Felicitări Ziarului Financiar pentru cea de-a 25-a aniversare. Aţi îndrăznit să visaţi. Aţi pornit la drum încerând să fiţi Financial Times al României. Când mi-am văzut poza pe prima pagină a ZF, am zis ”cred că au făcut un progres excelent”. Vreau să felicit toţi câştigătorii din această seară, antreprenorii, sectorul privat, inovatorii, creatorii de bogăţie, care au contribuit la povestea de succes care este România în ultimii 20 de ani.
Voi spune câteva cuvinte despre viitorul Vestului într-o lume iliberală. Ce funcţionează, ce nu funcţionează. Voi face şi patru predicţii.
Îmi amintesc de un interviu excluisv pe care l-am ţinut în Moscova, la Kremlin, cu Vladimir Putin. A fost highlight-ul carierei mele. În acea noapte, la Kremlin, eu şi colegul meu stăteam la masă în Camera Cabinetului - aceea nu este masa cea lungă, eram aproape de preşedine. Şeful serviciilor secrete din Rusia s-a uitat la mine cu acei ochi periculoşi, şi mi-a spus: ideea liberală este depăşită. Putin susţine că guvernele vestice şi-au pierdut contactul cu populaţia. Sunt obsedate cu multiculturalism, politici de gen şi diversitate. Asta, venind de la omul care a rescris istoria, a suprimat libertatea presei, a asasinat oponenţi, şi a căutat să subjuge Ucraina. Dar 4 ani mai târziu, merită să ne întrebăm: avea cumva Putin dreptate? Este ideea liberală depăşită?
Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în ultimii 4 ani, e uşor să devenim un pic disperaţi: am avut o pandemie care a lovit în plin economiile lumii, avem revenirea inflaţiei, sfârşitul banilor ieftini, o insurecţie la Washington, citadela democraţiei americane, şi avem noul conflict şi măcel din Orientul Mijlociu.
Dar, să ne uităm în perspectivă. Amintiţi-vă cuvintele lui Churchill, ”democraţia este cea mai rea formă de guvernamînt cu excepţia tuturor formelor încercate de-a lungul timpului, mai puţin toate celelalte forme pe care le-am încercat”. România înţelege foarte bine la ce se referea Churchill. Voi aţi trecut prin multe furtuni de la revoluţia prin care aţi detronat un megalomaniac în iarna din 89. Se poate spune că de acolo se putea merge doar în sus după Ceauşescu. Dar asta nu le face cinste oamenilor din cultură, politică, din justiţie şi media, care au luptat şi continuă să lupte pentru a păstra democraţia în această ţară şi să pună bazele pentru business, care este sursa generării de bogăţie în orice ţară.
Dacă viitorul Vestului este important pentru toţi românii, eu spun că este de asemenea în minţile multor europeni, inclusiv britanicii.
Eu cred că suntem la un punct de cotitură. Globalizarea este în retragere. Integrarea economiilor emergente cu societăţile avansate şi industrializate ale vestului au ridicat sute de milioane de oameni din sărăcie – şi China a fost un beneficiar major. Dar noţiunea de Chinmerica, a două economii profund întrepătrunse, una care merge spre liberalizare politică şi economică, este terminată. Abordarea preşedintelui Xi marxist-naţionalistă caută să găsească putere fără ca Beijingul să devină permanent şi structural dependentă de economia internaţională, de sistemul de dolar.
Ceea ce se întâmplă nu este o revenire la anii 1930, a războaielor valutare, a crizelor, a protecţionismului comercial. Intrăm într-o nouă etapă, o puteţi numi globalizarea 2.0, care se focusează cu precădere pe reducerea dependenţei, întărirea rezilienţei lanţurilor de aprovizionare şi adoptarea unor filosofii de nearshoring. Aceasta este noua lume.
Şi Statele Unite sunt în avangardă. De aceea avem legea chip-urilor şi semiconductoarelor, care alocă peste 50 de miliarde de dolari pentru cercetare, producţie şi dezvoltarea industriei de semiconductoare în America. De asemenea, şi legea reducerii inflaţiei, care oferă miliarde de dolari în subvenţii pentru tranziţia la energia verde.
Globalizarea 2.0 este o recalibrare, este o tentativă de revitalizare a sectorului de producţie american şi nu se bucură de susţinerea partizană. Există de asemenea şi părţi negative. Uniunea Europeană este prinsă în mijlocul Statelor Unite şi Chinei. Există riscuri, cum ar fi relocarea business-urilor în SUA, există riscul unui război al subvenţiilor, între ţări mari, care îşi permit, cum ar fi Franţa sau Germania, şi ţări mici, care nu îşi permit aceste subvenţii. Piaţa comună este în pericol.
Modelul german, care se baza pe siguranţă garantată gratis din partea SUA, energie ieftină din Rusia şi acces fără probleme la piaţa chineză, este în pericol în acest moment. Nu aş vrea să fiu acum şeful Mercedes-Benz.
Al doilea fenomen este populismul. Acest foc se împrăştie de la Trump din SUA până Franţa, Italia, Olanda, Marea Britanie, Scandinavia, şi centrul şi sudul Europei. O excepţie notabilă este Polonia, unde coaliţia condusă de Donald Tusk a câştigat alegerile.
Multe se bazează pe alegerile prezidenţiale din SUA. Un mandat secundar al lui Trump ar putea retrage deplin susţinerea militară şi financiară pentru Ucraina, slăbind semnificativ puterea NATO.
Al treilea trend este mişcarea către o lume ”a la carte”. Ţările din T25, care reprintă 45% din populaţia lumii, iar procentul din PIB a crescut de la 11% în 1992 la 18% în 2023, mai mult decât UE. Avem două dintre cele mai mari democraţii din lume – India şi Indonezia, precum şi ţări precum Vietnam, Arabia Saudită, Egipt, toate conduse de autocraţi. Alte ţări sunt Brazilia, Argentina, Turcia. Această cursă nu este doar despre puterea economciă, este şi vorba despre ideologii.
În contrast cu inovaţia din Vest, vaccinul de mâna a doua a lui Putin şi politica dezastruasă zero-covid a preşedintelui Xi, Vestul a învăţat un pic de umilitate. Nu mai avem aşa mult triumfalism, am început să ne gândim în acea direcţie. Va fi un an foarte dificil, vom fi testaţi în Ucraina. Ucraina are nevoie de mai mult ajutor militar. Până acum, Vestul a fost surprinzător de unit.
Sunt optimist despre inovaţiile din Vest. Dacă designul inteligent de chip-uri pentru hardwareul next-gen este ceea ce avem nevoie pentru atingerea potenţialului infinit al AI-ului, atunci SUA are oamenii, potenţialul şi banii necesari. Acesta va fi unul dintre cele mai mari avantaje competitive ale Americii.
Voi face 4 predicţii:
În primul rând, ratele dobânzilor vor fi ridicate pentru mai multă vreme. Perspectiva ca banii ieftini să revină curând este zero.
A doua predicţie, cheltuielile guvernamentale în Vest vor fi ridicate pentru mai multă vreme. Nu vorbesc doar de industrializarea Americii, vorbesc şi de cheltuieli de apărare în Europa.
A treia predicţie, Marea Britanie va avea un nou guvern Laburist, care va relua relaţiile cu UE. Nu vom reintra în UE prea curând, nu sunt sigur că ne-ar primi, dar vom redeveni un partener.
A patra predicţie şi cea mai controversată, nici Trump nici Biden nu vor fi preşedinte în SUA în noiembrie 2024.
Trebuie să recunoaştem, business-ul media a devenit mult mai greu. Şi nu e vorba doar de advertising. Trăim într-o eră a faptelor alternative, unde faptele sunt secundare opiniilor, unde hiperpartizanismul înseamnă că taberele opuse nu discută una cu cealaltă. Suntem în era smartphone-urilor, Twitter- X, care au dat tuturor o voce. Redacţiile sunt polarizate între vechea generaţie şi noua generaţie, între oameni ca mine care cred în obiectivitate şi imparţialitate, şi noua generaţie care pare să creadă că poţi să fii un activist în aceeaşi măsură cu jurnalist. Este complicat.
Nu trebuie să vă amintesc că Internetul a schimbat totul. A ridicat barierele de distribuţie şi de intrare. A deschis numeroase surse de informare şi dezinformare, dar a răsplătit de asemenea şi viteza şi controversa, măsurate în click-uri. Este o sabie cu două tăişuri. Şi AI-ul va accelera acest lucru. Am putea intra într-o lume cu deepfakes, fake news-uri targetate, etc. AI-ul ar putea de asemenea să incurajeze oamenii care au impresia că pot reduce costuri prin concedierea jurnaliştilor. Pot să spun că după 2008, când era foarte dificil, eram într-o întâlnire de board la FT. Şi cineva a spus că ar trebui să renunţăm la revista de weekend. Am răspuns că am o soluţie prin care putem reduce costurile editoriale cu 95%. Toate feţele lor s-au luminat. Şi am zis ”da, vom scăpa de toţi jurnaliştii” şi nu vom avea niciun ziar sau site. Faptele şi informaţiile sunt mult mai valoroase decât opiniile.
După cum mi-a spus un fost editor la FT, treaba noastră este să ajutăm cititorii să facă bani şi să nu piardă bani. Noi trebuie să cerem mai multe surse, să încercăm să fim fair, să avem un echilibru, pentru că avem nevoie de încredere. Încrederea este cel mai important asset pentru un brand de ştiri. Avem nevoie de tehnologie pentru a dezvolta un storytelling cât mai bogat. Avem nevoie să facem tehnologia să lucreze pentru noi, nu să fim sclavii tehnologiei. Dar aceasta nu ar trebui să înlocuiască judecăţile de valoare. Lumea digitală răsplăteşte viteza, dar din ziua 1 ca editor al FT, le-am spus colegilor că prefer să am dreptate decât să fiu primul. Niciun story nu este complet albă sau neagră, ci în general vine în nuanţe de gri.
Jurnalismul este o vocaţie. Nu ajungi un reporter sau editor să faci o avere. Cuvântul vocaţie vine din latinescul ”vox”, care înseamnă voce, chemare. Nu există o chemare mai mare decât căutarea adevărului şi contribuţia la informarea cetăţenilor. Toate democraţiile sănătoase, şi includ aici şi România, depind de asta.
