Procesele de atragere a finanţărilor standard pentru proiectele de energie verde sunt puse oarecum pe hold în contextul în care toată piaţa, de la dezvoltatori la bănci, aşteaptă ca Ministerul Energiei să pună pe masă schema de contracte pentru diferenţă (CfD), prin care statul garantează preţul energiei din aceste noi proiecte pentru o perioadă de 15 ani. Dar chiar şi aşa băncile au emoţii, fiind răscolite de amintirile schemei anterioare de sprijin, cea prin certificate verzi, modificată fără niciun preaviz de statul român în 2013.
„Există din ce în ce mai mult interes atât din partea investitorilor, cât şi al companiilor locale pe zona de energie verde şi deşi proiectele puteau avansa prin soluţii standard de finanţare, mulţi au pus pe hold acest proces pentru a vedea direcţia în care merge schema de contracte pentru diferenţă (CfD)“, a declarat Magda Turiac, director adjunct, consultanţă financiară, Deloitte România în cadrul videconferinţei Deloitte/ZF „Instrumente de finanţare pentru energia verde: cum alegi între CfD-uri, PPA-uri sau granturi pentru un business case solid?“
Contractele pentru diferenţă (CfD), prin care statul se angajează să le garanteze producătorilor de energie verde preţul pentru 15 ani, sunt la acest moment cel mai vânat instrument de finanţare pentru noile investiţii şi drumul către bancabilitatea acestora, în contextul în care piaţa de contracte bilaterale este în impas. În total, 10 GW de capacitate ar putea fi finanţaţi prin CfD-uri, valoarea schemei ajungând la 3 miliarde de euro. Prima licitaţie ar trebui lansată anul acesta sau la începutul anului viitor şi vizează proiecte de 2.000 MW. Deşi iniţial s-a precizat că această capacitate va fi împărţită în mod egal, 1.000 MW în solar, 1.000 MW în eolian, nu este exclus ca la final să rămână doar 500 MW în eolian.
