Premierul Victor Ponta, împotriva căruia DNA a început urmărirea penală, susţine că nu demisionează cum i-a cerut preşedintele Klaus Iohannis şi opoziţia, pe motiv că un astfel de gest ar arunca ţara în criză politică cu consecinţe grave pentru şansele ei de consolidare economică. Opoziţia pretinde, dimpotrivă, că doar plecarea sa poate pune ţara pe un făgaş firesc, având în vedere că nu poţi disocia acţiunea politică de conduita morală a iniţiatorilor ei şi nu poţi reprezenta statul în relaţiile externe având probleme cu justiţia. Nu prea mai are importanţă, ar fi o a treia opinie, „străinii“ s-au obişnuit cu situaţia fluidă de aici, după cum sugerează Bogdan Olteanu, fost om politic, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor, acum viceguvernator al BNR.
Economia a crescut în mod neaşteptat în T1 2015 cu 4,3%, potenţând aşteptările că, la finele anului, România va înregistra o creştere de peste 4% atât de necesară relansării economice de lungă durată, care să reducă decalajul care o desparte de economiile occidentale.
Este această creştere urmare a unor decizii sau acţiuni guvernamentale?
Dacă cifra de afaceri în comerţul cu amănuntul (care reflectă avansul consumului populaţiei) a crescut cu 4% (an/an) în primele patru luni, într-o măsură acest lucru poate fi pus pe seama scăderii CAS cu cinci puncte care a lăsat în T1 în buzunarul companiilor, deci în economie, 911 mil. lei, dar şi a majorării salariului minim care a crescut uşor venitul disponibil al celor mai săraci, deci mai predispuşi spre consumul imediat. În aceeaşi vreme însă, investiţiile din buget au scăzut chiar cu mai mult decât banii lăsaţi în economie prin reducerea CAS. Cheltuielile de capital au scăzut în aprilie, an/an, cu 30%, adică un minus de 944 mld. lei, ceea ce înseamnă comenzi în economie reduse cu aceeaşi sumă.
Investiţiile au început să crească şi ele după trei ani de declin consecutiv, înregistrând un avans de 8,5% în T1. Însă creşterea nu se înregistrează “la stat”, ci în sectorul privat, pentru că investiţiile totale ale statului (cheltuielile de capital şi din alte surse) au scăzut cu 10% în T1. Construcţiile, altădată unul dintre motoarele creşterii economice, dau semne că-şi revin şi au crescut cu 10% la patru luni. Construcţiile inginereşti (lucrările de infrastructură în care sunt implicaţi banii bugetului sau ai UE) cresc şi ele, dar sub ritmul general şi, oricum, vin de foarte jos, având în vedere că anul trecut s-au prăbuşit cu un sfert. Reducerea TVA la alimente este abia de dată recentă, iar reducerea generală a taxei pe valoarea adăugată ar urma să se petreacă abia din 2016, prin urmare aceste măsuri nu au avut vreo influenţă asupra economiei în prima parte din an.
Dacă cineva ar privi lucrurile prin prisma datelor de mai sus, ar putea spune că, de fapt, creşterea economică vine doar din zona privată, fără implicarea statului. Aşadar, ceea ce fac ei acolo este treaba lor, „politica s-a rupt de economie“!
În anii de boom economic, oamenii de afaceri judecau că situaţia de pe scena politică sau evenimentele ciclice precum alegerile nu mai au importanţă pentru business pentru că „businessul s-a rupt de politică“.
A fost nevoie de o criză gravă peste care s-au suprapus greşeli de politică ce puteau fi evitate pentru ca responsabilii din zona de business să realizeze că, totuşi, politica nu trebuie dispreţuită şi, dacă nu este iubită trebuie măcar supravegheată, cel puţin pentru motivul că, de capul ei, ar putea face mai mult rău decât bine.
Freamătul de acum de pe scena politică nu se vede în pieţe. Moneda este stabilă (este adevărat că leul s-a depreciat cu 0,7% de la debutul ultimei dispute politice), nu există o “fugă” a capitalului. Economia creşte şi va continua să crească, după cum arată datele din teren şi nu poate fi puse în pericol de o criză politică. Dar frământările politice au adus în trecut prejudicii grave mediului economic. O criză politică şi o luptă pentru putere elimină, în primul rând, “prudenţa”. Lipsa de prudenţă a oamenilor politici în tratatea subiectelor cu influenţă asupra economiei (majorarea salariilor în 2008, creşterea pensiilor etc., fără o analiză de impact) a făcut mult mai dificilă trecerea prin criza din 2009 – 2010. Şi totul s-a petrecut pentru că ei au vrut să-şi consolideze poziţiile politice.
Mediul de business trebuie să atragă atenţia mediului politic să nu folosească pârghiile de decizie economică de care dispun pentru a-şi maximiza şansele în luptele care vor urma.
