Născute din zvăpăiata perioadă a cuponiadelor anilor ‘90, prin care s-a încercat împărţirea averii statului către populaţie, societăţile de investiţii financiare (SIF-uri), denumite iniţial FPP-uri, au fost de la început gândite să aibă o structură a acţionariatului foarte fragmentată, niciun acţionar neavând drepul să deţină mai mult de 0,1% din capital.
Nelistarea iniţială a acestora nu a permis formarea unui preţ în condiţii de piaţă, lipsa acestui reper ducând la multă confuzie ce a generat fie vânzări în necunoştinţă de cauză, fie inacţiune, ce a dus de multe ori chiar la uitarea deţinerii acestora. Listarea a venit mai târziu, în 1999, iar una dintre cele mai dezbătute subiecte legate de aceasta a fost pragul de deţinere, respectiv ridicarea acestuia. În prezent, acesta este de 5%, după lungi bătălii în Parlament.
Astfel, aproximativ 25% din populaţia României este acţionar al acestor SIF-uri, cu deţineri la fiecare ce variază între 40 lei şi 86 lei. Luând cazul unui investitor ce are deţineri egale în cele cinci SIF-uri, suma medie totală se ridică la circa la 340 lei, potrivit calculelor ZF făcute pe baza rapoartelor SIF-urilor.
