Operatorul portual Oil Terminal (simbol bursier OIL) încearcă să se autorizeze din nou ca antrepozit fiscal, adică un fel de „refugiu“ de la plata accizelor pe produse petroliere importate în UE sau exportate de rafinăriile europene. Compania ar ţinti venituri suplimentare de un milion de lei din acest segment, potrivit planului de administrare propus de actualul CA, însă respins de acţionari în decembrie anul trecut.
Oil Terminal a fost autorizat de către ANAF ca antrepozit fiscal până în anul 2010, aviz pe care l-a pierdut în urma unei modificări a Codului fiscal. Această schimbare a cauzat în 2010 pierderea a 1,22 milioane de tone din rulajul de produse prin terminal, comparativ cu nivelul bugetat, a scris conducerea companiei în raportual anual. Nu este clar de ce compania a aşteptat până în 2015 pentru a se reînscrie pentru autorizaţie. Reautorizarea ca antrepozit fiscal ar face terminalul mai atractiv ca poartă de export pentru rafinăriile de petrol din regiune, care ar putea să-şi depoziteze produsele finite în rezervoarele Oil Terminal, în aşteptarea unei barje în care să fie încărcate, fără a plăti accize sau TVA. Toate rafinăriile din România şi din Uniunea Europeană au statut de antrepozit fiscal, astfel că marfa poate circula liber de la acestea până la Oil Terminal, şi invers.
„În prezent, neavând antrepozit fiscal, dacă clientul doreşte să aducă marfa în Oil Terminal trebuie să efectueze importul în vamă unde e arondat, să plătească accize şi TVA, iar apoi să trimită marfa în Oil Terminal spre depozitare. După ce face încărcarea în navă, cu declaraţia de export, solicită autorităţilor fiscale româneşti sau din ţara de origine comunitară recuperarea accizelor şi TVA, însă acest proces poate dura mult, timp în care clientul are fondurile blocate”, arată planul de administrare al Oil Terminal propus de actualul Consiliu de Administraţie.
