Sase ani la rand, ChevronTexaco i-a linistit pe cei ingrijorati de epuizarea rezervelor de titei: compania a descoperit mai mult petrol si gaz natural decat a produs. In acest timp, rezervele dovedite de petrol si gaz au crescut cu 14%, cu mai mult de un miliard de barili.
Dar sub optimismul companiei se afla statistici nu asa de promitatoare. Pentru fiecare din acei ani, puturile ChevronTexaco au produs din ce in ce mai putin titei si gaz. Chiar in conditiile cresterii rezervelor, productia anuala a companiei scazut cu aproape 15% iar declinul a continuat pana in prezent, in ciuda promisiunilor firmei de a mari productia in 2002, conform The New York Times.
ChevronTexaco nu este singura companiei petroliera care si-a micsorat productia in ciuda cresterii rezervelor. In vreme ce consumatorii, economistii si guvernele din toata lumea se intreaba daca furnizarea de petrol poate tine pasul cu cererea in crestere, trendurile productiei pentru companiile petroliere tranzactionate public nu par foarte promitatoare.
Optimisti despre declin
In general aceste companii produc imaginea unei industrii care a epuizat aproape toate rezervele usor exploatabile din afara Orientului Mijlociu si care in prezent se chinuie sa mentina nivelul actual al productiei, cu atat mai putin sa il mareasca. Temerile in legatura cu scaderea furnizarii si cresterea cererii de petrol au determinat o majorae cu 20% a preturilor in acest an, osciland in jurul nivelului de 40 de dolari pe baril. Primele patru companii detin cam 4% din rezervele mondiale, acestea fiind in general in proprietatea guvernelor, dar ofera o proiectie a trendului furnizarii de petrol, firmele fiind obligate sa dezvaluie in fiecare an nivelul rezervelor si cel al productiei.
Pana acum rezervele dovedite si productia au evoluat in tandem. Expertii industriei de profil au pareri diferite despre cauzele deteriorarii acestei corelatii. Desi rezervele sunt doar estimari, legile federale ale SUA impun un calcul riguros al acestora.
Companiile petroliere precum si unii analisti au un punct de vedere optimist asupra declinului din productie, facand promisiunile unei noi cresteri a productiei pe masura implementarii unor mari proiecte in toata lumea.
ChevronTexaco a explicat declinul productiei prin vanzarea de active si prin acordurile conform carora unui nivel mai mare al preturilor ii va corespunde un nivel mai mic de petrol, aceasta fiind situatia din prezent. Compania se asteapta la o stagnare a productiei pe parcursul anului 2005, dupa care sa urmeze o crestere in 2006, in conditiile unei majorari a productiei din terenurile petrolifere din Chad, Kazakhstan, Venezuela si Angola.
Dar ChevronTexaco a mai facut si inainte promisiuni de stopare a declinului in productie. In 2002 compania a anuntat ca se asteapta la o crestere a productiei de peste 20% pana in 2006, estimare la care a renuntat recent.
Royal Dutch/Shell, a treia companie petroliera din lume, a recunoscut in acest an ca a supraestimat rezervele proprii de gaz si petrol cu 22%, echivalentul a 4,5 miliarde de barili. Procurorii din Europa si SUA au pus Shell sub investigatie amanuntita, determinand demisia presedintelui companiei Sir Philip Watts, in martie. Unii analisti sunt de parere ca dezastrul de la Shell demonstreaza faptul ca unele companii ocolesc cateodata legea pentru satisfacerea nevoii permanente si intense de pe Wall Street pentru noi rezerve.
Trucuri si presiuni
In anii 90, multe companii publice au folosit trucuri contabile agresive - unele legale, altele nu - pentru satisfacerea investitorilor care cereau profituri din ce in ce mai mari. Companiile petroliere sunt confruntate cu acelesi presiuni asupra rezervelor. Cu intentie sau nu, unele companii si-au declarat rezerve care nu sunt viabile din punct de vedere economic sau tehnologic, a afirmat Matt Simmons, un bancher din Houston care a lansat un avertisment cu privire la o potentiala criza a petrolului. Cei din afara sistemului nu au cum sa cunoasca daca estimarea rezervelor este facuta cu acuratete sau nu, a afirmat acesta.
"O sa avem si alte cazuri de genul Shell," a spus Simmons. "Nu este singura companiei care a fost mult prea optimista cu privire la rezervele dovedite".
O data pe an, companiile fac declaratia "ratei de inlocuire a rezervelor", anuntand investitorii daca au gasit destul petrol si gaz in timpul anului pentru a sustine productia.
Investitorii din sectorul energetic analizeaza rata de inlocuire a rezervelor mai mult decat orice alt indicator de performanta, spune Fadel Gheit, analist pentru sectorul energetic la Oppenheimer & Company. Orice companie are ca obiectiv inlocuirea a cel putin 100% din productie in fiecare an. In ultimul deceniu, cei patru giganti din domeniu, Exxon Mobil, BP, Shell si Chevron Texaco au atins aceasta tinta cu o consistenta remarcabila, cel putin pana la scandalul Shell din ianuarie.
Cei din afara sistemului nu pot verifica corectitudinea estimarilor facute de corporatii. Calculele sunt extrem de complicate iar companiile nu dezvaluie productia bruta si informatiile testelor seismice care ar oferi posibilitatea unui analist din exterior sa controleze datele anuntate. Rezervele nu fac subiectul auditului unei terte parti.
"Rezervele sunt foarte importante, dar extrem de dificil de verificat", a afirmat Gheit.
Nu este o criza imediata
In mod ciudat, Wall Street nu acorda o importanta prea mare productiei, la care se face referire in doar cateva randuri in rapoartele trimestriale si anuale. Dar mai multa atentie ar trebui acordata informatiilor despre productie, deoarece rezervele pot fi manipulate usor, a afirmat John H. Lichtblau, director executiv al Petroleum Industry Research Foundation din New York.
"Rezervele sunt o estimare a ceea ce se afla in pamant; productia este ceea ce se vede la iesirea din puturi", spune Lichtblau. "Nu trebuie facuta ipoteza unui nivel al productiei doar pe incredere."
Scaderea productiei la marile companii petroliere nu reflecta o criza imediata a industriei de profil. Cele mai mari patru companii produc numai o mica parte din petrolul extras din lume: impreuna acestea au extras 3,2 miliarde de barili anul trecut, cam 10% din productia mondiala. (Unii analisti clasifica compania Total din Franta pe locul cinci, aceasta fiind putin mai mica decat ChevronTexaco.)
Gigantii petrolieri controleaza o si mai mica parte din rezervele globale. Impreuna, cele patru companii detin in jur de 40 de miliarde de barili sau 4% din rezervele probate din lume. Acestea detin, de asemenea, o cantitate de gaze naturale echivalenta, in termeni de energie produsa, cu 25 de miliarde barili de titei.
Nimeni nu cunoaste exact cat petrol este disponibil pe intreaga planeta, sau daca campurile existente ar putea fi exploatate imediat, cu usurinta, in posibilitatea unei nevoi neasteptate de energie. Estimarile variaza intre 1000 si 2000 de miliarde de barili disponibili pe intreaga planeta. 1000 de miliarde de barili ar fi echivalent cu 34 de ani de consum la actualul nivel de productie globala.
Numai Arabia Saudita afirma ca detine rezerve de 260 miliarde de barili de petrol.
Dar aceste estimarii nu sunt deloc exacte. Pentru majoritatea tarilor, detaliile rezervelor si ale productiei reprezinta secrete bine pazite.
Pe parcursul anilor 80, membrii Organizatiei Tarilor Exportatoare de Petrol si-au majorat brusc estimarile rezervelor, deoarece cotele productiei OPEC se bazau in parte pe rezervele nationale.
"Tarile vor o alocatie cat mai mare, modificandu-si in acest scop datele", afirma Gheit. "Toti mint in legatura cu rezervele de petrol, si fiecare ar vrea sa se asigure ca minte cu mai mult decat vecinul sau."
Rezerve raportate si rezerve probate
Pe de alta parte, Comisia Valorilor Mobiliare si a Burselor (SEC) solicita companiilor sa dezvaluie informatii detaliate asupra productiei si a estimarilor rezervelor in fiecare an.
Regulamentele SEC sunt in mod intentionat rigide si destinate prevenirii supraevaluarii rezervelor. Simpla existenta a gazului si a petrolului nu constituie o rezerva probata; companiile ar trebui sa raporteze o rezerva ca fiind dovedita sau probata numai daca poate fi exploatata cu actuala tehnologie si in conditiile unei viabilitati economice.
Rezervele clasificate ca fiind dovedite nu trebuie neaparat sa produca in acel moment. Dar companiile ar trebui sa se oblige financiar la aducerea acestora in sistemul de productie, inainte de clasificarea ca rezerve probate.
Noile descoperiri cat si prelungirea de concesiune care ofera companiilor mai mult timp pentru exploatarea unui camp petrolifer, cat si un punct de vedere optimist cu privire la potentialul unui camp sunt cauze pentru majorarea rezervelor. Pe de alta parte, companiile ar trebui sa micsoreze rezervele daca au impresia ca estimarile initiale sunt prea mari.
"Studiile pe care le-am vazut arata revizuiri atat in sens pozitiv cat si in sens negativ, dar in timp, acestea au fost cam in sens pozitiv", a afirmat Gene Gillespie, analist din domeniul energetic la firma Howard Weil. "Se masoara ceva aflat la cateva mile sub suprafata terestra si care nu poate fi vazut."
Simmons, bancherul din Houston, a afirmat ca declinul productiei este un argument in plus pentru transparenta dorita a companiilor in legatura cu performanta terenurilor petrolifere individuale astfel incat analistii sa poata verifica estimarile rezervelor.
"Ceea ce stim noi nu inseamna mai nimic", spune Simmons. Marile companii petroliere se mandreau o data cu estimari conservatoare ale rezervelor. Dar in prezent acestea au devenit mult mai agresive pentru a justifica investitiile de mai multe miliarde de dolari in terenuri riscante din punct de vedere politic sau tehnologic.
Gerald Kepes, director al firmei de consultanta PFC Energy crede ca incetinirea productiei evidentieaza perioada de tranzitie cu care se confrunta companiile energetice tranzactionate public.
"Zonele care produceau foarte mult pana acum incep sa isi atinga maturitatea", a afirmat Kepes. "Din ce in ce mai multe rezerve disponibile sau potentiale sunt cuprinse in zone cu riscuri ridicate."
In concordanta cu un studiu al Agentiei Interantionale a Energiei care indica cresterea cererii, scaderea productiei gigantilor petrolieri ofera inca un argument in favoarea ipotezei cum ca preturile la energie vor ramane la un nivel ridicat pentru ceva mai mult timp, a afirmat Steven Pfeifer, analist in domeniul petrolului la Merrill Lynch. Pfeifer crede ca baza geologica tinde sa isi atinga maturitatea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
