Cifrele Statisticii, publicate marţi, au confirmat calculele în baza cărora banca centrală şi-a trasat linia de echilibru pentru dobânda directoare. Dacă această linie de importanţă strategică ar fi urcat mai sus de 7 la sută, sub presiunea agravării dezordinii preţurilor, inevitabil recesiunea ar fi fost lăsată să-şi facă de cap. Sau în caz contrar, dacă ar fi fost trasată mai jos, ar fi lărgit câmpul în care inflaţia ar fi fost lăsată să-şi facă de cap.
Când guvernatorul - răspunzând jurnaliştilor - a subliniat că banca centrală a evitat să calmeze preţurile aruncând economia în recesiune… avea un feedback. Estimările-semnal cu primele calcule ale statisticienilor - referitoare la creşterea economică în 2022 - arătau explicit că PIB-ul ţării a crescut cu peste patru procente, la nivelul întregului an şi că - în toate cele patru trimestre - rezultatele au fost cu semnul plus.
Accentuarea dezinflaţiei în ianuarie, anticipată de BNR încă din octombrie, a fost de asemenea confirmată de calculele INS. O bază sigură pentru a anticipa viitorul: inflaţia, transformată în dezinflaţie, ar putea coborî în acest an spre 10 la sută în luna mai şi la 7 la sută în decembrie. Context în care - în eventualitatea producerii unor noi şocuri - ar fi posibil ca banca centrală să decidă si alte creşteri ale dobânzii directoare. Dar nici reducerea dobânzii nu este exclusă… spre finalul acestui an.
Ce şanse avem în 2023? Criza energetică - principalul factor ce a împins inflaţia în sus, din ianuarie 2021 până în august 2022, şi care din septembrie până în decembrie a tot pierdut din vigoare - a ieşit cu totul din rol. E drept, o găsim în tabloul cu rate anualizate… cu valori înjumătăţite însă, fără nicio legătură cu prezentul. Doar ratele anualizate mai adună, timp de 12 luni după producerea unor creşteri excentrice, efectele lor statistice.
Acum, „ora exactă” a inflaţiei o dă tabloul ratelor lunare. Vedem în acest tablou cum dinamica preţului gazelor naturale - campioană absolută între provocatorii de inflaţie din actualul ciclu - a coborât până la…0,00 la sută. Iar electricitatea, înregistrată în ianuarie cu semnul minus, pentru că a pierdut 15 procente, situându-se cu mult sub 0,00 la sută, o regăsim între ratele anualizate cu mai puţin de jumătate faţă de ce înregistra când era între campioni. Nici combustibilul nu are o soartă mai bună. După ce, în iulie 2022, rata lunară a început să coboare, şi a tot coborât, excepţie făcând luna noiembrie, în ianuarie curent valoarea anuală este de trei ori mai mică. Pierderea cursei de către preţurile produselor şi serviciilor energetice este cea mai bună dovadă că, anul acesta, am putea să scăpăm de mai mult de jumătate din inflaţie.
Ce ne-ar putea încurca? Scumpirea mâncării! Din ianuarie 2021 şi până în iunie 2022, lună de lună, preţurile produselor nealimentare, cu aportul substanţial al crizei energetice, au dominat copios cursa scumpirilor. După ce însă, în iulie, a intervenit o stare de echilibru, în luna următoare preţurile produselor alimentare au luat conducerea. Şi continuă să conducă!
E aici un risc. Îl vom înţelege mai bine din analiza celor 25 de luni şi jumătate, de când ne războim cu inflaţia, timp în care dezordinea preţurilor a parcurs trei etape distincte. Toate trei fiind dominate de „lebede negre”. Un şir de fenomene economice rare, neaşteptate, şocante chiar, cu impact negativ puternic.
Preţul gazului metan - o enigmă în împrejurarea în care, fiind liberalizat în vara lui 2020, s- a mişcat timp de un an exclusiv… în jos - avea să devină, începând din iulie 2021, campion între „lebedele negre”. Urcând în salturi rare, cu rate de câte zece ori mai mari decât media optimă anuală şi totalizând o creştere de peste 80 de procente, a avut rol determinant în procesul inflaţionist.
În ianuarie 2021 a fost liberalizat şi preţul electricităţii. De îndată, fără nicio întârziere, electricitatea s-a scumpit cu 20 de procente. A fost, de fapt, prima „lebădă neagră” cu care am avut de-a face în actualul ciclu inflaţionist.
Din februarie 2022, când şocul războiului s-a conjugat cu şocul crizei energetice, numărul excepţiilor a explodat. Gazele şi electricitatea au lovit din nou, iar lor li s-a adăugat, în tabloul mărfurilor nealimentare, combustibilul. Tabloul mărfurilor alimentare nu s-a lăsat nici el mai prejos. Au apărut şi aici trei excepţii surprinzătoare - pâinea, cartofii şi uleiul - la care, în etapa următoare, s-au mai adăugat şi altele.
Apoi a intervenit o schimbare structurală. Începând din iulie 2022 şi până în ianuarie 2023 inclusiv, treptat, criza energetică a influenţat din ce în ce mai puţin direct creşterea preţurilor. Guvernatorul a explicat, în conferinţa de presă, mecanismul prin care criza energetică se insinuează indirect, împingând în sus preţurile generale. În această etapă, cum se vede limpede în statistica inflaţiei, „lebedele negre” din „lacul energiei” au cam obosit, apariţiile lor sunt foarte rare, în timp ce creşterile de preţuri de la o lună la alta şi-au încetinit ritmul. Până când inflaţia s-a transformat în dezinflaţie. Am cucerit un important cap de pod, în sensul că deţinem cele mai bune rezultate din întregul flanc estic, cu poziţii mai bune decât toate celelalte ţări din zonă, inclusiv faţă de Cehia, Polonia şi Ungaria.
Dar bătălia nu s-a sfârşit! Pentru că s-au tot scumpit, sub impactul crizei, îngrijirea medicală, serviciile de igienă, serviciile poştale, ţigările (şapte milioane de fumători în România!), serviciile de apă, canal şi salubritate. Şi, nu în cele din urmă, s-au scumpit prestaţiile din atelierele de reparat îmbrăcăminte şi încălţăminte, la care apelează o parte tot mai mare a populaţiei. Iar aceste scumpiri dezorganizează în continuare consumul şi şubrezesc bugetele familiilor.
Acum inflaţia scade, o să scadă în continuare, dar se încăpăţânează să urce preţul mâncării. Dacă, în ianuarie, serviciile s-au scumpit cu 10 la sută iar mărfurile nealimentare cu 12 la sută, preţurile mărfurilor alimentare au crescut cu… 23 la sută. Iar peste această medie, cu creşteri între 25 şi 63 la sută, au urcat preţurile la pâine, cartofi, ulei, lapte, ouă, unt, zahăr. Cafeaua şi băuturile alcoolice s-au scumpit şi ele, dar se situează în continuare sub medie. Cu atât mai mult, în aceste condiţii, revenirea la stabilitatea preţurilor este cel mai bun activ social pentru care societatea românească merită să se bată. Si să se bată, totodată, pentru o creştere economică sustenabilă şi de durată.
