bolnavul Europei“, cu economia blocată într-o stag­nare dublată de inflaţie. Iarna a petrecut-o în recesiune.

Iar situaţia nu pare să se îmbunătăţească. Producţia in­dus­trială din Ger­mania, motorul tradiţional de creştere al zonei euro, a scăzut în iulie pentru a treia lună la rând, scrie Financial Times, care analizează date sta­tistice oficiale. Este un semn rău pentru tri­mestrul trei. În trimestrul anterior, economia UE a stagnat faţă de intervalul de trei luni anterior, iar zona euro abia că s-a urnit, crescând cu doar 0,1%, la fel ca în primul trimestru.

De vină pentru lipsa de per­formanţă sunt, printre altele, exporturile slabe. Economia germană este dependentă de exporturi, iar China, una din principalele pieţe pentru pro­dusele germane, se confruntă cu o încetinire accentuată. Sondajele efectuate în rândul companiilor arată că activitatea economică din zona euro va încetini şi mai mult în august.

Pentru unii analişti, acestea sunt semnele că zona euro intră în recesiune. Partea bună ar fi că slăbiciunea economică va mări presiunile dezinflaţioniste, adică va frâna scumpirile. Pe de altă parte, cu recesiunea la orizont, BCE va fi descurajată de la a mai majora dobânzile, ramânând în acelaşi timp îngrijorată de puterea inflaţiei, ceea ce se vede în cursul euro/dolar.

Mulţi strategi ai pieţelor financiare pariau pe o ultimă majorare de dobândă în sep­tembrie. Euro a pierdut peste 5% din valoare de la mijlocul lunii iulie, tranzacţionându-se vineri la 1,07 dolari pe unitate. Mai multă depreciere poate complica misiunea BCE de a lupta cu inflaţia deoarece un euro mai slab face importurile mai scumpe, scumpirea alimentelor şi a energiei fiind cele mai periculoase.

Pe deasupra, Arabia Saudită, aflată în fruntea OPEC, împinge preţurile petrolului în sus spre 100 de dolari pe baril. Un euro slab ar fi bun pentru exporturile europene, făcându-le mai ieftine şi mai atractive pe pieţele internaţionale. Dar acest avantaj este inutil când cererea pentru exporturi scade.

Unii investitori vorbesc acum despre o perioadă de stagflaţie în zona euro – stagnare economică şi inflaţie ridicată. De asemenea, dolarul este văzut continuându-şi ascensiunea, de fapt o revenire mai puternică după derapajul de la începutul anului. Aprecierea este urmarea robusteţii economiei americane, care dă băncii centrale spaţiu de manevră în lupta cu inflaţia. Fed nu este presată să scadă dobânzile.

Cei mai mulţi investitori cred că instituţia a terminat cu creşterile de dobânzi şi speculează că acestea vor fi ţinute sus până la mijlocul anului viitor. Dobânzile mai mari pentru mai mult timp în SUA, anemia germană, slăbi­ciu­nile economiei zonei euro şi conflictul co­mercial şi tehnologic dintre SUA şi China au crescut aversiunea la risc a investitorilor, rezul­tatul fiind presiuni descendente pe monedele economiilor emergente. Acestea sunt pe cale să piardă tot ce au câştigat în acest an, notează Bloomberg.