Atat de multe companii occidentale de energie poarta discutii in aceasta primavara cu Gazprom, monopolul din sectorul rus de gaze naturale detinut de stat, incat oficialii ajunsesera sa stea la rand in holul sediului companiei, noteaza International Herald Tribune.
Jucandu-se cu cravatele si palariile, reprezentantii unei companii internationale petroliere cu sediul in SUA si ai unei mari banci germane erau pe punctul de a-si pierde rabdarea.
Gazprom se afla in discutii cu cel putin cinci companii occidentale si cu guvernele Chinei, Israelului si Statelor Unite, compania rusa incercand sa se extinda dincolo de piata sa traditionala din Europa pentru a deveni un furnizor global de energie.
Presedintele rus Vladimir Putin l-a scos in februarie pe secretarul Trezoreriei americane, John Snow, de la o intrunire a ministrilor de finante, pentru a-i spune ca Rusia aspira sa devina al treilea mare exportator de energie catre Statele Unite pana in 2010.
In aceasta frenezie a afacerilor cu companii asiatice, europene si nord-americane, analistii intrevad o ambitie mai mare a catorva operatori de stat si privati de a castiga active peste hotare, cat si un rol mai important pentru Moscova ca broker pe pietele globale de energie.
"De ce fel de atu dispun rusii? De cel al resurselor energetice si al locatiilor", arata Thane Gustafson, analist in cadrul Cambridge Energy Research Associates.
Situat la 550 de km nord de Murmansk, campul Shtokman de gaze naturale este bine pozitionat pentru exporturi catre SUA, fiind asteptat sa atraga cea mai ampla tranzactie din domeniul energiei ce urmeaza a fi incheiata in Rusia in acest an. Gazprom este asteptat sa anunte partenerii pentru acest camp in aceasta luna. Participarea nu va fi ieftina: investitiile initiale vor depasi probabil 10 mld. dolari. Premiul este un pachet minoritar in cadrul unei rezerve de 3,6 mii de miliarde de metri cubi de gaze naturale, de sapte ori consumul anual al statelor membre UE.
In septembrie, Gazprom a anuntat o lista de potentiali parteneri, incluzand Chevron si ConocoPhilips din Statele Unite, Norsk Hydro si Statoil din Norvegia si Total din Franta. Insa negocierile nu implica numai bani, spun bancherii si directorii de companii implicati. Un tel principal al Gazprom este sa utilizeze resursele interne pentru a-si cladi un profil international.
In cazul in care productia Shtokman este tranformata in gaze naturale lichefiate sau LNG, pentru a fi transportate catre Statele Unite, Gazprom a declarat ca doreste ca firmele americane s-o ajute sa castige acces la retelele americane de conducte. Analisii atrag atentia asupra modelului german, in care Gazprom opereaza cu companii mixte locale pentru a procesa gazele la sosire. Ambitia declarata a Gazprom este de a deveni un nume comun in Statele Unite odata ce Shtokman isi incepe productia in 2012.
Recurgerea la rezervele interne pentru a obtine active internationale reprezinta o strategie la care s-a mai recurs in tranzactii recente. Un parteneriat strategic incheiat in 2004 intre LukOil si ConocoPhilips, al treilea mare operator petrolier american dupa ExxonMobil si Chevron, i-a oferit companiei Conoco acces la rezervele din bazinul nordic Timan-Pechora din nord-vestul Rusiei si la terminalul privat de pe Marea Barents.
In schimb, Conoco a fost de acord sa ajute LukOil sa-si mentina acordul de production-sharing din imensul camp Wes Qurna-2 din Irak.
Un alt acord mult asteptat in acest an este oferta publica initiala de actiuni in cadrul Rosneft, compania petroliera detinuta de stat. In acelasi timp, Rosneft poarta discutii cu companii chineze pentru deschiderea unei retele de benzinarii in aceasta tara in schimbul vanzarii unui pachet de 5 pana la 10% din Rosneft catre chinezi la un pret stabilit in cadrul IPO, a declarat Alex Kormshchikov, analist in domeniul petrolului si gazelor naturale in cadrul UralSib, o companie de brokeraj din Moscova.
Capitalizarea Rosneft este estimata la aproximativ 60 miliarde de dolari, ceea ce ar plasa valoarea posibilei participatii chineze la 3-6 miliarde de dolari.
De pe Insula Sahalin, Rusia intentioneaza sa devina un jucator pe piata de gaze naturale lichefiate din Oceanul Pacific. Proiectul Sahalin 2, considerat drept cea mai mare fabrica de LNG din lume si condus de Shell si Mitsubishi din Japonia, este pe punctul de a obtine aprobarile finale pentru finantare.
Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare este asteptata sa decida in aceasta primavara cu privire la acordarea unui imprumut in valoare de 300 de milioane de dolari pentru proiectul de 20 de miliarde de dolari.
Dezvoltarea Sahalin-2 a fost incetinita de temerile privitoare la impactul sau asupra balenelor migratoare, leilor de mare si somonilor, iar acordarea imprumutului BERD este privita drept un test al acceptabilitati proiectului din punct de vedere ecologic.
Cu rezerve de 4,5 miliarde de barili echivalent petrol, proiectul ar putea permite Rusiei sa transporte gaze naturale lichefiate catre fabricile din Baja California, Mexic, pentru transportare prin conducte catre Coasta de Vest a SUA. In acest fel sunt evitate temerile ce intarzie planurile de constructie a unor porturi americane capabile sa descarce gaze naturale.
Intre timp, companiile indiene si japoneze se lupta si ele pentru rezervele offshore din cadrul Sahalin pe masura ce Rusia isi diversifica pietele de export de la Pacific, in timp ce la nord, Rosneft a incheiat un parteneriat cu compania petroliera de stat a Coreei de Sud pentru dezvoltarea unui proiect in partea de vest a Peninsulei Kamchatka.
China, de asemenea, a impins Rusia la actiune. Cand Putin a vizitat China in martie, China National Petroleum a promis sa plateasca Transneft, firma de conducte petroliere detinuta de statul rus, 400 milioane de dolari pentru lucrari legate de conducta Siberia de Est-Oceanul Pacific ce a primit aviz de mediu de la autoritatile rusesti in martie. Rusia a cazut de asemenea de acord sa construiasca doua conducte de gaze naturale catre China, cu o capacitate anuala combinata de 68 de miliarde de metri cubi.
Rusia fiind Rusia, totusi, ramane nerezolvata disputa dintre Gazprom, operatorul de conducte, si TNK-BP ce controleaza campul Kovytka din apropiere de China, ce ar furniza gazele pentru una din conducte.
catalina.apostoiu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
