Valul inflaţiei globale a ajuns în anul IV fără să se fi spart. Cu puteri vizibil diminuate, însă! Preţurile continuă să crească, deci - dar mai încet, tot mai încet - dând expresie trecerii inflaţiei în faza ei cea mai calmă dezinflaţia!
Excepţie fac acele ţări cu mari economii care se confruntă cu deflaţia. China de exemplu, unde semnele de revigorare a cheltuielilor de consum nu se întrevăd încă, suportă duşul rece al valorilor negative ale preţurilor. Ori Japonia, care după 25 de ani de deflaţie forţează un ritm moderat de creştere a inflaţiei, până în jur de 2 la sută, fără să aibă însă certitudinea că preţurile de consum nu vor începe din nou să scadă. Sau zonele în care inflaţia încă galopează. Banca Mondială, într-un tablou global, a numărat patru ţări cu inflaţii de câte trei cifre, între 104 şi 200 la sută, şi de trei ori mai multe cu câte două cifre, între 19 şi 72 la sută. Repet: acestea sunt excepţii.
Lumea, în acest timp, are ca regulă generală dezinflaţia. Astăzi, cu probele dinamicii preţurilor de consum în faţă - măsurând într-o primă fază ascensiunile până în vârfurile inflaţioniste din vara şi toamna anului 2022, iar în faza a doua panta calmă a dezinflaţiei din 2023, cu uşoare mişcări recurente în decembrie sau în ianuarie 2024 - avem imaginea cea mai semnificativă a strategiilor de politică monetară ale băncilor centrale din întreaga lume. Şi, mai cu seamă, avem certitudinea acţiunii lor corecte. În sensul că, în 2021, nu s-au repezit să scoată săbiile într-o încercare disperată de a reteza dintr-o dată toate capetele balaurului dezlănţuit. Stăvilarele în calea inflaţiei au fost ridicate rând pe rând - în ritmuri accelerate în 2022, după ce a început războiul în Ucraina, şi mai calme în 2023, cu ochii pe riscuri însă după înteţirea conflictului din Orientul Mijlociu - dar pretutindeni răspunzând la aceeaşi comandă: „Atenţie la dozaj!”…
În România, Banca Naţională nu a avut, în esenţă, o strategie diferită de cea a marilor bănci centrale. Şi nici nu a înfruntat inflaţia cu un „arsenal” inferior. Iar cele două faze, inflaţia şi dezinflaţia, au înregistrat în curgerea lor episoade asemănătoare celor din SUA ori din zona euro. Am avut de-a face inclusiv cu o uşoară mişcare recurentă în ianuarie anul acesta.
Este însă de reţinut că ieri, în conferinţa de presă de la BNR în care a fost prezentată analiza raportului asupra inflaţiei, guvernatorul a restrâns aria de comparaţie pentru România la Cehia, Polonia şi Ungaria. Fapt firesc atât timp cât, în acest patrulater regional, atât indicatorii ce privesc inflaţia, cât şi cei ce măsoară alte multe sfere ale economiei sunt comparabili sub multe aspecte. Iar EUROSTAT publică cifre şi date relevante.
Care este poziţia României în acest patrulater? Calibrarea corectă a dobânzii de politică monetară, la niveluri optime ori cel puţin adecvate, a asigurat un curs sustenabil al dezinflaţiei de-a lungul întregului an 2023, fără să incomodeze nici creşterea economică şi nici piaţa muncii. Dobânda directoare a BNR şi stabilitatea cursului de schimb s-au răsfrânt pozitiv asupra întregii economii. Iar în ce priveşte cele două pieţe reglementate şi supravegheate de BNR - piaţa monetară şi piaţa valutară - au fost adoptate măsuri care să evite orice fel de derapaj. Şi niciun calcul nu arată că s-ar fi produs derapaje.
Important, acum, este ca după „cocoaşa” din ianuarie… dezinflaţia să meargă mai departe. Şi chiar într-un ritm mai rapid. Nu întâmplător, în conferinţa de presă, guvernatorul s-a referit la însemnătatea previziunilor făcute de BNR. Mişcarea preţurilor din ianuarie, ce a întrerupt cursul dezinflaţiei, este un exemplu semnificativ. Ce i s-a comunicat publicului că va fi în ianuarie anul curent, s-a întâmplat întocmai în realitate!
Alte două previziuni au fost avansate ieri. Una se referă la dobânda de politică monetară. Dacă „devierea” din ianuarie va fi urmată, aşa cum vede BNR viitorul apropiat, de două luni de dezinflaţie certă… va fi atunci loc pentru discuţii despre trecerea la reducerea dobânzii de politică monetară. La începutul acestui an, după 12 luni de dezinflaţie, n-a fost loc. Ar fi fost nefiresc, cum sublinia guvernatorul, ca BNR să înceapă dezbateri referitoare la reducerea dobânzii de politică monetară… în timp ce anunţa întreruperea dezinflaţiei în ianuarie. Iar cealaltă previziune ia în calcul intrarea dezinflaţiei, anul viitor, în ţinta stabilită de Banca Naţională. Acest tip de dialog cu publicul are un puternic efect psihologic, în sensul că direcţionează optim anticipaţiile privind mişcarea preţurilor şi, pe această cale, contribuie la grăbirea momentului în care actualul ciclu inflaţionist îşi va încetini motoarele până la nivelul ţintei de 2,50 la sută.
Ratele inflaţiei, lunare, anuale ori calculate pe 24 de luni, reprezintă valori medii. Dar mediile pot fi iluzii matematice. Şi au capcanele lor, pot surprinde o mişcare ceva mai lentă a preţurilor pe un eşantion de multe mii de produse, deşi scumpirea doar a câtorva mărfuri cu ponderi mari în piaţa de consum poate declanşa mişcări semnificative în dinamica inflaţiei. S-a întâmplat de multe ori aşa si în decursul actualului ciclu inflaţionist.
Fără îndoială, mediile au rostul lor în cunoaşterea şi înţelegerea fenomenelor de masă. Calculându-le - fie ca medii simple, fie ca medii ponderate - obţinem o imagine relevantă a schimbărilor pe care le poate provoca un ciclu inflaţionist cum este cel actual în obiceiurile de consum ale gospodăriilor populaţiei.
Cine a citit cu atenţie comunicatul de marţi, de la Statistică, a văzut că dincolo de mulţimea de rate, care reprezintă medii, sunt şi o mulţime de cifre absolute. Statisticienii le-au obţinut cu dificultate, prin anchete complicate făcute în gospodăriile populaţiei, de-a lungul anului trecut şi în ianuarie anul acesta. Toate aceste valori, adunate, fac 10.000. Şi sunt repartizate pe cele trei grupe mari - mărfuri alimentare, nealimentare şi servicii; şi, mai departe, pe fiecare produs. Aceste valori sunt mai mari ori mai mici, după ponderea cheltuielilor făcute de populaţie. Cel mai mare punctaj îl au combustibilii de tot felul, de la gaze pentru sobe la benzina sau motorina pentru automobile. Total: 946 din 10.000. Urmat de 803 la carne şi produse din carne, 613 la ţigări, 50 la lactate, 496 la îmbrăcăminte, 469 la electricitate… până la 3 la CFR (cu actuala reţea feroviară nici nu e de mirare) şi 2 la transport aerian.
Aceste valori, calculate pentru un an, au fost publicate în tabloul de marţi. Ce observăm? Că, în vremurile de dinaintea actualului ciclu inflaţionist, scădeau punctajele la mărfurile alimentare, în avantajul celor nealimentare. Acum însă gospodăriile cheltuiesc mai mult pentru mâncare. Selectiv însă. Plătesc mai mult să-şi cumpere pâine, cartofi, lactate, unt, ouă, zahăr, cafea şi mai puţin pentru băuturi alcoolice, fructe proaspete, citrice. Din grupa alimente. Dar cheltuiesc şi mai puţin pentru îmbrăcăminte, pentru încălţăminte, pentru medicamente, pentru autoturisme, pentru articole medicale si pentru ţigări, din grupa mărfurilor nealimentare. Sau pentru îngrijire medicală, pentru telefon şi pentru cazare în unităţi hoteliere, din grupa serviciilor. Au crescut însă cheltuielile pentru electricitate si gaze, dar si pentru restaurante si tratamente cosmetice. Un proces care, supus noilor obiceiuri de consum, va mai dura câţiva ani şi după ce inflaţia se va fi stins.
