In vara, trei oameni erau luati in vizor pentru postul de presedinte al bancii centrale din SUA, dar nici unul dintre acestia nu era favorit, relateaza cunoscutul cotidian The New York Times.
Prin alegerea lui Ben S. Bernanke ca succesor al lui Alan Greenspan la presedintia Fed, banca centrala americana, Bush a optat pentru un economist cu referinte exceptionale si o buna reputatie atat in Congres, cat si pe Wall Street.
Bernanke a fost de asemenea o alegere atipica. Practic necunoscut in afara cercurilor academice in urma cu patru ani, in ultimele luni s-a facut remarcat, mai ales datorita sprijinului acordat lui Bush si datorita promovarii reducerilor de impozite si taxe adoptate de presedintele american in 2001 si 2003.
Pasul realizat de Bernanke este extraordinar, mai ales prin puterea economica extraordinara pe care i-o confera noul post, dar si datorita predilectiei lui Bush de a promova oameni dintr-un cerc restrans de colegi si consilieri, pe care ii cunoaste de ani si in care are incredere.
Prin numirea lui Bernanke, Bush a vrut sa evite alte discutii despre confirmarea pe pozitia de guvernator-sef, intr-un moment in care atat democratii, cat si republicanii pun sub semnul intrebarii numirea lui Harriet E. Miers in fruntea Curtii Supreme. Dar prin alegerea facuta, Bush a reusit sa multumeasca alte categorii de oameni decat sustinatorii sai republicani, respectiv pe cei care intocmesc legile in Congres si pe cei care lucreaza pe Wall Street.
Dar dintre promotorii teoriei economice bazate pe oferta, care opteaza pentru reduceri ale impozitelor si taxelor si o politica monetara restrictiva, Bernanke nu reprezenta prima alegere.
Prima optiune era mai degraba R. Glenn Hubbard, unul dintre cei care au conceput politica de impozite mai mici a lui Bush si unul dintre cei aflati pe lista alcatuita initial. O alta optiune a fost Martin S. Feldstein, economist la Harvard, fost economist-sef in timpul mandatului lui Ronald Reagan.
Bernanke nu a fost nici prima alegere a lui Greenspan, potrivit celor care au participat la deliberari. Greenspan opta pentru Donald L. Kohn, guvernator Fed si politician independent.
Bernanke avea insa ceea ce celorlalti le lipsea: o reputatie foarte buna printre economisti, credibilitate pe Wall Street, siguranta de sine si independenta politica veritabila.
"El a fost alegerea inteleapta, cel cu referinte sigure", a declarat Bruce Bartlett, un analist economic conservator care a lucrat atat pentru Reagan, cat si pentru Bush senior. "Aveau nevoie de cineva pe care toti sa-l aprobe, la care sa reactioneze pozitiv pana si pietele financiare."
Bernanke a lasat o buna impresie asupra celor de la Fed prin abordarea unei game largi de probleme economice si prin sustinerea unei atitudini mai deschise si transparente a bancii centrale americane si unei politici monetare adaptate la tintele de inflatie anuntate oficial.
Primavara anului trecut, Bush l-a numit pe Bernanke ca presedinte al Grupului de Consilieri pe Probleme Economice. Miscarea a fost vazuta ca o tentativa de introducere a lui Bernanke ca viitor presedinte al Fed, la expirarea mandatului lui Greenspan, in 2006.
Dar unul dintre oficialii de la Casa Alba a declarat ca in acel moment nu se avea nici o intentie in legatura cu urmatorul conducator al bancii centrale. Decizia lui Bush de a-l chema la Casa Alba pe Bernanke era legata de revenirea la Harvard a consilierului pe probleme economice N. Gregory Mankiw.
In mod evident Bernanke spera la postul de guvernator-sef al Fed si se visa succesor al lui Greenspan. La numirea in postul de la Casa Alba, Bernanke s-a declarat deschis consilierii lui Bush pentru posturile vacante de la banca centrala, dar nu si pentru postul de presedinte al bancii centrale. Mesajul subinteles a fost acela ca el se considera un candidat pentru acea pozitie.
Deja se fac auzite voci nemultumite de faptul ca atitudinea mult prea conventionala a lui Bernanke il va impiedica pe acesta sa puna asupra activitatii Fed amprenta lui Bush.
"Economistii sustinatori ai teoriei ofertei il preferau pe Glenn Hubbard", a declarat Michael T. Darda, economist-sef la MKM Partners in Greenwich, unul dintre sustinatorii acestei teorii.
Opinia generala este insa ca Bernanke este un economist riguros si incapatanat, care si-a petrecut toata viata abordand cele mai dificile probleme monetare. Dar Bernanke nu este un ideolog. Este putin probabil ca Bernanke sa il contrazica pe Bush asupra reducerii impozitelor, in ciuda cresterii deficitului bugetar; probabilitatea ca el sa sustina masuri precum privatizarea sistemului de asigurari sociale este una redusa.
"Administratia are nevoie de cineva care sa corespunda bine exigentelor, sa nu dezamageasca, iar Bernanke este cel care indeplineste toate criteriile", a declarat Darda. "El nu este genul care sa anunte o crestere a ratei de referinta a Fed cu 0,75% doar pentru ca deficitul este mult prea mare".
Dar Bernanke s-ar putea dovedi a fi mult mai dinamic decat se asteapta majoritatea investitorilor. La inceputul carierei sale, a abordat una dintre cele mai controversate probleme macroeconomice, cauza marii recesiuni, si a avut un rol esential in demonstrarea rolului crucial jucat de politica monetara clasica in refacere.
El a dovedit deseori ca a invatat toate lectiile din marea recesiune. La scurt timp dupa ce a devenit guvernator in 2002, Bernanke a sustinut prevenirea unei noi deflatii (spirala a preturilor in scadere).
Daca va fi votat, ceea ce este foarte probabil, Bernanke s-ar putea confrunta cu inversul deflatiei. Inflatia da semne de crestere pentru prima data in ultimii zece ani. SUA au devenit cea mai indatorata tara; exista o reala ingrijorare legata de majorarea speculativa a pretului caselor; iar americanii au redus rata economisirii la aproape zero.
Cu cateva luni inainte de a merge la Casa Alba, Bernanke era pe punctul de a face o noua miscare in cariera; el se afla printre putinii candidati pentru postul de prorector al Universitatii Princeton; cei sase ani petrecuti in fruntea departamentului pentru economie constituiau avantajul sau. Dar, in final, postul i-a fost acordat lui Amy Gutmann.
Ca presedinte al departamentului pentru economie de la Princeton si ca membru al conducerii educatei la Montgomery Township, Bernanke a devenit renumit pentru abilitatile sale de negociator, de mediator si aparator al valorilor morale; aceste abilitati ii vor fi de mare ajutor in conducerea celor 19 guvernatori ai Fed si presedintilor bancilor regionale, care vor avea alaturi de el sarcina stabilirii ratelor dobanzii. Unul dintre avantajele lui Bernanke este ca poate negocia cu cei din afara cercurilor academice, ceea ce majoritatea oamenilor de stiinta nu sunt in stare sa faca.
Bernanke a avut rezultate extraordinare inca din copilarie: a trecut direct in clasa a doua, in liceu a avut numai note mari, iar la examenul de admitere la facultate a obtinut un punctaj de 1.590 din maximul de 1.600, cel mai mare punctaj obtinut vreodata de cineva. Dupa Harvard, a urmat cursurile Institutului Tehnologic din Massachusetts, pe care l-a absolvit ca doctor in 1979.
Preluarea postului de presedinte al bancii centrale americane nu va fi o sarcina usoara indiferent de circumstante. Dar momentul plecarii lui Greenspan ii va pune lui Bernanke anumite probleme.
Greenspan va prezida, pana la retragerea programata pentru sfarsitul lui ianuarie, inca trei reuniuni ale comitetului de politica monetara al Fed, reuniuni in cadrul carora se va dezbate rata de dobanda de referinta pe termen scurt.
Pe baza pretului la care se tranzactioneaza contractul futures pe politica monetara a Fed, investitorii anticipeaza inca trei majorari ale ratei dobanzii, al carei nivel previzionat este de 4,5%, in crestere de la nivelul actual de 4%.
Aceasta inseamna ca la preluarea postului, Bernanke se va confrunta cu o dilema in reuniunea programata pentru luna martie. Exact in momentul in care el doreste sa se afirme ca un adversar al inflatei si ca o parte independenta de administratia Bush, Bernanke, daca va deveni un sustinator al opririi cresterii dobanzilor, crestere anticipata de majoritatea actorilor de pe piata financiara, va crea impresia opusa.
"Este extrem de important pentru presedintele bancii centrale americane ca Fed sa nu dea gres in ceea ce priveste inflatia, mai ales la inceput", a declarat Laurence H. Meyer, fost guvernator si actual vicepresedinte al Macroeconomic Advisers, firma ce realizeaza previziuni.
Ca dovada a faptului ca investitorii sunt deja ingrijorati in legatura cu inflatia, randamentul pe bonurile de trezorerie cu maturitatea de 10 ani a inregistrat zilele trecute cel mai ridicat nivel atins din luna aprilie. Din momentul in care au inceput sa circule zvonurile privind numirea lui Bernanke, randamentul a crescut de la 4,38% la 4,53%.
Bernanke este constient de aceasta problema. Ca academician si fost guvernator al Fed, el s-a concentrat asupra credibilitatii bancii centrale in lupta cu inflatia.
Bernanke este insa cunoscut ca un sustinator vehement al transparentei in adoptarea deciziilor: "Cu cat banca centrala ofera mai multe indicii despre directia de evolutie a politicii monetare, cu atat este mai probabil ca participantii la piata financiara sa reactioneze corespunzator".
Chiar si in perioada in care a lucrat ca oficial al Fed, din 2002 pana in vara trecuta, el a incercat sa-si convinga colegii sa redea investitorilor, companiilor si oamenilor simpli, o impresie mai corecta asupra directiei politicii monetare.
Aceasta transparenta ii va fi de mare folos daca decide sa opreasca seria de majorari ale ratei dobanzii la reuniunea din martie. Pietele deja anticipeaza o astfel de hotarare.
In opinia lui Bernanke, cea mai buna cale de imbunatatire a transparentei este implementarea unui proces usor de inteles. Aceasta este din mai multe puncte de vedere o atitudine opusa celei adoptate de Greenspan, care si-a cultivat imaginea unui oracol.
Se asteapta ca Bernanke sa incerce depersonalizarea politicii monetare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
