• Leu / EUR4.7786
  • Leu / GBP5.7198
  • Leu / USD4.2746
Eveniment

Economistul polonez Witold Orlowski, invitat special la Gala ZF 2019 din 21 noiembrie: Patriotismul economic ar trebui predat în şcoli, însă ar trebui şi pus în practică prin încurajarea tinerilor să-şi înfiinţeze propriile firme, să le dezvolte şi să promoveze produsele şi brandurile naţionale în străinătate

Economistul polonez Witold Orlowski, invitat special la Gala ZF 2019 din 21 noiembrie: Patriotismul economic ar trebui predat în şcoli, însă ar trebui şi pus în practică prin încurajarea tinerilor să-şi înfiinţeze propriile firme, să le dezvolte şi să promoveze produsele şi brandurile naţionale în străinătate

Profesorul Witold Orlowski, spe­cialist polonez în economiile est-europene: Ar trebui să ne uităm la privatizările din alte ţări şi să ne întrebăm dacă am parcurs procesul de privatizare mai bine decât alţii. În opinia mea, da, am mers mai bine. Dar nu încape îndoială că statul ar fi putut fi mai eficient.

Autor: Bogdan Cojocaru

13.11.2019, 00:07 555

Într-o lume în care ordinea comercială este dată peste cap de protecţionism şi izolaţionism economic, prea puţini oameni vorbesc despre patriotismul economic. Ce înseamnă acesta? La ce este bun? Ar trebui predat în şcoli? Cum ar trebui să se manifeste?

Profesorul Witold Orlowski, spe­cialist polonez în economiile est-euro­pene şi invitat special la Gala ZF 2019 de pe 21 noiembrie, a abordat acest subiect la un forum despre eşecurile şi împlinirile economiei poloneze post-comuniste organizat de Universitatea de Economie şi Afaceri din Poznan. 

În aceste discuţii, profesorul Orlowski a tratat şi aceste teme, explicând astfel traseul economiei poloneze spre primul loc în Europa de Est. Legat de patriotismul economic, Orlowski apreciază că acesta ar trebui predat în şcoli, însă ar trebui şi pus în practică, prin încurajarea tinerilor să-şi înfiinţeze propriile companii, să le dezvolte şi să promoveze produsele şi brandurile poloneze în toată lumea.

„Patriotismul economic nu în­seamnă încurajarea consumatorilor să cumpere maşini mai proaste doar pentru că sunt făcute în Polonia sau menţinerea în viaţă a industriei miniere falimentare deoarece cărbunele este aurul nostru negru care trebuie scos la suprafaţă cu orice cost“, spune profesorul.

Polonia este singura economie din Uniunea Europeană care nu a intrat în recesiune în timpul crizei mondiale, reuşind chiar să crească în acea pe­rioadă pentru a se distanţa de celelalte ţări din regiune ca economia cea mai mare din Europa de Est. Însă drumul Poloniei până aici nu a fost lipsit de probleme. Orlowski explică ce nu a mers şi ce ar fi putut fi făcut mai bine.

„În primul rând, mai bune ar fi putut fi condiţiile pentru dezvoltarea antreprenoriatului privat. A fost poli­tica economică optimă? Cu siguranţă că nu“, spune economistul. În primul rând, relansarea economică a depins de cursul de schimb cu dolarul adoptat în 1990. Să fi fost acesta supraestimat? O monedă naţională slabă reprezintă un avantaj pentru exportatori, dar creează inflaţie. În vremurile de după căderea comunismului nu se putea decât ghici, iar principala îngrijorare era că rata nu este suficient de sus, spune Orlowski. Apoi, privatizările nu au fost executate perfect. „Totuşi, ar trebui să ne uităm la privatizările din alte ţări şi să ne întrebăm dacă am parcurs procesul de privatizare mai bine decât alţii. În opinia mea, da, am mers mai bine. Dar nu încape îndoială că statul ar fi putut fi mai eficient.“ De asemenea, sistemul de securitate socială nu a fost reformat dintr-odată în 1990, iar apoi încercările tuturor administraţiilor s-au terminat cu eşec. Funcţionarea tuturor insti­tuţiilor ar fi putut fi mai bună, mai ales a celor publice. O altă chestiune este cea a deschiderii faţă de lume. În planul Morawiecki (premierul Poloniei) se menţionează că economia are în faţă capcana venitului mediu. În această situaţie sunt cele mai multe dintre companiile poloneze, mai ales cele din industria procesatoare, unde astfel de entităţi sunt în majoritatea lor subcontractori aflaţi undeva la mijlocul lanţului valoric. Exporturile poloneze ajung la 250 de miliarde de dolari pe an (2015), ceea ce ar face din Polonia un exportator mare. Problema aici este că polonezii nu vând produse sub branduri proprii.

Dar acest lucru nu înseamnă că în urmă cu 20 de ani s-ar fi putut obţine mai multe în această privinţă. Trebuie amintit că în Europa de Est doar un singur brand mare, Skoda, a rezistat, dar acest brand are peste 100 de ani. Alte branduri naţionale au dispărut. O altă chestiune este cea a aşteptărilor populaţiei. Veniturile polonezilor au crescut, dar aspiraţiile lor au crescut şi mai mult. Oamenii sunt frustraţi, cred că veniturile pe care le obţin sunt prea mici. Să le aminteşti că în trecut trăiau mai prost nu ajută. În plus, generaţiile mai vechi par să aibă memoria slabă. Oamenii nu-şi compară vieţile din prezent cu nivelul de trai de acum 30 de ani ci cu viaţa de astăzi a vecinilor. Au călătorit prin Europa, au emigrat şi au putut compara viaţa din Polonia cu cea din Germania sau Marea Britanie. Rezultatul este că sunt mai frustraţi decât erau acum două decenii. Orlowski estima în 2015 că Polonia poate ajunge din urmă Germania în circa 25-30 de ani în privinţa PIB per capita. Dar pentru a ajunge acolo, în Polonia trebuie schimbate multe lucruri. Domeniile cruciale unde este nevoie de schimbare sunt: capitalul uman şi social, dispoziţia de a economisi a populaţiei, capacitatea de a inova, activitatea antreprenorială, iniţiativa şi inventivitatea. Pentru întărirea capitalului social, este necesară o reformă educaţională cuprinzătoare care să-i implice pe cei mai tineri. Trebuie, de asemenea, reformate instituţiile publice, iar polonezi încurajaţi să pună mai mulţi bani deoparte. Guvernul este dezamăgit de dependenţa de capital străin. Însă este normal ca atunci când capitalul naţional este rar, golurile să fie umplute cu bani străini. Polonia are una dintre cele mai scăzute rate de economisire din Europa şi de aceea capitalul nu poate creşte.

Datoria oricărei ţări care intră în Uniunea Europeană este de a adopta euro. Entuziasmul european iniţial al noilor membri est-europeni s-a transformat cu timpul, cu câteva excepţii, în euroscepticism din diverse motive, politice sau economice, mai ales după marea criză din 2007-2008, care a demonstrat slăbiciunile zonei euro. Polonia a aderat la UE în 2004. Ce s-ar fi întâmplat dacă se grăbea să adopte euro? Reuşea şi aşa să evite recesiunea când toate celelalte state europene se zvârcoleau lovite de criză? „Probabil că nu“, apreciază Orlowski. „Am fi avut o recesiune scurtă, însă în schimb nu ar fi fost nicio problemă cu creditele în franci elveţieni.“ Adoptarea monedei euro vine cu pierderi, dar şi cu câştiguri, explică profesorul. Fără euro, politica economică este mai flexibilă pe termen scurt, dar dacă ar fi adoptat moneda europeană comună , Polonia ar fi mai puţin îngrijorată de viitor. „Nu există statistici suficient de consistente pentru a demonstra că ţările care s-au alăturat zonei euro o duc mai rău decât dacă n-ar fi făcut-o. Evident, statele din sudul Europei, începând cu Grecia, au făcut greşeli uriaşe. Capitalul disponibil în zona euro a fost folosit pentru consum, şi nu a existat o politică fiscală şi legislativă capabilă să oprească acest lucru.“

Comentariile lui Orlowski au fost publicate în ediţia 4 din 2016 a revistei Economics and Business Review a Universităţii de Economie şi Afaceri din Poznan.

Principalele valute BNR - joi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7786
Diferență: -0,0105
Ieri: 4.7791
Azi: 4.2746
Diferență: -0,4309
Ieri: 4.2931
Azi: 5.7198
Diferență: 0,9584
Ieri: 5.6655
Azi: 4.3448
Diferență: -0,5835
Ieri: 4.3703