Companiile romanesti de comert exterior prefera sa lucreze in continuare pe vechiul sistem al contractelor de afaceri in conditia in care in tarile civilizate, riscurile valutare sunt acoperite prin plasarea contractelor pe pietele reglementate de marfuri.
BNR a facut studii si a decis ca va introduce un cos valutar intr-un moment pe care il va considera oportun si adecvat pentru economia romaneasca. "Acuzele ANEIR se dovedesc complet nejustificate in conditia in care oameni de afaceri romani dau dovada de o lipsa totala de educatie economica", spun surse din domeniul bancar.
Practic, la nivelul firmelor de comert exterior exista o reticenta totala fata de instrumentele de afaceri ale unei economii de piata cum ar fi operatiunile de hedging( acoperire a riscului valutar). "Atunci cand ii ceri banci centrale sa intervina in riscul tau in afaceri dai dovada ca nu ai reusit sa te obisnuiesti cu ideea ca lucrezi pe o piata libera in care trebuie sa stii cum sa-ti asumi riscurile", spun sursele citate.
Reprezentantul ANEIR explica ca in timp ce preturile de export si de vanzare pe pietele Uniunii Europene (preturi exprimate in valute ce compun euro) sunt relativ constante, costurile de productie in lei cresc continuu, ele fiind calculate in raport cu dolarul. "Introducerea unui cos valutar este ca si cum statul ii garanteaza exportatorului sau importatorului eficienta afacerii ori acest lucru nu este corect", spune Dragos iliescu, seful trezoreriei de la UGBI Bank Romania.
El spune ca un cos valutar nu face altceva decat sa asigure competitivitatea exporturilor. "Daca tu stii ca nu mai exista risc valutar nu mai ai nici un interes sa te gandesti la cresterea eficientei si controlul productivitatii", spune Iliescu. Liliana Paraipan, directorul depratamentului de marketing al Bursei Romane de Marfuri spune ca firmele de comert exterior ocolesc piata contractelor futures sau operatiunile de hedging pentru ca nu sunt pregatite sa riste.
"Utilizand operatiunie de hedging importatorii au posibilitatea sa reduca la zero riscul valutar. Din nefericire, pentru ei acest cuvant nu exista pentru ca tot ceea ce este nou este din start prost", spune Paraipan.
Ea ofera drept exemplu trei scenarii posibile de urmat pentru un importator care are de achitat contravaloarea unui import: 1) Cumpara dolarii doar in ziua efectuarii platii, la cursul existent; 2) Cumpara dolarii inca de la semnarea contractului si imobilizeaza suma in banca; 3) Efectueaza o operatiune de hedging in piata futures a Bursei Romane de Marfuri. In final cheltuielile importatorului vor fi acoperite de profitul din evolutia contractului dolar BRM, el avand in plus si garantia cursului la care isi va deconta operatiunea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
