Legislaţia pentru susţinerea finanţărilor corporate trebuie să fie adaptată la realitatea actuală a pieţei de creditare, pentru a diminua riscurile şi a susţine potenţialul maxim al finanţărilor.
Unele cadre legislative nu au reuşit să ţină pasul cu dezvoltarea pieţei de creditare şi de multe ori ajung să frâneze potenţialul unei finanţări. Este cazul Legii Societăţilor, care, la mai bine de 30 de ani de la intrarea în vigoare şi în ciuda nenumăratelor modificări, nu este o lege în pas cu realităţile afacerilor de astăzi.
Deşi contextul economic nu este favorabil, băncile înregistrează trenduri pozitive în zona de finanţare corporate. Energia, agricultura şi construcţiile se numără printre domeniile care beneficiază de finanţări semnificative, în timp ce alte domenii sunt în atenţia băncilor prin prisma potenţialului mare de creştere.
Nevoia de finanţare a capitalului de lucru este tot mai mare, pe fondul creşterii inflaţiei şi a costurilor de producţie. În acest sens, băncile recomandă inclusiv metode de creditare mai puţin populare, precum factoring, care reduc riscurile şi costurile unei companii.
Legislaţia care nu a fost adaptată nevoilor actuale de pe piaţa de creditare se traduce în riscuri pe care companiile trebuie să şi le asume sau care trebuie evitate prin structuri juridice complicate.
Companiile sunt reglementate exclusiv ca entităţi individuale, fără un cadru legislativ clar care sa priveasca modalitatile de a oferi sau beneficia de sprijinul grupului din care fac parte, ceea ce afecteaza activităţile grupurilor de companii dintr-o perspectivă investiţională şi operaţională mai amplă.
Astfel, în multe tranzacţii băncile oferă finanţare unor grupuri de companii, ţinând cont de situaţii financiare consolidate şi de perspective sau planuri de afaceri agregate. Societatea-mamă poate căuta să obţină finanţare în condiţii mai avantajoase financiar pentru mai multe din societăţile pe care le controlează şi care fie sunt simple societăşi de proiect, fie au activitate în sinergie cu alte societăţi din acelaşi grup.
Este firesc în aceste condiţii ca pachetul de garanţii agreat cu banca să cuprindă active aflate în patrimoniul mai multor societăţi, pentru constituirea cărora sunt deci necesare decizii ale mai multor societăţi din grup. Or, Legea Societăţilor reglementează conflicte de interes atât pentru administratori, cât şi pentru asociaţii sau acţionarii care votează în cadrul organelor societare - aceste reguli privind conflictele de interes ar trebui revizuite pentru a permite desfăşurarea cu celeritate şi fără risc artificial a finanţărilor de grup.
Un alt exemplu are în vedere finanţarea tranzacţiilor de achiziţii de societăţi. Legea Societăţilor cuprinde o interdicţie de creditare, respectiv de constituire de garanţii, pentru societatea achiziţionată. Din acest motiv, în practică, tranzacţiile de finanţare a achiziţiei unei societăţi pot avea o structură complicată, în care atât băncile, cât şi cumpărătorul (debitor) îşi asumă riscuri, ceea ce măreşte costul acestui tip de finanţări. Prin clarificarea şi limitarea interdicţiei la anumite tipuri de tranzacţii sau societăţi, sau prin instituirea unei liste de excepţii bine gândite, finanţările achiziţiilor pot beneficia de structuri mai uşor de implementat, cu costuri reduse. De altfel, în multe din statele membre ale Uniunii Europene aplicabilitatea acestei restricţii este limitată expres prin lege.
În acest context, legislaţia ar trebui să prevadă conceptul de grup prin reglementarea relaţiilor dintre afiliaţi, să elimine restricţiile privind garanţiile ce pot fi utilizate în cadrul finanţărilor pentru achiziţia de companii, să limiteze răspunderea asociaţilor şi administratorilor pentru operaţiunile intra grup, respectiv să clarifice sfera de aplicare a răspunderii acestora.
Modificarea Legii Societăţilor reprezintă, atât pentru practicienii dreptului, cât şi pentru mediul de business, o preocupare constantă şi se lucrează continuu la un set de propuneri legislative menite să modernizeze cu adevărat cadrul legislativ.
