• Leu / EUR4.7600
  • Leu / GBP5.5029
  • Leu / USD4.2821
Eveniment

Plus 23% pentru sectorul de construcţii pe primele cinci luni. Facilităţile fiscale funcţionează. E bine sau rău? Facilităţile acordate constructorilor ar trebui translatate la tot ce înseamnă producţie în România. Mulţi deplâng deficitul comercial şi faptul că orice creştere de salarii se duce în import, însă puţini vin să pună pe masă un program

Opinie Sorin Pâslaru, ZF

Plus 23% pentru sectorul de construcţii pe primele cinci luni. Facilităţile fiscale funcţionează. E bine sau rău? Facilităţile acordate constructorilor ar trebui translatate la tot ce înseamnă producţie în România. Mulţi deplâng deficitul comercial şi faptul că orice creştere de salarii se duce în import, însă puţini vin să pună pe masă un program

Autor: Sorin Pâslaru

21 aug 2019 2859

Creşterea cu 23% a sectorului de construcţii pe primele cinci luni din 2019 arată că există rezultate atunci când este adoptat un program de impulsionare a unui sector prin facilităţi fiscale sau de altă natură. 

Oricine poate să critice, să spună că piaţa trebuie lăsată liberă, statul nu trebuie să intervină, „să distorsioneze“, etc., etc., dar iată că după doi-trei ani de stagnare, sectorul de construcţii înregistrează creşteri, iar firmele au putut depăşi dificultăţile legate de găsirea de angajaţi pentru că au putut oferi salarii mai mari. 

Facilităţile acordate constructorilor ar trebui translatate la tot ce înseamnă producţie în România. Mulţi deplâng deficitul comercial al ţării şi faptul că orice creştere de salarii se duce în import, însă puţini vin să pună pe masă un program.

Să vină să spună: uite noi propunem asta. De bine, de rău, în ultimii ani au fost propuse programe. Nu a fost adoptată atitudinea „nu avem ce face, asta este economia de piaţă, investitorii ştiu mai bine şi dacă nu vin şi nu investesc, asta e“. 

În 2000, economia a fost relansată de reducerea la zero a impozitului la export. Era exact ceea ce aveau nevoie firmele, decapitalizate de inflaţia şi deprecierea masivă din anii 1997-1998.

Există o pasivitate, în numele unor teorii prost înţelese, în anumite nuclee ale unor economişti români care în urmă cu peste 30 de ani proslăveau  partidul în ziarele centrale, o reacţie negativă faţă de ceea ce s-ar putea face prin iniţiative publice pentru a ghida finanţările în zonele unde economia românească are nevoie. 

Alţii însă au ales să propună politici şi programe. Cei care au stat cu mâinile în sân nu au venit cu altceva în loc, ci permanent au grijă să spună că nu e bine, că nu se poate, că orice măsură mai tare strică. 

Din păcate, de câteva luni nu mai apare nimic concret pe piaţă, nicio iniţiativă. 

Deşi se anunţă o revoluţie în politică, nu vedem carta revoluţionarilor, nu vedem revendicările. Ce vrem? Vrem salariu minim net de 1.000 de euro în România peste cinci ani? Vrem apă, canalizare, gaz metan în fiecare locuinţă din România? Vrem deficit bugetar zero? Vrem deficit comercial zero în industria alimentară? Vrem 200 de campusuri şcolare pe sistem integrat 9 AM-4 PM, după modelul şcolii americane sau franceze din Bucureşti? Vrem 10 spitale regionale noi? Vrem ca în 10 ani să avem o autostradă est-vest şi una de la nord la sud, între Bucureşti şi Iaşi? Bun.

Dacă vrem una dintre toate acestea, atunci ce trebuie făcut? Ce propuneri sunt, ce măsuri se pot lua? Ce alternative sunt? Stânga, ce planuri aveţi? Dreapta, voi ce spuneţi, ce puneţi pe masă? Hai să le discutăm!

Ce fac institutele de cercetare în economie din subordinea Academiei Române? Ce face ASE-ul? Că „nu e bine, nu e bine“, toţi putem să spunem. Unii au venit cu nişte propuneri pe care le-au şi adoptat: voucherele de vacanţă, TVA de 5% la hotelărie, impozit pauşal la hoteluri şi restaurante, facilităţi pentru constructori, Start-up România, împrumuturi pentru tineri pentru studii, titluri de stat pentru populaţie. Nu sunt bune? Poate nu sunt bune. Dar cu ce venim? 

Hai să vedem, ceilalţi cu ce veniţi? Să citim 50 de pagini de propuneri, de obiective şi de măsuri. Imaginaţi-vă România aşa cum o vreţi şi descrieţi drumul pe care vreţi să-l parcurgeţi. Ce business plan aveţi? Cum vedeţi România în cinci, în 10 ani? Ce puneţi pe masă? 

Nu contează până la urmă cine vine cu propunerile, ceea ce contează este exerciţiul de a-ţi asuma anumite obiective, de a dobândi un consens pentru acestea şi de a dezbate măsurile necesare. 

Programul de facilităţi pentru constructori este un exemplu care arată că poţi să influenţezi o piaţă dacă vrei. Poate că pe valul furiei se câştigă voturi pe termen scurt, însă pe termen lung doar cine construieşte câştigă.

Principalele valute BNR - marţi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7600
Diferență: 0,1052
Ieri: 4.7601
Azi: 4.2821
Diferență: 0,2388
Ieri: 4.2726
Azi: 5.5029
Diferență: -0,4505
Ieri: 5.5266
Azi: 4.3275
Diferență: 0,6349
Ieri: 4.3205