Din 2005 până în 2010 datoria publică a Greciei ca procent din PIB a crescut de la 100% la 150%. În mai puţin de un an, în 2011, datoria s-a majorat cu încă zece procente, ajungând acum la 160% din PIB, lucru ce indică faptul că în ciuda austerităţii dure, există un prag după care lucrurile nu mai pot fi controlate, iar blocajul devine inevitabil.
Greciei i s-a şters săptămâna trecută 100 mld. euro din datoria uriaşă de 350 mld. euro, dar asta nu înseamnă că pentru greci se anunţă vremuri mai bune. Estimările arată că abia în 2020 datoria ţării va scădea la 120% din PIB, ceea ce înseamnă că grecii va trebui să se obişnuiască cu gustul amar al austerităţii cu mult dincolo de orizontul de timp enunţat.
Pentru că procentul datoriei de 120% din PIB înseamnă dublul a ceea ce cer tratatele europene, anume menţinerea nivelului datoriei la sub 60% din PIB.
Ce lecţie trebuie să înveţe România, a cărei datorie publică este încă sub control, sub 40% din PIB (31% anul trecut)? Datoria publică a RomÂniei, deşi mică, a înregistrat un salt spectaculos, de la 12,4% din PIB în 2006 la 31% din PIB în 2010 şi la 37% în primele opt luni din 2011. Este un salt major, practic datoria aproape s-a dublat la fiecare doi ani, ceea ce arată că oricât de mic ar fi nivelul datoriei, în condiţii dure macroeconomice derapajul cheltuielilor bugetare poate să fie de nestăpânit.
Deja cheltuiala cu dobânzile s-a triplat în trei ani, la 10 mld. lei.
"Datoria nu trebuie să crească prea repede. Practic, ea creşte cu valoarea deficitului şi, dacă creşte, ideal este să crească şi PIB-ul. Dar dacă ai şi un an în care PIB-ul scade şi trebuie să finanţeze investiţii, învăţământ etc., atunci, într-adevăr, ai o mare problemă şi lucrurile pot scăpa de sub control. Pentru că după un anumit punct devine mult prea scump, de la un an la altul, să finanţezi deficitul şi să rambursezi datoria", spune analistul financiar Dragoş Cabat.
Nivelul fixat de Tratatul de la Maastricht pentru un nivel acceptabil de deficit este de sub 60% din PIB, dar multe ţări, între care şi Grecia, nu au respectat acest prag. Cabat arată că capcana în care s-a intrat a fost următoarea: lasă că o să avem creştere şi o să plătim. Grecii au mers şi ei pe această formulă şi au continuat aşa pentru că au avut şi de unde lua bani şi li s-a dat bani cât au cerut.
"Lecţia pentru România este că trebuie să creşti, dar nu cu deficite mari. Pentru că finanţarea acestora s-ar putea să-ţi «mănÂnce» toată creşterea", spune Dragoş Cabat.
În aceste zile în care discuţiile pe bugetul pentru 2012 sunt în desfăşurare şi pe fondul unei aşteptate scăderi a economiei globale, mai mulţi demnitari ai Guvernului au enunţat ipoteza îngheţării salariilor în sectorul bugetar şi a pensiilor. Premierul Emil Boc susţine însă că cheltuielile pentru investiţii vor fi menţinute la un nivel ridicat - el enunţând în vară un volum de investiţii pentru anul viitor de peste 30 mld. lei.
Deputatul Nicolae Bud (PDL), membru al Comisiei de buget-finanţe din Camera Deputaţilor, admite că, pe fondul scăderii economice, deficitul s-a adâncit crescând datoria publică, dar susţine: nu putem merge cu deficitele la nesfârşit şi nu putem împinge datoria spre alte generaţii.
Pe de altă parte, arată el, o teză economică spune că în perioade de cădere economică statul este cel care trebuie să cheltuiască mai mult.
"Există această teză, dar, în cazul nostru, aplicarea ei este aproape imposibilă. De altminteri, şeful misiunii FMI, Jeffrey Franks, a spus la precedenta vizită că la noi cheltuielile publice sunt infestate de ineficienţă. Aşadar, nici cheltuielile pe care le vom face nu le putem face decÂt gÂndindu-ne dacă vom putea obţine o valoare adăugată mai mare decât dobânda la care ne împrumutăm. Trebuie să ne gândim la o creştere economică bazată pe producţie şi competitivitate. Este nevoie de investiţii, inclusiv în oameni, dar va trebui să fim foarte atenţi", spune Nicolae Bud.
În ultimii ani cheltuielile cu bunurile şi serviciile în bugetul general consolidat s-au menţinut constant la peste 6 mld euro. Ele ar urma să fie în acest an 6,5 mld. euro, adică 5% din PIB (aproape 14% din bugetul general consolidat). În aceeaşi vreme, cheltuielile de capital ale bugetului general consolidat (fără investiţiile din alte surse externe) au fost de 6,4 mld. euro în 2008, de 5,5 mld. euro în 2009 şi de 4,5 mld. euro în 2010, ceea ce arată că, în momentul în care s-a tăiat din cheltuieli, primele vizate au fost investiţiile. Economiştii susţin că acest trend ar trebui să se inverseze.
Economistul Aurelian Dochia aminteşte că anul viitor România trebuie să se împrumute de 17 mld. euro pentru a-şi rostogoli datoriile vechi. Este vorba despre o sumă extrem de importantă pentru România, iar dobânzile la care se va împrumuta statul în viitor ar putea să fie foarte mari şi, în acest fel, am putea să ne trezim în câţiva ani că avem de plătit dobânzi care nu pot fi suportate de bugetul public. De aceea, spune Dochia, intenţia anunţată de preşedintele Traian Băsescu de a menţine deficitul la sub 3% din PIB în 2012 este de salutat, problema fiind aceea: cum menţii practic acest deficit pentru că, aşa cum anunţă premierul Boc, cheltuielile cu investiţiile nu scad, dar nici salariile nu se reduc.
Este greu, aşadar, de anticipat cum va fi menţinut acest deficit, în condiţiile în care prognoza de creştere economică de 2% în 2012 este deja optimistă.
"Un scenariu cu o creştere mai mică implică mari probleme şi va fi foarte greu să rămâi şi la un deficit de 3%. Este o ecuaţie foarte complicată şi nimeni nu pare a fi de acord să cedeze cu ceva: este nevoie de un compromis la care forţele politice să ajungă", spune Dochia, cu referire la anunţul opoziţiei că nu va vota bugetul pentru 2012, dacă el nu va cuprinde elemente de relaxare fiscală.
Pe de altă parte, arată analistul economic, este o greşeală ca noi să comparăm nivelul datoriei noastre publice ca raport în PIB cu alte economii ale lumii. Există tendinţa de a ne compara cu alţii, tendinţa să facem recurs la Tratatul de la Maastrichi care im pune un nivel al datoriei publice la 60% din PIB. Doar că, pe această zonă, ţările nu pot fi comparate unele cu altele.
"În cazul Statelor Unite acestea pot suporta o datorie de 100% din PIB. România nu poate face acest lucru în niciun caz. În cazul nostru, pieţele devin nervoase şi când se ajunge la un prag al datoriei de 40% din PIB, situaţie de care ne apropiem. Chiar şi Italia, care are o datorie publică de 120% din PIB, se împrumută la costuri mai mici decât noi, pentru că este una dintre marile economii ale Europei. În aceste condiţii, lecţia grecească este una singură: prudenţă.
Nu ne permitem să rămânem pe drumul îndatorării pentru că, iată, ea poate deveni foarte repede nesustenabilă." Poate duce nesocotinţa unor oameni politici la falimentul unei ţări? Situaţia în care ne aflăm se datorează şi unor decizii greşite din trecut. Nu este cazul să învinovăţim acum pe cineva pentru că aşa sa crezut atunci că este bine, ca toţi să ne hrănim din boom-ul economic. Dar în cazul de faţă nu ne putem permite să mai greşim, spune Aurelian Dochia.
Deputatul Constantin Niţă, care a coordonat programul economic al PSD, susţine că lecţia grecească este aceea că datoria şi deficitul trebuie ţinute sub control, dar acuză faptul că toată lumea vorbeşte despre tăieri de cheltuieli, dar nimeni despre creşterea veniturilor statului şi creşterea economică.
"Este clar că venituri la buget de 32% din PIB nu sunt suficiente faţă de nevoile de cheltuieli. Dar vorbim tot timpul de tăieri şi niciodată de creşterea veniturilor, nu vorbim că trebuie să creăm un sector care să stimuleze aceste venituri. Statul trebuie să fie un jucător în piaţă, să participe la investiţii şi să fixeze zonele în care să se investească. Punctul meu de vedere este că statul trebuie să fie un jucător în piaţă", spune Niţă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
