În povestea Elefantul, din 1957, a umoristului polonez Slawomir Mrozek, un director de zoo nerăbdător să facă pe placul birocraţilor face economie la bani cumpărând un elefant gonflabil şi păcălind publicul că este real. Înşelătoria iese la iveală când angajaţii umflă elefantul cu gaz şi acesta se îndepărtează plutind prin aer pentru a se sparge înţepat de un cactus din grădina botanică.
În contrast cu absurdităţile comunismului care abundă în povestioarele lui Mrozek, nu este nimic iluzoriu despre progresul Poloniei de când acest stat a redevenit liber în 1989 după 45 de ani de dictatură impusă de sovietici. Duminică polonezii se vor duce la vot pentru alegeri generale, iar întrebarea care o ridică acest eveniment este dacă rezultatul va lăsa drumul deschis progresului sau îl va încetini, poate chiar opri şi inversa.
După cum se prezintă situaţia acum, alegerile vor aduce prima schimbare a guvernului din ultimii opt ani prin înlocuirea partidului de centru-dreapta Platforma Civică cu Lege şi Justiţie, opozantul de dreapta. Aceasta ar putea aduce o doză mare de imprevizibil în politica poloneză, mai ales dacă Lege şi Justiţie nu câştigă majoritatea legislativă absolută şi va trebui să se alieze cu grupuri mici, instabile, de dreapta.
Lege şi Justiţie a făcut clar că, dacă va considera necesar, va înlătura liberalismul orientat spre piaţă al Platformei pentru a întări influenţa statului asupra economiei.
În politica externă vor fi mai puţine abateri de la actuala direcţie deoarece ambele partide susnt susţinătoare hotărâte ale NATO şi neprietenoase cu Rusia. Însă Lege şi Justiţie va adopta o atitudine mai strictă, mai protectivă faţă de cultura poloneză, în ceea ce priveşte criza europeană a refugiaţilor, abordare care ar putea crea tensiuni în relaţiile cu Germania şi Bruxelles-ul.
Nu este de mirare că aliaţii europeni ai Poloniei – şi nu numai, iar aici se pot menţiona SUA şi Rusia – urmăresc cu atenţie ce se întâmplă la Varşovia. Un motiv special de îngrijorare al aliaţilor Poloniei este admiraţia partidului Lege şi Ordine pentru strategia legislativă şi economică prin care premierul “iliberal” maghiar Victor Orban şi partidul său au căpătat puterea politică aproape absolută în Ungaria.
Alegerile de duminică sunt o competiţie între două viziuni pentru Polonia care-şi au originea în lupta eroică împotriva comunismului în anii 1980 a mişcării sindicale independente Solidaritatea.
Prima viziune pune accentul pe identitatea naţională, pe catilocism şi conservatorismul social şi pe intervenţia statului pentru ajutarea familiilor, a persoanelor cu venituri mici şi a IMM-urilor. Aceasta este perspectiva partidului Lege şi Ordine.
A doua viziune este mai „modernă“, mai pro-UE, pro-business, liberală ceea ce priveşte valorile sociale şi mai puţin deschisă religiei. Aceasta este perspectiva Platformei Civice, care începând cu 2007 a adus Poloniei cea mai mare perioadă de stabilitate politică de după căderea comunismului.
Donald Tusk, fostul premier venit din rândul Platformei, a fost ales anul trecut preşedinte al UE. Ar fi de neconceput ca liderii UE să-l fi luat în considerare pe Jaroslaw Kaczynski, liderul Lege şi Justiţie şi predecesorul lui Tusk la conducerea guvernului, pentru acest rol important în mecanismul UE.
Anormal pentru democraţia europeană, partidele de centru-stânga s-au evidenţiat foarte puţin pe ecranul radarului politic al Poloniei. Însă trebuie amintit că multe dintre politicile economice ale partidului Lege şi Justiţie înclină spre stânga.
Partidul intenţionează să lovească cu noi taxe băncile şi supermarket-urile, sectoare unde străinii au o prezenţă puternică. Partidul vrea ca băncile să poarte cea mai mare parte a poverii ajutării a peste 500.000 de polonezi să-şi convertească creditele scumpe denominate în franci elveţieni în împrumuturi mai ieftine denominate în zloţi, moneda poloneză. Băncilor, noile taxe şi programul de convertire a creditelor le vor aduce costuri suplimentare de câteva miliarde de euro.
Lege şi Justiţie propune, de asemenea, ca banca centrală a Poloniei să împrumute băncilor fonduri echivalente cu aproape un cincime din PIB. Scopul este de a pune la dispoziţia maselor credite ieftine. De asemenea, partidul a promis reducerea vârstei de pensionare, majorarea limitei sub care venitul nu este taxabil şi majorarea alocaţiilor pentru copii.
Acest program economic, care seamănă cu cel al lui Orban din Ungaria, riscă să-i gonească pe investitorii străini, şubrezind pieţele financiare încă neajunse la maturitate, compromiţând independenţa băncii centrale şi distrugând reputaţia Poloniei de ţară disciplinată fiscal.
Însă astfel de programe sunt attractive pentru salariaţii cu venituri mici care au beneficiat prea puţin de fructele modernizării post-comuniste.
Timp de şase luni, sondajele de opinie au prezis Victoria partidului Lege şi Justiţie. Mulţi polonezi cred că puterea, deţinută prea mult timp, au făcut din Platforma Civică un partid arogant şi de neatins. Alegătorii tineri nu au cum să-şi amintească comportamentul haotic care a caracterizat guvernarea partidului Lege şi Justiţie între 2005 şi 2007.
Kaczynski, un personaj pe care polonezii moderaţi îl privesc cu suspiciune, a căutat să le calmeze îngrijorările spunând că, dacă va câştiga alegerile, nu va fi el premier. Poziţia ar urma să fie preluată de Beata Szydlo, un coleg de partid mai tolerant.
În orice democraţie vine într-o zi vremea schimbării. Pentru Polonia, acea zi ar putea fi duminică. Însă apropierea iernii europene ne aminteşte că, în urmă cu doar 34 de ani, polonezii s-au trezit într-o dimineaţă de decembrie cu tancuri pe străzi şi aproape toţi membrii Solidarităţii în închisori. Acelea au fost vremurile legii marţiale, ultima dată când un bocanc a călcat pe faţa Poloniei libere. Datoria următorului guvern este de a se asigura că îndepărtează în continuare ţara de acele vremuri.
