Pentru statele arabe din Golful Persic, criza de energie este o oportunitate. 3.500 de miliarde de dolari vor intra în cuferele lor în următorii cinci ani dacă petrolul şi gazele naturale rămân la fel de scumpe ca în prezent – un cadou din partea preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin. O bună parte din preţ este plătit de statele europene pentru că altă cale nu există. Dar preţul s-ar putea să nu fie doar în bani.
Statele autocrate din Golful Persic joacă un rol principal în noua ordine mondială şi în îndestularea cu energie a Europei, acum şi în viitor, scrie revista germană Spiegel. O nouă dependenţă, după cea de gazele şi petrolul Rusiei, va fi greu de evitat. Iar influenţa acestor ţări creşte şi în alte sectoare sau domenii, de la fotbal la companii mari ca OMV, Orlen sau VW, ceea ce aduce în prim-plan o problemă: conducătorii statelor din Golf sunt consideraţi ca fiind autoritari, regi şi şeici pentru care valorile democratice şi libertăţile occidentale contează prea puţin. Deşertul Arabiei Saudite poate părea nesfârşit, mai ales în partea de nord-vest a ţării, unde oamenii sunt rari la vedere.
Ore în şir, cu orice ai călători, vezi doar nisip, stâncă, tremurul aerului încins şi ocazional drum pustiu. Este o privelişte aproape ireală, ca o fata morgana, când coloane lungi de basculante apar brusc chiar înaintea coastei Mării Roşii. Maşinile sunt urmate de un roi de excavatoare, care îşi sapă drum prin dune şi văi întinse pe câteva zeci de kilometri. Poate, ar mormăi criticii, planurile pentru ceea ce urmează să fie construit acolo nu sunt mai palpabile decât aerul cald. La urma urmei, acele proiecte sună mult prea nebunesc pentru a fi adevărate: o regiune model numită NEOM, la fel de mare ca landul german Hesse, se va ridica din deşert, cu parcuri tehnologice, fabrici şi un megaoraş futurist de 170 de kilometri lungime, 500 de metri înălţime şi de doar 200 de metri lăţime, complet neutru din punct de vedere al emisiilor de CO2. Locuitorii se vor deplasa prin metropolă în taxiuri zburătoare şi trenuri de mare viteză. Factura? Cinci sute de miliarde de dolari. Doar pentru prima fază. Ceva nebunesc? Mai degrabă şoc şi uimire. O demonstraţie pentru lume a ceea ce se poate face cu resurse de bani practic nelimitate.
