Băncile centrale din economiile dezvoltate, cele care stabilesc tendinţele în toată lumea, au vremuri tulburi în faţă: o multitudine de evenimente politice - cel mai important fiind alegerile din SUA - care le vor pune în discuţie politicile monetare relaxate şi chiar independenţa.
Dacă politica monetară este politizată, investitorii vor deveni temători, iar pe pieţele financiare pot să apară turbulenţe, avertizează The Wall Street Journal.
„Lucrurile nu vor mai fi la fel dacă şefii băncilor centrale sunt consideraţi ca fiind prea influenţaţi politic, ceea ce poate produce pagube“, spune Paul Griffiths, analist la First State Investments.
Pentru că datele macroeconomice sunt bune, pieţele apreciază la 72% probabilitatea ca Rezerva Federală, banca centrală a SUA, să majoreze din nou dobânda de politică monetară în decembrie. Însă, unii analişti avertizează că victoria lui Donald Trump în alegerile pentru preşedintele SUA poate perturba astfel de aşteptări din cauza acuzaţiilor politicianului că preşedintele Fed Janet Yellen menţine „artificial“ costurile creditului la niveluri reduse pentru a o ajuta pe concurenta democrată Hillary Clinton.
„Cu discursul său electoral, Trump subminează poziţia Fed. Ar fi de înţeles amânarea creşterii dobânzii de politică monetară dacă Trump iese învingător“, explică Ulrich Leuchtmann, analist la Commerzbank.
Yellen a asigurat că nu există nicio influenţă a „politicilor partizane“ asupra deciziilor Fed, însă mulţi analişti cred că atacurile asupra conducerii băncii centrale se vor înmulţi.
De la izbucnirea celei mai recente crize financiare, băncile centrale din lumea dezvoltată au dezlănţuit valuri fără precedent de stimulente monetare, care s-au dovedit eficiente în contrarea şocurilor financiare, dar care n-au reuşit să impulsioneze suficient creşterea economică. Politici precum achiziţiile de obligaţiuni guvernamentale (ajustare cantitativă - QE) riscă să dărâme zidurile care despart politica de băncile centrale. În ceea ce priveşte Japonia, mulţi analişti spun că aceste ziduri au fost deja străpunse la adăpostul planurilor de deflaţie ale premierului Shinzo Abe.
Însă, importanţa în creştere a şefilor băncilor centrale s-ar putea dovedi o sabie cu două tăişuri: pe ei se poate da vina pentru slăbiciunile economice care alimentează mişcările populiste în ascensiune în multe părţi ale lumii.
Unde independenţa băncilor centrale se reduce, „consecinţa sunt costuri mai mari pentru acceptarea riscului pe pieţe“, spune Valentijn van Nieuwenhuijzen, analist la NN Investment Partners. Deşi puţini investitori prevăd sfârşitul brusc al independenţei băncilor centrale, ei se tem de un război de uzură.
În timpul conferinţei din octombrie a partidului conservator, premierul britanic Theresa May a criticat programul de achiziţii de obligaţiuni al Băncii Angliei pentru că a favorizat creşterea inegalităţilor. La puţin timp după aceea, Michael Gove - până de curând doar un ministru de cabinet ñ a spus că „era mult lăudatei independenţe se apropie de sârşit, posibil chiar dramatic“.
Guvernul Marii Britanii a negat orice plan de reducere a autonomiei băncii centrale, libertate acordată în 1997, însă guvernatorul Mark Carney a fost dur criticat în timpul campaniei pentru referendumul privind ieşirea ţării din UE, când a avertizat că Brexitul ar putea avea consecinţe economice grave.
„Pentru activităţile noastre nu vom accepta instrucţiunile laturii politice“, spunea luna trecută guvenatorul Carney. Mai recent, el a negat că simte vreo presiune politică.
Totuşi, investitorii se întreabă dacă presiunile politice, la care se adaugă semne că revine inflaţia, vor determina băncile centrale să reducă programele de stimulare. Rezultatul este că yield-urile obligaţiunilor suverane cu scadenţa la 10 ani au crescut cu 0,3 şi 0,5 puncte procentuale în Germania şi Marea Britanie în ultimele luni. †
„Urmează o perioadă cu foarte multe evenimente politice. Credem că va tempera ritmul politicilor monetare agresive“, spune Martin Horne, analist la Barings.
Banca Centrală Europeană va avea multe bătăi de cap. Anul viitor, partide eurosceptice din Franţa şi Germania vor concura contra formaţiunilor aflate acum la guvernare. Din cauza politicilor monetare ultrarelaxate, preşedintele BCE Mario Draghi este una din ţintele preferate de politicienii germani, Germania fiind o ţară în care populaţia are o înclinaţie spre economisire. Ministrul de finanţe german Wolfgang Sch‰uble a acuzat banca centrală a zonei euro că este responsabilă în proporţie de „50% de rezultatul“ că partidul de dreapta Alternativa pentru Germania a evoluat bine în alegerile regionale. La puţin timp după aceea, preşedintele Bundesbank Jens Weidmann, un critic îndârjit al politicilor relaxate ale BCE, a ieşit la rampă pentru a apăra independenţa băncii centrale.
Draghi a sprijinit subtil unele dintre politicile reformiste ale premierului italian Matteo Renzi precum nevoia asigurării unui sprijin din bani publici pentru băncile italiene cu probleme ñ măsură căreia UE i se opune. Puterea politică a lui Renzi s-ar putea diminua serios în decembrie din cauza unui referendum despre reforme constituţionale.
